Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
Ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea s-au caracterizat prin mutaţii
profunde ale comerţului vest-european. Pe fundalul convergenţei tendinţelor de evoluţie a
mediului economic, specifică pieţei U.E., au avut loc orientări comune în structura reţelei
de distribuţie. Totuşi nu se poate vorbi de dispariţia specificităţii fiecărei ţări, deoarece
7
În cursul celei de-a doua jumătăţi a secolului a XX-lea, ierarhia structurilor- tip de
vânzare dominante a fost bulversată. S-a putut observa:
- pierderea cotei de piaţă a marilor magazine universale şi a magazinelor populare
- creşterea lanţurilor de magazine cu dominanţă alimentară: supermagazine,
hipermagazine.
- dezvoltarea marilor suprafeţe specializate, nealimentare
- proliferarea magazinelor discount
Supermagazinul rămâne structura tip cu cea mai omogenă şi cea mai dezvoltată, dar
această formulă a explodat în mai multe concepte: orientate pe preţ (hard-discount,
supermagazinul discount, hipermagazinul) sau orientate pe servicii (marile magazine,
magazinul de comoditate, supermagazinul de calitate )
Marile magazine, suportând concurenţa magazinelor specializate, în domeniul alegeriii
mărfurilor, şi al magazinelor discount, în ceea ce priveşte preţurile practicate, au căutat să
se repoziţioneze pe piaţă, în special pe linia articolelor de modă şi a celor pentru dotarea
locuinţei, devenind comercianţi specializaţi pe un sortiment lung, la nivelul acestor
sectoare.
Deşi cota lor de piaţă se află în declin, pentru a-şi dovedi necesitatea şi
oportunitatea, marile magazine au făcut şi fac eforturi pentru diversificarea şi
modernizarea activităţilor. Specialiştii apreciază că marile magazine generale vor fi
obligate, în viitor , să adopte o strategie proprie în faţa constrângerilor generate de
declinul cotei lor de piaţă, de concurenţa mai puternică, de o productivitate şi un nivel al
serviciilor încă nesatisfăcătoare.
Marile magazine vor trebui să-şi regândească strategia unităţilor lor din provincie
şi să-şi îndrepte eforturile în direcţia costurilor, a dezvoltării pieţelor proprii (marketing)
şi a satisfacerii în mai mare masură a clienţilor potenţiali.
Magazinele populare vor trebui să-şi schimbe conceptul de origine (varietate), pentru a se
8
1996-2000. Aceasta tendinta s-a manifestat pe fondul unei diminuari treptate a numarului
intreprinderilor cu activitate de comert cu ridicata si cu amanuntul.
In urma recensamantului efectuat de AC Nielsen in Romania in perioada iulie-
noiembrie 2000 a rezultat ca numarul de puncte de vanzare cu amanuntul era de 85000.
Sistemul de comercializare cu amanuntul in tara noastra are ca principale
caracteristici: caracter fragmentat, predomina comertul traditional, aparitia noilor forme
de comert cu amanuntul, un stadiu incipient de evolutie a comertului electronic.
Caracterul fragmentat deriva pe de o parte din dimensiunea unitatilor existente si
pe de alta parte din gradul de concentrare al proprietatii. Exista numeroase unitati de mici
dimensiuni, cum ar fi: chiosccuri, buticuri, mici magazine, sistemul de distributie fiind
dominat de micii independenti. In prezent gradul de cocentrare este redus, numarul
lanturilor de magazine de mari suprafete este destul de mic.
Preponderenta comertului traditional este o caracteristica specifica a distributiei
pe piata romaneasca. Dintre cele 85000 de puncte de vanzare, doar 1% erau
supermarketuri sau minimarketuri si aproximativ jumatate erau magazine alimentare pure
si mixte, 30% erau magazine de tip ‚convenience’, 20% magazine de dulciuri, de bauturi,
produse cosmetice si magazine din statiile de benzina.
Totusi in ultimii ani au inceput sa se dezvolte si la noi hypermarketurile,
magazinele de tip discount, mallurile, ponderea acestora a inceput sa creasca si sa atraga
din ce in ce mai multi consumatori, aparitia noilor forme de comert cu amanuntul fiind o
alta caracteristica a comertului cu amanuntul din Romania.
Forma de distributie de tip hypermarket a fost introdusa in Romania in 2001 din
initiativa unuia dintre cei mai mari detailisti mondiali, Hiproma, companie detinuta de
Carrefour si Hyparlo Group. Hypermarketul Carrefour a fost primul deschis in Romania,
reprezentand o investitie totala de 50 milioane USD. In prezent in Bucuresti sunt patru
hypermarketuri Carrefour: Militari, Grozavesti, Baneasa si Colentina, existand de
asemenea si in Brasov si Ploiesti.
