SOARTA

BASARABIEI DUPA
1812
 BASARABIA ŢARISTĂ
 "Basarabia" (numită şi "Basarabia Ţaristă" , ucraineană "Бесарабія", rusă "Бессарабия", bulgară
"Бесарабия", turcă "Besarabya", germană "Bessarabien") este numele cu care ruşii au denumit teritorul
anexat din trupul Moldovei în 1812 la Imperiul Rus. Denumirea teritoriului anexat (Basarabia, Basarabia
Ţaristă) a apărut prin extinderea numelui "Basarabiei istorice" de "Basarabia" (Bugeac) şi peste alte teritorii
precum: 1. ţinutul Hotin (raia turcească pe trupul Moldovei); 2. partea de est a Principatului Moldovei
dintre rîurile Prut şi Nistru (sub suzeranitate turcească). Teritoriul Basarabiei astfel extins spre nord pînă la
Hotin coincide parţial cu teritoriul Republicii Moldova, în timp ce partea de sud (Bugeac) şi cea de nord
(cea mai mare parte a fostului judeţ Hotin) intră astăzi în componenţa Ucrainei. Anexarea Basarabiei a avut
loc în urma celui de al treilea război ruso-turc (1806-1812) conform Păcii de la Bucureşti în anul 1812.
 Trebuie menţionat că pînă în 1812, numele de "Basarabia" desemna o mică parte din pămînturile Moldovei
amplasate în partea de sud a interfluviului Prut-Nistru numită aşa de voievozii moldavi timpurii din cauză
că acestea au fost preluate anterior de la voievozii Ţării Româneşti care la începuturi erau conduşi de
dinastia Basarabilor. Ulterior, în articol, vom folosi numele "Basarabia istorică" pentu "Basarabia" de pînă
în 1812 pentru a evita ambiguităţi. "Basarabia istorică" de asemenea a fost numită în timpul ocupaţiei
turceşti a Principatului Moldovei şi "Bugeac".
 BASARABIA,
1883,
RECONSTITUIR
E
 RUSIFICAREA BASARABIEI
ŢARISTE
 După anexarea Basarabiei la Imperiului Rus va urma o intensă politică de rusificare şi de
colonizare rusă şi ucrainiană. Moldovenii din Bararabia Ţaristă (Basarabia) sunt optiţi în a
învăţa limba lor maternă, opriţi a se ruga lui Dumnezeu româneşte: şcoala şi biserica din
Basarabia Ţaristă (1812-1917) au devenit pîrghia cu ajutorul căreia guvernul rus nădăjduieşte să
rusifice populaţia românească. Nici o carte, nici un ziar românesc n-are voie să treacă Prutul, în
nici o şcoală nu este permis de a se învăţa româneşte, în nici o bibliotecă nu se tolerează de a se
ţine o carte românească; la sudul Basarabiei, chiar în 1895, poliţia rusească a sechestrat de la
mocanii transilvăneni "Visul Maichii Domnului", pe "Arghir Crăişoru" etc, oprindu-i de a citi
chiar şi aceste cărticele.
 Cu ajutorul şcolii, Imperiul Rus a reuşit să rusifice aproape desăvîrşit pătura cultă din
Basarabia; cu ajutorul bisericii, ea nădăjduia să rusifice şi populaţia rurală. Au trecut peste un
secol de dominaţie ţaristă şi apoi aproape 50 ani de dominaţie sovietică dar şi pînă azi ţăranul
român de dincolo de Prut nu vorbeşte altă limbă decît cea românească, nu se roagă lui
Dumnezeu decît în limba părinţilor şi bunicilor săi.
 ORGANIZAREA PROVIZORIE A
BASARABIEI ŢARISTE (1812-1817)
 Organizarea provizorie a Basarabiei avea drept scop asigurarea pentru Rusia a simpatiei populaţiei creştine
băştinaşe şi iniţial i s-au creat condiţii prielnice pentru conservarea caracterului ei naţional românesc. La 2 august
1812, ţarul acordă Basarabiei un regim autonom. Provincia avea în frunte un guvernator român, limba română era
folosită în instituţiile de stat şi vechile legi moldoveneşti erau respectate pe teritoriul Basarabiei. Primul
Guvernator civil al Basarabiei Ţariste a fost boierul moldovean Scarlat Sturdza (7 august 1812 - 17 iulie 1813).
