Primul Război Mondial a avut urmări dezastruoase pentru statele implicate in razboi: operațile militare au provocat

distrugerea a numeroase unități economice (uzine, fabrici, cai ferate, poduri etc.). pricinuind pagube materiale
enorme. Franta, a resimțit din plin ororile razboiului.
( Nordul tarii, care a fost unul din principalele teatre de operatii, a avut de suferit cel mai mult. In acelasi timp, fiind
obligata să facă fața comenzilor de razboi, conducerea franceză a impulsionat dezvoltarea industriala a centrului şi
sadului tării )

Primul Război Mondial, deşi s-a desfasurat, in fond, pe continentul european, a schimbat substantial situația
economică a SUA. Astfel, el a impulsionat dezvoltarea economicii americane, îndeosebi a productiei industriale.
Bunãoară, exportul marfurilor americane a sport de trei ori de la 29 miliarde de dolari in 1914 la 7.9 miliarde in 1919,
Cota SUA in producția industrială mondială s-a majorat considerabil: corporatiile americane produceau 3/5 din fonta
și otelul mondial, extrageau 2/5 din petrolul lumii, produceau 85% din totalul de automobile. Razboiul a schimbat
și statutul financiar al SUA care a devenit bancherul lumii. De aceea, nu este intimplator ca SUA va juca un rol
important in refacerea economici statelor distruse de război si ca, pe de altă parte, crizele din economia americană
vor afecta economiile altor täri.

• După incheierea Primului Război Mondial, conducerea SUA a fost preluată de Partidul Republican. Preşedinţii
republicani Warren G. Harding (1921-1923), Calvin Coolidge (1923-1929) si Herbert C. Hoover (1929 1933)
considerau ca statul are rolul de mijlocitor, și nu de participant activ la “jocul economic". Astfel, H. Hoover considera
că “adevăratul liberalism este atunci cind statul asigură egalitatea posibilităților".

După trecerea pe fagas paşnic, economia americană a fost cuprinsă, în toate sectoarele ei, de a doua revoluție
industrială, cea a petrolului si electricită. Rezultatele acestei revolutii au fost coplesitoare.

Productia in serie si standardizarea au devenit deviza economiei americane. In perioada 1921-1929, productia
industriei chimice a sporit cu 45% cea a constructiei de masini cu 35%. Totodata, economia americana
producea, in cantitati mari si de o calitate inalta, masini agricole, mobila, frigidere, masini de spalat, aspiratoare,
aparate de radio și alte obiecte de uz casnic. Industria de automobile a invadat piata americana cu autoturisme.
Americanii au construit sute de mii de kilometri de sosele moderne, de-a lungul carora au fost inaltate oraşe.

Lupta pentru profit, lipsa unui control riguros din partea statului au dus la o criză de supraproductie, ce a cuprins SUA
in anul 1929, totusi americanii vor reusi in curind să depăşească această criză economica, astfel incit, In ajunul celui
de-al Doilea Război Mondial, ei posedau o economie viabila.

FRANTA
Un rol important in dezvoltarea economică a Franței interbelice l-au avut Alsacia şi Lorena, retrocedate de catre
Germania prin Tratatul de la Versailles (1919). Aceste provincii au marit considerabil potentialul industrial al tarii.
Regiunea carbonifera Saar de asemenea a adus o contribuție esențială la dezvoltarea economică.

La mijlocul anilor 20, economia franceză a invins dificultățile cu care sa confruntat in timpul şi după Primul Război
Mondial. Industria constructii de masini-unelte, de automobile, avioane şi nave, industria chimică şi cea electrotehnică
se aflau în proces de reutilare tehnică. In acelasi timp, avea loc consolidarea marilor intreprinderi prin sprijinul politicii
economice a statului. Ca urmare, dintr-o tara agrar-industriala, Franta sa transformat in una industrial-agrara.
După volumul productiei industriale, Franta se situa pe locul patru in lume, fiind devansată de SUA, URSS şi
Germania

In economia Frantei s-a accentuat procesul de concentrare și centralizare a producției, au apărut trusturi şi concerne
uriase; de pildă, în industria constructoare de maşini “Renault" si “Citroen" etc.
Societatea franceză trecea printr-un proces de diferențiere socială: multi tarani se ruinau şi plecau în oraşe, lärgind
rindurile salariatilor, dar si ale şomerilor.

