Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Marile descoperiri geografice au loc intre secolele XV - XVIII: descoperirea ,,Lumii noi’’ de C. Columb in
1492, inconjorul lumii de catre F.Magellan in 1519 – 1521 si alte descoperiri, ce au dus la o puternica
dezvoltare a orizontului si civilizatiei europene occidentale. Acestea au deschis Europei surse inepuizabile de
materii prime, au pus fata in fata doua lumi: Europa si America, care s-au inraurit reciproc.
Cauzele care au favorizat Marile descoperiri au fost de ordin tehnic – constructia unor noi instrumente de
calatorie pe mare, cit si de ordin economic – tendinta europenilor de a gasi un nou drum spre India, pentru
procurarea directa a matasurilor, a mirodeniilor, dar si prima etapa a mercantilismului, cea timpurie, potrivit
careaia puternic este acel stat care concentreaza cele mai multe metale pretioase. Astfel, Marile descoperiri
au largit spatiul economic pentru capitalul comercial, dezvoltarea circulatiei marfurilor si a celei monetare,
trecerea de la productia inchisa de tip feudal la cea de tip capitalist, punind inceputul unei noi etape a
mercantelismului, celei tirzii, care presupunea comertul multilateral dintre tari, impozitarea cu tarife mari a
marfurilor straine si stimularea propriului export ,ce au avut ca rezultat marirea rezervelor de bani si de
metale pretioase.
Mercantelismul s-a dezvoltat si aplicat in tarile lansate economic din Europa apuseana, de unde au aparut
si reprezentantii sai :in Franta – A de Montchiestien, in Anglia – W. Stafford, in spatial romanesc –D.Cantemir.
In consecinta, datorita unei ample piete comerciale , expusa de marile descoperiri geografice, progreseaza
rezerva de metale pretioase, astfel realizindu-se idealul mercantilismului.
* Determină legătura de cauzalitate dintre rivalităţile ruso-austro-turce şi pierderile teritoriale ale Ţărilor
Române în epoca modernă.
Pe fondul agravarii ,, problemei orientale’’, in urma esecului asediului Vienei de catre turci in 1863, a fost
marcat inceputul impartirii provinciilor statului otoman si crearea in Sud-Estul Europei a statelor nationale.
Austria si Rusia sunt protagonistii luptei pentru impartirea teritoriilor I Otoman, avind scop sa ocupe
provinciile balcanice ale Portii si Strimtorile. Pentru a-si asigura o preponderenta in Europa de Sud-Est si in
Orientul Apropiat, au loc un sir de confruntari militare in secolele XVII – XVIII.
Intre 1710-1812, intre Turcia , pe de o parte si Rusia si Austria, pe de alta parte, au avut loc sase razboaie,
Tarile Romane au devenit cadrul confruntarilor dintre cele 3 imperii rivale, fiind nevoite in permanenta de a
servi intereselor straine. Astfel, in 1711 are loc Compania de la Prut a tarului Petru Cel Mare, care desi
sfirsindu-se cu esec, a pus inceputul expansiunii Rusiei in Sud-Estul Europei. In urma razboiului ruso-turc din
1716-1718 , Tarile Romane au fost deposedate de Banat si Oltenia, ce le revin I. Habsburgic. Razboiul din
1736-1739 a atirnat in favoarea otomanilor. Prin pacea de la Belgrad , habsburgii au cedat Oltenia , dar si
Serbia turcilor. In 1768-1774, razboiul ruso-turc se finiseaza cu incheierea Pacii de la Kuciuc – Kainargi, ce
prevedea imbunatatirea situatiei Tarilor Romane sub suzeranitate otomana. In 1775, Austria ocupa Bucovina,
iar in 1787-1792 are loc razboiul ruso-austro-turc, in urma caruia e semnata pacea de la Iasi prin care Rusia
ocupa tinuturile dintre Bug si Nistru, devenind vecina Moldovei. Etapa de cotitura a fost razboiul de la 1806-
1812. Conform pacii de la Bucuresti, din mai 1812, teritoriul dintre Prut, Nistru si Dunare (48 % din teritoriul
Moldovei) a fost anexat la Rusia.
In timpul epocii moderne Tarile Romane au fost locul de desfasurare a unui sir de ostilitati militare ruso-
austro-otomane, fiind in permanenta antrenate in confruntari militare si anexari teritoriale.