BĂTĂLIA DE LA

BRAȘOV
PERIOADĂ - 24 SEPTEMBRIE/7 OCTOMBRIE 1916 - 25 SEPTEMBRIE/8 OCTOMBRIE 1916
LOC - BRAȘOV - ROMÂNIA
REZULTAT - VICTORIA FORȚELOR PUTERILOR CENTRALE
 CONTEXTUL OPERATIV STRATEGIC

• Bătălia de la Brașov a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație
de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua
decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea
ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe
aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă.

• Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău
caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe
granițe”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților
Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului
forțelor germane la sud de Carpați.

• Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către
cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „când zăpezile mari ce vor
cădea peste munți vor opri oerațiile”.
 DESFĂȘURAREA ACȚIUNILOR MILITARE

• După victoria de la Sibiu, comandamentul Puterilor Centrale a declanșat contraofensiva împotriva

dispozitivului Armatei 2 române care s-a retras prin luptă pe aliniamente succesive, pierzând tot
teritoriu dintre Mureș și Olt cucerit în prima fază a operațiilor. Faza finală a acestei succesiuni de
retrageri a fost bătălia de la Brașov, desfășurată între 7 și 8 octombrie 1916.
• Deși raportul de forțe nu era unul foarte defavorabil, trupele române, deși s-au luptat cu determinare,
apărându-se și contraatacând în mai multe rânduri, au trebuit să se recunoască înfrânte, din cauza
superiorității înzestrării tehnice și a experienței de luptă a inamicului, dar și din cauza modului
dezastruos în care generalul Grigore Crăiniceanu a condus acțiunile forțelor din subordine. Ca
urmare forțele române au fost forțate să evacueze Brașovul și să se retragă pe vechea frontieră.
• Acest fapt a impus ca și Armata de Nord să renunțe la teritoriul eliberat, astfel că ambele armate se
găseau, la sfârșitul lunii septembrie 1916, pe linia de plecare la ofensivă în august 1916.
 REZULTATE ȘI URMĂRI

• Generalului Crăiniceanu i se ia comanda Armatei 2 și numai prietenia cu Ionel Brătianu îl

salvează de curtea marțială. Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti,
șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general consemna: „... haosul și zăpăceala
domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat
ordin de «retragere în marș forțat», locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat
major al Armatei 2 insistă să i se ieie imediat comanda lui Crăiniceanu”.
 BĂTĂLIA DE PE
YSER
PERIOADĂ - 16–31 OCTOMBRIE 1914
LOC - RÂUL YSER, BELGIA
REZULTAT - VICTORIA ALIATĂ
 BĂTĂLIA DE PE YSER

• a fost o bătălie a Primului Război Mondial care a avut loc în octombrie 1914 pe un teritoriu
aflat între orașele Nieuwpoort și Diksmuide, de-a lungul unei fâșii lungi de 35 km a râului
Yser și a canalului Yperlee din Belgia. Linia frontului a fost păstrată de o mare armată
belgiană care a oprit înaintarea germană într-o bătălie defensivă costisitoare. Victoria aliaților
pe Yser a oprit înaintarea germană în ultimul colț neocupat al Belgiei, dar a lăsat totuși armata
germană în stăpânirea a aproximativ 95% din teritoriul belgian.
• Victoria de pe Yser a permis Belgiei să-și păstreze controlul asupra unei fâșii de teritoriu,
transformându-l pe regele Albert I într-un erou național belgian, întărind mândria națională și
asigurând un loc de întâlnire pentru comemorările sacrificiilor eroice din secolul al XX-lea.
 INVAZIA GERMANĂ DIN BELGIA

• Pe 2 august 1914, guvernul belgian a refuzat trecerea prin Belgia a trupelor germane și în
noaptea de 3/4 august Marele Stat Major al Armatei Belgiene a comandat Diviziei a 3-a de la
Liège să împiedice înaintarea germană. Armata germană a invadat Belgia în dimineața zilei de
4 august. Apărată de Divizia a 3-a, garnizoana de la Liège, o unitate a Diviziei de Cavalerie și
detașamente din Liège și Namur, Armata Belgiană s-a masat către la râul Gete și pe 4 august,
Divizia 1-a s-a reunit la Tienen, Divizia a 5-a la Perwez, Divizia a 2-a la Louvain și Divizia a
6-a la Wavre, acoperind zonele centrale și vestice ale Belgiei și comunicațiile către Antwerpen.
Cavaleria germană a ajuns la Vise în dimineața zilei de 4 august, constatând că podul a fost
distrus și că trupele belgiene se aflau pe malul vestic; germanii au trecut printr-un vad și i-au
forțat pe belgieni să se retragă spre Liège. Către seară, a devenit clar pentru Marele Stat Major
al Armatei Belgiene că Divizia a 3-a și garnizoana de la Liège se aflau în calea unei forțe de
invazie foarte numeroase.
 RETRAGEREA ALIAȚILOR CĂTRE YSER