MAREA BRITANIE
Deşi economia Marii Britanii n-a avut de suferit de pe urma distrugerilor de război, totuşi conflagrația mondială a
determinat importante schimbări în economia tarii. Ramurile tradiționale ale economiei decad, altele noi Inregistrează
o ascensuine dinamica, prosperă. Astfel, industria metalurgică a înregistrat o scadere uşoară, mineritul rămasese in
ceea ce priveste inzestrarea tehnică la nivelul secolului al XVIII-lea, însă, apar ramuri noi, ca cea chimică,
constructoare de maşini, industria de avioane, ramuri siderurgice, ale industriei de razboi etc. In acelasi timp
creste producția cerealelor şi cartofilor, in schimb, a scăzut producția de carne. In Marea Britanie, problema
şomajului era complexă. După război,nr. celor incadrati in campul muncii a crescut (de la 18 mil. in 1911 la 19,4 mil. In
1921), ceea ce nu a diminuat însa radical numărul total al somerilor.
In 1926, după ce guvernul britanic a redus salarizarea minerilor, s-a declansat o grevă generala: s-au inchis uzinele si
fabricile, nu circulau mijloacele de transport. Marea Britanie nu cunoscuse o grevă de asemenea amploare: numarul
grevistilor a atins cifra de 5 milioane.

In acelasi context, Marea Britanie sa confruntat cu problema exportului de capital in strainatate numai in a doua
jumătate a anului 1931. treizeci și cinci de milioane de lite s-au scurs din bancile londoneze.

In anii 1931-1935, economia britanică a cunoscut o redresare spectaculoasă, care s-a datorat, in mare masura,
activitatii energice a lui Neville Chamberlain, devenit ministru al Finantelor. Intre măsurile luate de N. Chamberlain au
fost: renuntarea la mentinerea valorii în aur a lirei sterline, abandonarea liberului schimb (a propus o taxă
vamală de 10% pe produsele de import, cu reduceri sau scutiri pentru produsele din colonii), echilibrarea bugetului
prin adoptarea unui regim de austeritate şi stabilirea de noi impozite.

RUSIA (URSS)
In Rusia (din 1922 Uniunea Sovietica)-o mare putere economică euro-asiatica-partidul bolsevic promova o politică de
lichidare a proprietății private si a pieţei libere, urmärind constituirea unei economii dirijate, bazate pe dictatul politic.

Astfel, după nationalizarea tuturor intreprinderilor, intreaga activitate economică a URSS a fost centralizată.
Conducerea sovietica a elaborat planuri severe, care erau obligatorii pentru toate intreprinderile. In sectorul agrar,
bolsevicii au aplicat “politica comunismului de razboi", care presupunea colectarea de la țărani, in mod obligatoriu, a
tuturor rezervelor de griu, apoi a “surplusurilor" de alte produse alimentare.

Promovarea acestei politici economice discretionare nu putea dura mult timp. Largi paturi sociale au protestat
Impotriva autorităților comuniste. Pentru a depasi criza economică deosebit de grava, conducea sovietica a fost
nevoită să inlocuiască sistemul de rechizitionare a produselor agricole prin plata unui impozit in natura, stabilit din
timp. Plätind impozitul, taranii obțineau dreptul de a vinde pe piață surplusul de produse. Comertul care a fost interzis
şi, practic, devenise imposibil în anii “comunismului de război", se transforma in principala veriga de legitură între oraş
si sat

In 1925, conducerea sovietică ia decizia de a moderniza rapid economia tärii, bazindu-se exclusiv pe
resursele interne. Este introdusa planificarea centralizată a economiei, iar controlul statului devine
atotcuprinzător.

Comunistii aveau nevoie de investiții în industrie şi de mană de lucru - pamintul le furniza pe ambele. Cerealele
rechiziționate de la colectivele agricole (colhozuri) erau vindute în străinătate pentru a obține capital care să fie plasat
in industrie, iar taranii disponibilizați au fost recrutati ca forţă de muncă în industrie. Politica colectivizării fortate a
agriculturii, a avut consecinte tragice, partea cea mai harnică a țărinimii a fost distrusă prin deportarea in Siberia şi în
alte locuri neprielnice pentru trai. Ca urmare,a inceput foametea, care a secerat viața a sute de mii de oameni.

In anul 1922, in Italia, apoi in 1933, in Germania, la putere vin fascisti si, respectiv, nazistii, care transforma
economiile nationale ale celor doua tari in economii de tip totalitar.