Pana in anul 2002 Carrefour a fost singurul hypermarket din tara, dar in 2003
lantul de hypermarketuri Cora al grupului Louis Delhaize a deschis in Bucuresti primul
sau hypermarket in Romania, al doilea urmand a fi deschis in 2005. in Romania grupul
Louis Delhaize detine lantul de magazine discount Profi din Timisoara si lantul de
supermarketuri Mega Image din Bucuresti.
Supermarketurile si lanturile de supermarketuri au inceput sa se dezvolte pe piata
romaneasca atat ca urmare a initiativei operatorilor locali, cat si a promovarii
supermarketurilor la standarde globale de catre marii detailisti straini. In ultimul deceniu
al secolului XX in afara de supermarketurile nou create, multe magazine au fost
restructurate si denumite supermarketuri. Formula de distributie de tip supermarket a
promovat o noua imagine in comertul cu amanuntul, prin lanturi de magazine ca Mega
Image si La Fourmie din Bucuresti, precum si Billa si Gima, care exista atat in capitala,
cat si in mari orase din tara.
In afara de lantul Profi, formula de distributie prin magazine de tip discount este
prezenta in Romania si prin XXL Megadiscount. Magazinele de tip discount au un mare
potential de extindere, in conditiile in care piata are inca o capacitate mare de absorbtie.
Prin preturile mici pe care le ofera, magazinele discount au sansa de a deveni o
camponenta majora a sistemului de comercializare cu amanuntul, evolutie favorizata de
puterea mica de cumparare a unei mari parti a populatiei.
11
on-line în decembrie a atins peste un sfert(28%)din suma totală cheltuită on-line în tot
anul 2004. Datele făcute publice de Visa International arată că, în anul 2004, deţinătorii
de carduri Visa din România au cheltuit 4,6 milioane USD pentru a cumpăra bunuri şi
servicii prin internet, în magazinele virtuale din România şi din străinătate, valoarea
medie a unei tranzacţii fiind de 135 USD.Aceste cifre reprezintă o creştere substanţială
faţă de datele corespunzătoare anului 2003, numărul şi valoarea tranzacţiilor pe internet
prin intermediul cardurilor Visa crescând cu 193%, respectiv cu 226%.
Faptul că românii au început să cumpere tot mai mult prin intermediul internetului
se vede şi din vânzările realizate de magazinele on-line.
Spre exemplu, firma Spot Digital, care găzduieşte magazine on-line Digital Word,
specializate în vânzarea produselor electronice şi IT, a înregistrat în anul 2004 o creştere a
vânzării de aproximativ 20% faţă de anul anterior. Cel mai bine s-au vândut
echipamentele multimedia, aparatele foto digitale sau cele audio-video.
Magazinele virtuale care se bucură de cel mai mare succes sunt librăriile, site-urile
de calculatoare, electronice şi electrocasnice.
Contextul evoluţiei comerţului on-line este marcat însă şi de câteva blocaje de
natură psihologică-neîncrederea şi conservatorismul cumpărătorilor, de natură
instituţională- nu este posibilă implementarea unei proceduri reale de plată on-line,
datorită lipsei unui organism care să gireze şi să coordoneze plăţile on-line, de natură
tehnică- numărul încă mic al utilizatorilor de internet, raportat la numărul populaţiei , şi
de natură media -promovare insuficientă în mass-media a acestui tip de comerţ. În ciuda
tuturor piedicilor, comerţul electronic va continua sa crească atât în ceea ce priveşte
numărul operatorilor, cât şi cifra totală de afaceri.
estimeaza o scadere a activitatii din acest sector economic. Potrivit estimarilor date de
manageri, preturile de vanzare cu amanuntul vor creste in urmatoarele trei luni (sold
conjunctural +38%).
Pentru urmatoarele trei luni, angajatorii din acest sector prognozeaza o usoara crestere a
numarului de salariati, tendinta fiind data in principal de intreprinderile mijlocii, cu un
numar de 50-249 salariati.
Dezvoltarea continua a hypermarketurilor tinde sa scoata de pe piata micile
magazine de cartier. In opinia multora, este mai practic sa-ti faci cumparaturile o data pe
saptamana dintr-un hypermarket decat sa mergi zilnic pentru aprovizionare la magazinul
de la coltul blocului .
