Revolutia din 1848-1949 in Tarile Romane

Cauze: Revoluţia de la 1848-1849 isi regaseste cauzele în gradul de dezvoltare a societaţii în

general, în acutizarea contradicţiilor sociale, necesitatea soluţionării problemei naţionale prin
constituirea unui singur stat românesc în cadrul fostei Dacii si impunerea unui statut internaţional
deosebit Ţărilor Române, în condiţiile tensiunii încordate existente între Rusia (puterea
protectoare) şi Turcia (puterea suzerană). Cauzele sunt şi mai puternic reflectate în Transilvania,
unde exploatarea naţionala este deosebită. Însă în Țara Românească și Moldova trebuie să
înțelegem faptul că programele revoluționarilor, la fel ca și în cazul lui Tudor Vladimirescu, își
propuneau ameliorarea statutului Țărilor Române și nu scoaterea lor de sub suzeranitatea
otomană. De asemenea, ei nu respingeau nici efectele pozitive ale protectoratului Rusiei. Revoluția
de la noi a fost o reflectare firească a mișcărilor revoluționare de pe tot continentul, ca o reacție la
politica conservatoare și la reîntoarcerea absolutismului.

Moldova: Pe fondul unor puternice frământări sociale şi agitaţii politice, la data de 27 martie/8
aprilie se întruneşte o Adunare condusa de V. Alecsandri, constituita din câti oameni puteau să
încapa în sala hotelului „Petersburg", Iaşi. Are loc formularea primului document programatic al
Revoluţiei române: „Petiţia-proclamaţiune",ce cuprindea 35 de articole, dintre care cele mai
importante prevedeau:

- asigurarea libertaţii personale, - inamovibilitatea funcţionarilor,

- reorganizarea invătământului, -înfiinţarea unei bănci naţionale,

-responsabilitatea ministeriala, - publicitatea şedinţelor tribunalelor

După alcătuire, petiţia a fost semnată de câteva sute de persoane, între care mitropolitul şi câţiva
miniştrii demisionaţi, apoi, în după-amiaza zilei de 29 martie/10 aprilie, a fost supusă aprobării
domnului, Mihail Sturza, care a refuzat şi a ordonat oştirii să reprime mişcarea revoluţionară. Au
fost arestate peste 300 de persoane, unii boieri au fost exilati la moşiile lor sau la mănăstiri, iar 13
dintre conducători au fost trimişi sub stare de arest la Galaţi, pentru a fi exilaţi în Turcia.Deşi
această mişcare a fost înăbuşită, ea a constituit prima manifestare a Revoluţiei române de la 1848.
În Provincii s-a continuat lupta pentru răsturnarea orânduirii feudale şi a lui M. Sturza, precum şi
pentru unirea Ţărilor române într-un singur stat .

Ţara Românească: Pe 9 iunie 1848, are loc la Islaz o adunare la care se citeşte "Proclamaţia".
Aceasta constituie programul revoluţiei, are 22 de prevederi, dintre care:

- independenţa administrativă şi legislativă, - emanciparea evreilor şi a ţiganilor,

- drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, - adoptarea unei constituţii, autonomia

statului
-emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea
lor prin despăgubire, - abolirea protectoratului rus.

La Bucureşti, domnitorul Gheorghe Bibescu este de acord cu revendicările, abdică, iar puterea
este preluată de un guvern provizoriu. Din guvern făceau parte personalităţi revoluţionare,
precum: N. Bălcescu, C. A. Rosetti, I. C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell. Pentru
rezolvarea problemei agrare este înfiinţată Comisia proprietăţii. Guvernul provizoriu adoptă mai
multe măsuri, printre care: tricolorul ca steag naţional, desfiinţează rangurile boiereşti, face
propagandă revoluţionară în rândul populaţiei. Imperiul Otoman intervine pentru înăbuşirea
revoluţiei, mai întâi pe cale diplomatică -- când guvernul este înlocuit cu o locotenenţă domnească,
iar apoi pe cale armată, Fuad Efendi ocupând Bucureştiul. Pe 13 septembrie au loc confruntări
între armatele turceşti şi un detaşament de pompieri, condus de căpitanul Pavel Zăgănescu.
Revoluţia este înfrântă.

Transilvania: Condițiile erau foarte diferite față de celelalte două provincii istorice. După cum
știm, Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic iar Mișcarea revoluționară a românilor de
acolo trebuia să țină cont de mult mai puternica partidă revoluționară maghiară care dorea
întărirea statutului Ungariei în Imperiu și încorporarea Transilvaniei. Din aceste condiții țelurile
celor două mișcări revoluționare s-au dovedit incompatibile, deși amândouă își propuneau să lupte
cu absolutismul imperial. Pe 3/5 mai 1848 are loc Marea Adunare Naţională de la Blaj organizată
de Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Avram Iancu, Andrei Şaguna. Este elaborat programul "Petiţia
Naţională":

- independența națiunii române - administrația și învățământ în limba română

- respectarea drepturilor sale politice - desființarea iobăgiei fără nici o despăgubire

- autonomia celor două biserici românești

În luna mai 1848 , revoluționarii din Moldova , retrași în Transilvania, elaborează ,, Principiile
noastre pentru reformarea patriei ,, :

- desființarea clăcașiei fără despagurie - desființarea privilegiilor

- egalitatea in fata legii - unirea Moldovei și Valahiei într-un stat

independent românesc

Revoluţia Română din 1848-1849 a urmărit unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un stat
independent, recunoaşterea naţiunii române din Transilvania, mai apoi unirea tuturor ţinuturilor
româneşti din Imperiul Habsburgic într-un principat autonom şi însăşi desăvârşirea statului unitar
român.

Pe plan intern, revoluţia a dat o grea lovitură feudalismului, iar pe plan internaţional a pus în faţa
Europei problema românească, a demonstrat cercurilor democratice din întreaga Europă
necesitatea de a da tot sprijinul pentru constituirea unui stat modern si unitar românesc. Unirea
Principatelor s-a impus pe primul plan în cursul deceniului următor revoluţiei ca obiectiv dominant
al naţiunii.

În istoria generala, Revoluţia Română a constituit punctul cel mai înaintat spre răsărit al Revoluţiei
europene din 1848, a cărei parte a fost. Această revoluţie săpată nemuritor in memoria naţiunii,
insufleţeşte prin exemplul ei, până în zilele noastre, spiritul revoluţionar şi patriotic al românilor.