Prin ucazurile (oridinele) ţarului în anii 1812-1813, în Basarabia s-a constituit guvernămîntul în frunte cu
Guvernatorul civil aflat în subordinea Guvernatorului militar. Toate problemele administrative interne stăteau în
grija Guvernatorului civil, iar ispravnicii judeţeni puteau fi numai români care au jurat credinţă Rusiei, nu şi
colonişti. Guvernul avea două departamente: 1-compus din secţia civilă, secţia penală şi poliţia şi al 2-lea -
compus din secţia de statistică, secţia financiară şi secţia comercială. Departamentele erau compuse din
proprietari autohtoni şi cinovnici (funcţionari) ruşi în proporţia de 7:5. Dezbaterile se ţineau în limbile română şi
rusă. Tot din acest motiv era nevoie şi cîte două cancelarii: una pentru rusă şi alta pentru română. În fruntea
judeţelor erau ispravnicii (numiţi pîrcălabi la Hotin şi serari la Orhei, etc.) cu compentenţă administrativă şi
judiciară. Judeţele se compuneau din ocoluri conduse de ocolaşi. Oraşele aveau primari. Armata era sub un
comandament special al unui şef deosebit - Guvernatorul militar. Biserica avea în frunte un mitropolit şi se
subordona Patriarhiei Ruse. În 1816 se înfiinţează 8 judeţe: Hotin, Orhei, Soroca, Iaşi, Tighina, Codreni, Ismail şi
Greceni.
 REGIMUL RELATIVEI AUTONOMII
ÎN BASARABIA ŢARISTĂ (1816-1825)
 Basarabia continua să fie scutită de dări (1813-1817), scutită de serviciul militar şi avea
privilegiul de a efectua comerţ exterior liber cu vite şi pîine. La 29 aprilie 1818 se adoptă de
ţar Legea organică pentru administrarea provinciei Basarabia - Aşezămîntul obrazovaniei
oblastiei Basarabiei (Aşezămîntul constituirii regiunii Basarabia), care este o veritabilă
constituţie, elaborată în limbile română şi rusă. Conform acestei legi se menţin vechile drepturi
ale tuturor claselor sociale. Boierii, pe lîngă vechele privilegii, primesc drepturi şi avantajele
nobilimii ruseşti. Judecata civilă se făcea în română iar cea penală în rusă şi în română. Jalbele
la guvernatori se puteau face în română şi în greacă. Partea rea a Legii a fost înlesnirea
colonizării Basarabiei care s-a observat mai ales pe teritoriile mai puţin populate de băştinaşi,
precum era Bugeacul (Basarabia istorică). Paralel cu coloniştii au fost aşezaţi în Basarabia şi
militarii în retragere împreună cu familiile lor, fiind scutiţi pe viaţă de plata datoriilor către
stat.
 PERIOADA AUTOCRAŢIEI ÎN
BASARABIA ŢARISTĂ (1825-1873)
 După moarte ţarului Alexandru I urcă la tron ţarul Nicolae I, unul din cei mai autoritari împăraţi ai Imperiului
Rus. Din acest moment, Basarabia Ţaristă pierde autonomia considerată de noul ţar o sursă de corupţie, de
dezmăţ şi de revoluţie. Primul lucru, ţarul Nicolae I renunţă la liberalism. Încep să sosească masiv în
Basarabia Ţaristă nenumăraţi funcţionari, preoţi, ispravnici, judecători, comisari, profesori şi jandarmi ruşi.
Totul urma să se facă numai după modelul rusesc. În 1824 limba rusă este impusă ca limbă de comunicare în
toate relaţiile oficiale din provincie, fiind afectate în primul rînd judecătoriile unde pînă atunci se folosea
exclusiv limba română. Tot în acest an este desfiinţată şi pecetea românească a judecătoriei politiceşti a
oblastiei Basarabia. Începînd din 1828 şcolile deschise la Chişinău, Tighina, Bălţi, Hotin, Cetatea Albă şi
Izmail erau doar cu predare în limba rusă. În 1842 s-a permis totuşi introducerea limbii române în şcoli în
ruma mai multor petiţii din 1839-1841 dar aceasta ulterior în anii 70 ai sec XIX va fi exclusă complet şi
definitiv din Basarabia Ţaristă. Prin regulamentul din 29 februarie 1828, introdus pe timpul guvernatorului
Voronţov ("Regulamentul lui Voronţov") se legifera cel mai tragic eveniment după anexarea Basarabiei la
Imperiul Rus. Prin Regulament, Consiliul Suprem, simbol al autonomiei Basarabiei era înlocuit cu un
consiliu provincial (oblastnoi sovet) numit oficial "Instituţia pentru conducerea regiunii Basarabia". Aceasta
se va reuni doar de două ori pe an (în mai şi noiembrie) şi se va ocupa numai de chestiuni economice şi de
aprovizionare. În sfatul oblastiei nu mai existau deputaţi ai nobilimii. După aceste modificări acest Consiliu
nu mai avea nici o iniţiativă proprie discutînd doar subiectele propuse de Guvernatorul civil rus din Basarabia
Ţaristă. Orice libertate naţională ca şi legile moldoveneşti au fost deja suprimate.