• Forțele britanice și franceze din Belgia au acoperit retragerea trupelor belgiene și britanice de la
Anvers. Diviziile 1-a, a 3-a și a 4-a au ajuns la Oostende, diviziile a 5-a și a 6-a au ajuns la
Torhout și Diksmuide și trupele din garnizoana Anvers s-au deplasat într-o zonă aflată la nord-
vest de orașul Gent. Divizia a 4-a germană și trupele Landwehr de la Lokeren și Moerbeke se
deplasau înspre est, înainte ca retragerea armatei belgiene să fie descoperită. Corpul III de
Rezervă și Divizia a 4-a au primit apoi ordinul de a se îndrepta spre vest și să avanseze către
Kortrijk pentru a prelungi principalul front german, înainte de a fi trimise către Gent și Bruges,
cu ordinul de a ajunge în orașele Blankenberge și Oostende de pe coastă. Pe 11 octombrie,
trupele germane au fost detectate avansarea pe Ghent, timp în care Belgiene cetatea trupe s-au
înrolat în armată în câmp. O retragere de la Ghent din 3:00–10:00 p.m. a început, după care
trupele germane au intrat în oraș. Mai multe poduri au fost demolate în timpul pensionare, deși o
mulțime de civili pe principalele drumuri și poduri feroviare a condus să fie lăsat intact.
 LUPTA

• Diksmuide a fost atacat pe 16 octombrie și apărat de trupele franceze și belgiene comandate de

colonelul Alphonse Jacques, care va primi mai târziu titlul de baron „de Dixmude” pentru rolul său în
apărarea orașului. În ciuda pierderilor grele, belgienii și francezii au reușit să apere orașul. Presa,
politicienii, personalitățile literare și militare au influențat opinia publică, afirmând că apărarea
orașului a fost atât strategică, cât și eroică.
• Pe 18 octombrie, ofensiva germană a început și a copleșit trupele aliate de la Nieuwpoort către sud,
înspre Arras. Obiectivul a fost învingerea armatelor belgiene și franceze și blocarea accesului
britanicilor către Calais, Boulogne și Dunkerque. Corpul III de Rezervă a atacat defensiva belgiană pe
o linie de la Diksmuide spre mare, fără a se îngriji de pierderi. Germanii au capturat posturile avansate
de la Keiem, Schoore și Mannekensvere și au ajuns la Yser, în ciuda focului executat de flotila anglo-
franceză, care a bombardat trupele germane de-a lungul coastei până la Middelkerke. Divizia a 4-a nu
a putut traversa Yserul la Nieuwpoort din cauza bombardamentului de pe navele aliate.
 URMĂRI

• Armata Germană nu a reușit să învingă Armata Belgiană, iar păstrarea ultimului colț neocupat al
Belgiei a încheiat Cursa către mare și perioada de război deschis. Linia frontului s-a stabilizat de-a
lungul râului Yser, care a devenită cunoscută ca Frontul de pe Yser, și a continuat să fie păstrată de
forțele belgiene până în 1918, cu puține deplasări. În istoria oficială britanică, J. E. Edmonds a
scris în 1925 că pierderile germane între Gheluvelt și coasta Mării Nordului au fost în perioada 18
octombrie -30 noiembrie de circa 76.250 de militari. În 2010, Sheldon a scris că în perioada 18-30
octombrie Armata Belgiană a avut 20.000 de pierderi umane și că pierderile germane ar fi fost mult
mai mari. Lupta armatei belgiene pentru a-și apăra teritoriul său pe tot parcursul războiului și
acțiunile infanteriștilor flamanzi au condus la o creștere a sentimentului național flamand și la
fondarea Frontbeweging, primul partid al Mișcării Flamande, în 1917.