La inceputul anilor ’90, majoritatea micilor investitori romani s-au indreptat catre
sectorul comertului cu ridicata sau cu amanuntul. Acum, dupa 15 ani, foarte putini mai
rezista pe aceasta piata, din cauza concurentei acerbe si, in special, a competitiei cu
firmele multinationale care au dezvoltat lanturi de hypermarketuri, dupa ce au constatat
ca aceasta afacere merge neasteptat de bine in Romania. Potrivit unui studiu realizat de
compania Coface Intercredit Romania, sectoarele cele mai riscante pentru investitori sunt
comertul cu ridicata si distributia, cel agricol, comertul cu amanuntul si industria
alimentara, unde se concentreaza aproximativ 65% din falimentele inregistrate in 2003 si
2004.
Din datele analizate, se poate observa o rata a falimentelor în România de 0,9%
din totalul firmelor active pe piata, la nivelul anilor 2003 si 2004. Astfel, conform
informatiilor furnizate de Registrul Comertului, în 2003 s-au înregistrat 3.944 de cazuri
de faliment din totalul de 363.090 companii care au depus bilantul în anul respectiv, iar în
2004, 3.982 de falimente la 410.514 societati active.
Sectorul comercial detine aproximativ 35% din cazurile de faliment, fapt
explicabil prin prisma cresterii numarului de supermarketuri si hypermarketuri care au
castigat piata micilor comercianti. In 2004, sectorul industriei alimentare l-a depasit pe
cel al comertului cu amanuntul ca numar de falimente, însa aceasta inversare de pozitii nu
este semnificativa, majoritatea falimentelor din economie fiind detinuta tot de acelasi
grup de industrii.
Domenii riscante
În ceea ce priveste prima jumatate din 2005, se poate observa aceeasi situatie in
sectoarele unde se înregistreaza cele mai multe falimente, doua treimi din numarul
acestora fiind in sectorul comercial, al agriculturii, respectiv al industriei alimentare.
Totusi trebuie subliniat faptul ca în prima jumatate a lui 2005 a crescut semnificativ
numarul de falimente, pâna la 3.510, ceea ce inseamna aproape dublu fata de anii
anteriori.
În acest domeniu sunt de semnalat atât aspecte negative, care predomină, cât şi
aspecte pozitive, care de multe ori reprezintă doar excepţia care întăreşte regula.
Asistăm la o tendinţă de nerespectare a celor mai elementare principii de urbanism
comercial, desfăşurată însă cu acordul instituţiilor "competente". Există clădiri
comerciale care contrastează vizibil cu cele din împrejurimi ca stil arhitectural, ca sisteme
şi materiale de construcţie, ca regim de înălţime etc.
Se primesc aprobări pentru construcţii desfăşurate pe mari suprafeţe, dar care nu
au proiectate spaţii proprii de parcare. Se permite funcţionarea unor unităţi comerciale în
spaţii neadecvate: partere şi subsoluri de blocuri, spaţii verzi, parcuri, plaje, domeniul
public, vecinătatea instituţiilor de invăţământ etc.
În ceea ce priveşte faţadele se remarcă tendinţa de a se utiliza materiale cât mai
rezistente(beton,travertin,faianţă etc.), dar şi sticla(obişnuită sau de tip termopan).
Culorile utilizate nu sunt întotdeauna cel mai bine alese, fiind neadaptate cu specificului
magazinului, dar nici cu clădirile învecinate.
Observăm diminuarea rolului vitrinelor prin folosirea grilajelor şi gratiilor, prin
plasarea mobilierului comercial cu partea opusă a mărfurilor expuse spre ferestre etc.
În privinţa firmelor există o multitudine de aspecte negative, prin care: aspecte de
concurenţă parazitară(IBM-IDM cu aceleaşi culori alb-albastru, diferite doar ca nuanţă,
dar prezentate în acelaşi mod ), folosirea unor denumiri care nu au nici o legătură cu
genul de activitate desfăşurată, protejarea necorespunzătoare a regimului mărcilor,
nerespectarea prevederilor legale în ceea ce priveşte mărimea, culorilor, amplasarea
firmelor.
Ambientul exterior al multor unităţi comerciale lasă de multe ori de dorit prin
depozitarea de deşeuri în apropierea lor, prin lipsa de curăţenie etc.
În ceea ce priveşte design-ul interiro există o serie de neajunsuri. Poate cel mai
grav este cel reprezentat de "iniţiativa" unor întreprinzători de a desfiinţa pereţi sau a
interveni asupra lor, deşi aceştia sunt de rezistenţă şi fără nici un fel de autorizaţie .
CONCLUZIA
BIBLIOGRAFIE