 PERIOADA REACŢIONARĂ ÎN
BASARABIA ŢARISTĂ (1825-1905)
 Guvernatorii Basarabiei, în condiţiile dictatului ţarist, mai erau şi cu totul străini neamului, limbii,
şi obiceriurilor celor pe care îi guvernau. Şcolile româneşti au fost interzise în Basarabia Ţaristă iar
liceele şi gimnaziile de la Chişinău, Bălţi, Hotin, Tighina, Bolgrad, Ismail sau Cetatea Albă erau
exclusiv ruseşti. Nici administraţia şi nici biserica nu avea voie să folosească limba română. Orice
descoperire a unei cărţi româneşti era considerată ca descoperirea unui delict, fiind interzise chiar
şi cărţile populare precum "Visul Maichii Domnului" şi "Arghir Crăişoru" foarte răspîndite în acea
vreme. De la înfiinţarea Bibliotecii obşteşti de la Chişinău în 1832 pînă în 1898 s-au adunat 20 000
volume dintre care nici unul în limba română. Teroarea domnea pretutindeni, iar izolarea de
România, recent constituită prin unirea Moldovei cu Muntenia, era absolută. În şcoală se învăţa că
românii sunt urmaşii hoţilor aduşi de Traian din temniţile Rîmului iar limba română este foarte
grea, barbară şi improprie culturii. De asemenea se vehicula ideea că dincolo de Prut, legea s-a
stricat, pravoslavia s-a pierdut, iar ţarul va trebui să treacă Prutul ca să elibereze pe bieţii creştini
din mîna nelegiuită a neamţului (regele Carol I al României), a boierilor şi a jidovilor. Rusificarea a
avut loc pe două direcţii principale: la oraş prin şcoală şi la sat prin biserică. Rusificarea la oraş a
reuşit pe cînd la sate grosul populaţiei păstrîndu-şi identitatea românescă.
 JUSTIŢIA ŞI ARMATA ÎN BASARABIA ŢARISTĂ

 După anexarea din 1812 ţarul scuteşte basarabenii de serviciul militar, situaţie prelungită şi
după 21 mai 1816 pe un termen nelimitat. Primele trupe ruseşti au fost cantonate la Hotin,
Tighina şi Ismail, comandate de generalii Repinski, Harting şi Orsengo, dintre care ultimii doi
erau căsătoriţi cu românce, iar flotila fluvială de la Dunăre de maiorul Papadopoulo, grec cu
vechi legături în Moldova. Această atitudine pro-moldavă nu a ţinut însă mult. Ruşii ştiau că
nu se vor opri la Prut, fapt dovedit ulterior de numeroase ocupaţii în ţările româneşti şi apoi în
România (1828-1834, 1848-1849, 1853-1856, 1877-1878). Armata ţaristă a fost unul din
factorii de rusificare a provinciei, de colonizare a Basarabiei. De abia din 1874 românii din
Basarabia încep să fie încorporaţi în trupele ţariste. Toţi tinerii erau obligaţi să-şi satisfacă
serviciul militar timp de 3-4 ani departe de casă şi cel mai des în Polonia, Caucaz, provinciile
baltice şi Siberia. Nenumăraţi soldaţi moldoveni şi-au dat viaţa în războiul ruso-japonez 1904-
1905 ca şi în Primul Război Mondial pentru cauze stăine. Militarii din Basarabia erau foarte
apreciaţi în cavalerie precum şi vestiţii cai moldoveneşti.
 BISERICA ÎN BASARABIA
ŢARISTĂ
 Secretul rezistenţei românilor la rusificare nu poate fi găsit decît în credinţa lor absolută,
biserica fiind dintotdeauna temelia şi sprijinul vieţii poporului nostru. Pînă la anexare,
viitoarea Basarabie Ţaristă ţinea de Mitropolia Moldovei. Teritoriul Basrabiei Ţariste nu forma
o provincie administrativă aparte în sînul Principatului Moldovei şi de asemenea nici în plan
religios, teritoriul ei fiind împărţit în mai multe episcopii.