Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Popoarele europene au fost nemulțumite de faptul că hotărârile luate de Congresul de la Viena care n-au ținut
cont de interesele lor, ci doar de cele ale monarhilor. Din acest motiv în multe țări europene au izbucnit după 1815
revoluții animate de spiritul Revoluţiei franceze ale căror obiective erau:
Caracter național:
- eliberarea națională,
- fiecare popor să dispună singur de soarta sa,
Caracter socio-politic:
- impunerea unor conduceri politice liberale sau democratice,
- reforme sociale, economice şi politice cu caracter modern,
- reforme în favoarea celor săraci.
În funcție de obiectivele urmărite de revoluționari distingem revoluții cu caracter preponderent:
a. național: italieni, greci, spanioli, etc.
b. socio – politic: francezi, ruși, români etc.
OBS. În multe programe revoluționare pot fi întâlnite obiective sociale, politice pe lângă cele naționale.
Principalele forme de luptă au fost:
- Societăţi secrete: Carbonarii în Italia, Eteria în Grecia
- Mişcări revoluţionare: Italia, Spania, Franţa
- Războaie: America Latină, Grecia
Revoluții prepașoptiste
Sfânta Alianță nu a putut împiedica declanșarea revoluțiilor liberale și naționale ce au cuprins treptat toată Europa
dar și colonii extraeuropene. Unele dintre ele au fost victorioase.
A. GRECII - au primit ajutor militar împotriva turcilor de la Rusia, Marea Britanie și Franța, iar Imperiul
Otoman a fost nevoit să recunoască independența Greciei in 1830.
B. FRANȚA - prin revoluția de la 1830 dinastia de Bourbon a fost detronată și la conducere a fost ales ca rege
Ludovic Filip. Ca urmare a acestui fapt, Franța a trecut de la un regim politic absolutism la un regim politic
liberal în cadrul căruia drepturile și libertățile cetățenilor erau garantate, dar votul era cenzitar.
C. ȚĂRILE DE JOS - O altă revoluție izbucnită în 1830 a fost în partea de sud a Regatului Țărilor de Jos.
Revoltanții, majoritatea fiind catolici, nu mai erau de acord cu includerea lor într-un stat condus de protestanți.
Revoluția fiind victorioasă a apărut un nou stat independent numit Belgia, stat național desprins din Regatul
Ţărilor de Jos.
D. ȚARA ROMÂNEASCĂ - Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a fost unul dintre
evenimentele care au marcat începutul procesului de renaștere națională a României. Revoluția a avut cauze
naționale, economice și sociale și, deși a fost în cele din urmă înfrântă, a adus în atenția cancelariilor marilor
puteri europene situația din Principatele Dunărene și a determinat Imperiul Otoman să pună capăt
domniilor fanariote.
E. RUSIA - ,,Revolta decembriștilor” a fost o rebeliune care a avut loc în Imperiul Rus în decembrie, 1825.
Mișcare de protest împotriva preluării tronului de către Nicolae I. Aproximativ 3000 de soldați au fost conduși
în această mișcare de protest de către ofițerii armatei imperiale ruse. Unii doreau stabilirea monarhiei
constituționale și introducerea limitată a dreptului de vot, alții doreau stabilirea republicii și înfăptuirea
reformei agricole. În urma potolirii răscoalelor de către țarul rus Nicolai I, liderii rebelilor au fost condamnați
la spânzurătoare, iar alții exilați în Siberia și Orientul Îndepărtat.
F. SPAȚIUL ITALIAN - În spațiul italian izbucnesc revoluții în ani 1820-1821 și 1831.
Revoluțiile au fost organizate de societăți revoluționare:
A) carbonarii – societate revoluționară ce dorea unificarea Italiei
B) ,,Tânăra Italie” - societate revoluționară condusă de Giuseppe Mazzini.
La inițiativa Sfintei Alianțe revoluțiile din spațiul italian au fost învinse de intervenția Austriei