Sunteți pe pagina 1din 2

Obiectivele principale ale politicii externe au fost formulate în memoriul prezentat de M.

Kogãlniceanu la 19 iunie/1 iulie


1878 la Congresul de la Berlin: integritatea teritorialã, recunoaºterea independenþei României ºi declararea neutralitãþii
sale.
Politica externa a romaniei este determinate de relatiile cu germania, austro-ungaria, si rusia. românia dorea sã obtinã
recunoasterea independentei sale (pe baza respectãrii tratatului de la Berlin), astfel guvernul adreseaza un ordin din 1/13
iulie 1878 agentiilor diplomatice romane la Paris, Viena, Roma, Sankt Petersburg, Londra si Belgrad
Agentiile diplomatice au fost ridicate la rangul de delegatii. Independenta României a fost recunoscutã condiþionat.
Rusia si Austro-Ungaria au fost primele tãri care au recunoscut independenta de stat a României, in curand si germania.
în 1879 a fost recunoscut de marile puteri titlul de Altetã Regalã pentru Carol I.
În 1880, Carol I, în timpul vizitei la Viena, apoi la Berlin, a reglementat, cu împãratul Germaniei Wilhelm I si Carol
Anton, tatãl sãu, chestiunea succesiunii la tronul României. Aceste actiuni diplomatice au creat conditii favorabile pentru
recunoasterea internationalã a regatului.
dupã recunoasterea oficialã a independentei statului român de cãtre guvernul S.U.A în 1880 România a stabilit relaþii
diplomatice cu S.U.A.,. În 1881, s-au semnat tratate de comert si navigatie
România a obþinut clauza naþiunii celei mai favorizate.

● Aderarea României la Tripla Alianþã


Conducãtorii tãrii erau convinsi ca doar datorita unui system de aliante se va putea crea conditii pentru realizarea
intereselor nationale
Germania rãmânea singura putere care, în conditiile create, putea oferi sprijinul necesar României.romania nu. Desi
Romania nu avea hotar comun cu germania avea un drum care lega aceste 2 tari. Drumul spre Berlin trecea prin Viena.
Initiativa de aderare a României la Tripla Aliantã a fost lansatã de Otto von Bismarck în 1880.
În septembrie 1883, România a aderat în secret la Tripla Aliantã, încheiatã de Germania, Austro-Ungaria si Italia cu un an
mai înainte. Adepti ai orientãrii României spre Puterile Centrale erau Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Dimitrie A. Sturdza,
regele Carol I si Ion C. Brãtianu.
Eliminând din tratatul de aliantã clauzele care ar fi dus la întãrirea controlului Austro-Ungariei asupra tãrii si ar fi adus
prejudicii(pagube) sprijinului dat românilor din Transilvania, Tratatul de aderare a României la Tripla Aliantã a fost
semnat la 30 octombrie 1883
Acest accord sublinia caracterul defensiv al aliantei si abtinerea de la aliante care le-ar afecta interesele. Acordul era tinut
în secret, deoarece divulgarea lui ar fi condus la proteste din partea politicienilor si a opiniei publice.
Prin semnarea acestui act, România a iesit din izolarea politicã de care era amenintatã, a rezolvat chestiunea Dunãrii în
conformitate cu interesele sale si a evitat o posibilã întelegere între Viena si Petersburg pe seama ei.

România şi rãzboaiele balcanice

in anii 1911-1912 tãrile balcanice În urma tratativelor au creat un bloc balcanic conþinea clauze îndreptate împotriva
Imperiului Otoman si era alcãtuit din Bulgaria, Serbia, Muntenegru si Grecia. La 17 octombrie 1912, blocul balcanic a
atacat Imperiul Otoman. Într-un interval scurt de timp, trupele aliate au zdrobit principalele forte otomane din Europa si au
eliberat cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice, ajungând la periferiile Constantinopolului.
Marile puteri au hotãrât sã debarce trupe la Constantinopol. La operatia de debarcare au participat si militarii români .Prin
aceste actiuni s-a pus capãt primului rãzboi balcanic. Tratativele de pace au început la 16 decembrie 1912. La 30 mai
1913, a fost semnatã Pacea de la Londra, conform cãreia Imperiul Otoman a cedat aliatilor teritoriile situate la vest de
linia Enos-Midia si Creta.

Neînþelegerile dintre þãrile blocului balcanic au condus la apariþia unor noi conflicte. La 29-30
iunie 1913, Bulgaria, mizând pe sprijinul Austro-Ungariei si Germaniei, i-a atacat prin surprindere
pe fostii aliati. La 1 iulie 1913, a fost încheiat acordul între Serbia ºi Grecia. România, deºi a pãstrat rezerve faþã de propunerile de alianþã, a declarat mobilizarea. Muntenegrul, urmat
ulterior de România, declarã rãzboi Bulgariei.
În aceast razboi, statele învingãtoare impun Bulgariei Pacea de la Bucuresti. La 10 august 1913, a fost semnat Tratatul
între Serbia, Grecia, Muntenegru, România, pe de o parte, si Bulgaria, pe de alta, iar la 29 septembrie 1913, la
Constantinopol, a fost semnat Tratatul de pace între Bulgaria si Imperiul Otoman.

Clauza națiunii celei mai favorizate acordată de un stat altui stat înseamnă că primul stat acordă
celui de al doilea același statut în relațiile comerciale ca și cel mai favorabil statut dintre toate
celelalte state cu care are relații comerciale. Acest principiu se aplică atât la importul mărfurilor, cât
și la exportul lor, iar aria de cuprindere se referă la taxe vamale, alte taxe la frontieră, regimul de
import-export, formalitățile vamale, reglementările privind comerțul internațional.
Țările membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) își acordă între ele clauza națiunii
celei mai favorizate — acesta fiind principiul nediscriminării în comerțul internațional.
Romania a obținut din partea Statelor Unite ale Americii, în 1975, clauza națiunii celei mai favorizate.

S-ar putea să vă placă și