Sistemul Sfintei Aliante a fost pus la încercare de miscãrile revoluþionare din anii 1848-1849.

Cu toate acestea, principiul legitimitãtii a reuðit sã se menþinã, datorita actiunii concertate ale
marilor puteri. Rusia a ajutat Austria sã restabileascã ordinea în Ungaria, Imperiul Otoman în
Þãrile Române, iar Franþa a contribuit la „pacificarea” Italiei. Totusi, marile puteri au fost
nevoite sã-si revizuiascã politica dupã ce liberalismul politic a triumfat sub forma principiului
nationalitãþilor. Procesele de unificare nationalã a Italiei, a Germaniei ði a Þãrilor Române au
obligat marile puteri sã tinã cont de vointa nationalã si sã ajusteze noile realitãti la sistemul
echilibrului european.

Rãzboiul Crimeii (1853-1856) - Fiind devansatã din punct de vedere economic si militar, Rusia suferã o
înfrângere grea în fata fortelor aliate (Franta, Anglia, Imperiul Otoman, Piemontul), ea semneaza la Paris
(1856) o pace în care renunta la protectia asupra Principatelor Române (cãrora li se deschidea drumul spre
Unire), accepta deschiderea Mãrii Negre pentru flotele aliate si renunta la protectia crestinilor ortodocsi
din Imperiul Otoman, înlocuitã cu una colectivã a marilor puteri

1) unificarea germaniei (a fost posibila datorita victoriilor împotriva vecinilor, mai ales împotriva
Frantei) a dus la ascensiunea Germaniei la rangul de mare putere europeanã
2) încheierea înþelegerii numitã Alianta celor trei împãraþi În 1873 -semnata intre între împãraþii
Alexandru al II-lea al Rusiei, Franz Joseph al Austro-Ungariei si Wilhelm I al Germaniei
3) redeschiderea chestiunii orientale cee ace a oferit Rusiei mult asteptatul prilej de a anula prevederile
neconvenabile ei din Tratatul de la Paris din 1856. Rãzboiul ruso-româno-turc a modificat sensibil raporturile internaþionale
în Balcani i în Europa
4) Congresul de la Berlin din 1878 - a însemnat de fapt afirmarea deplinã a Real-politick-ului în relatiile
internationale si abandonarea vechiului sistem al concertului european. Ideile noi vehiculate la Congres,
precum laicizarea cetãteniei si sistemul compensatiilor teritoriale, vor face o lungã carierã în diplomatia
europeanã si mondialã.
5) nerezolvarea in intregime problemei balcanice va cauza criza din 1875-1878 si va dovedi doar
complexitatea acestora.
6) doua razboaie balcanice (1912-1913) vor dezlega partial ghemul contradictoriu de interese în Balcani
si vor înlãtura deplin influenta otomana, rãzboaie care vor aduce granite mai stabile si relatii mai putin
tensionate în zonã pânã la declansarea rãzboiului mondial.
7) disponibilitãtilor bugetare ale marilor puteri europene datorita progresului înregistrat de industrie a dat
posibilitatea de a duce o politica de înarmare
8) douã conferinte internationale la Haga în 1899 si 1907 – au fost effectuate Sub influenta opiniilor
împotriva lansarii unei curse a înarmãrilor, fiecare stat încercând sã tinã pasul cu potentialii adversari si
cheltuind tot mai mult în acest scop.
La aceste conferinte s-au adoptat noi reguli de ducere a rãzboiului, cum ar fi: interzicerea folosirii gazelor
toxice de luptã, tratarea umanã a prizonierilor si a populatiei civile, respectarea principiului
extrateritorialitãtii pe timp de pace.
9) procesul de constituire a aliantetor si formarea celor doua mari blocuri politico-militare.
10 ) formarea triplei aliante la 20 mai 1882 + aderarea secreta a romaniei la aceasta alianta
11) formarea Antanta Cordialã 1904 (franta, Anglia, rusia 1907)
12) Formarea celor douã aliane a grãbit atât cursa înarmãrilor, cât si competitia pentru colonii, creând
iluzia unei securitãti sporite în caz de conflict.