RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ÎN SECOLUL al – XIX –lea

Congresul de la Viena. Sfânta Alianţă şi eşecul politicii sale

Congresul de la Viena
-1814-1815 a avut loc Congresul de pace de la Viena la care au participat
reprezentanţii marilor puteri europene: Anglia, Austria , Rusia , Prusia cu scopul
reorganizării Europei după căderea Imperiului Napoleonian.
- pentru a anula efectele revoluţiei franceze , statele învingătoare aflate pe poziţii
conservatoare , pe baza principiului echilibrului european şi al legitimităţii
dinastice , au trasat o nouă hartă a Europei conform intereselor statelor
învingătoare.
La 9 iunie 1815 a fost semnat Actul final care cuprindea hotărârile
Congresului:
- Franţa revenea la graniţele din 1792. A fost reinstaurată dinastia Bourbon.
- A fost creat regatul Ţărilor de Jos , format din Belgia şi Olanda.
- Imperiul Romano - German format din 360 de state a fost înlocuit cu
Confederaţia Germană formată din 34 de state pusă sub protecţia Austriei.
- Austria a recăpătat teritoriile din nordul Italiei ( Lombardia, Veneţia),
Dalmaţia şi o parte din Polonia.
- Rusia a obţinut Finlanda , cea mai mare parte a Poloniei şi recunoaşterea
stăpânirii sale în Basarabia.
- Prusia a anexat Saxonia , Renania ( malul stâng al Rhinului ) şi Westfalia.
- Elveţia capătă statut de neutralitate veşnică
- Norvegia a fost luată de la Danemarca şi alipită Suediei ca o compensaţie
pentru pierderea Finlandei.
- Statul papal a fost restituit papei
- în multe state a fost reintrodus absolutismul iar noul regim social şi politic
creat s-a numit restauraţie.

Absolutismul = formă de guvernare în care monarhul dispune integral de

puterea în stat, poporul fiind lipsit de drepturi.
Restauraţie = restabilirea unei realităţi, ordini anterioare
Sfânta Alianţă
- a fost creată la 26 septembrie 1815 la Paris de către monarhii : Frederic
Wilhelm III, regele Prusiei, Alexandru I , ţarul Rusiei şi Francisc I de Habsburg
împăratul Austriei.
- scopul creării Sfintei Alianţei era acela de a-şi uni forţele pentru a menţine
echilibrul instituit la Viena , statuquo-ul şi regimurile absolutiste pe care le
reprezentau.
- Sfânta Alianţă a avut o atitudine conservatoare intervenind împotriva afirmării
ideilor liberale şi naţionale în cadrul mişcărilor revoluţionare din prima jumătate
a secolului 19.
Statuquo = starea actuală ( în latină ) , a păstra Statuquo-ul = a menţine situaţia
din prezent ; se foloseşte atunci când este vorba despre păstrarea frontierelor
existente la un moment dat

Lupta împotriva Sfintei Alianţe şi eşecul politicii sale

- începutul secolului a fost dominat de mişcări ale popoarelor europene animate

de spiritul revoluţiei franceze, de dorinţa ca fiecare să dispună singur de soarta
sa.
- formele de luptă împotriva ordinii impuse de Sfânta Alianţă au fost diverse ,
unele din ele având caracter conspirativ (= înţelegere secretă în vederea unor
acţiuni îndreptate împotriva unui stat , a unui regim).
- s-au organizat societăţi secrete ( Ex. cea a carbonarilor din Italia, Eteria la
greci).
- au avut loc mişcări revoluţionare şi războaie care au arătat că popoarele nu mai
sunt de acord cu absolutismul , cu intervenţiile brutale ale Sfintei Alianţe.
- lupta lor a înregistrat tot mai multe succese, forţele Alianţei dovedindu-se
ineficiente în revoluţiile din 1830 din Franţa şi Belgia sau împotriva popoarelor
din America Latină.
- toate acestea au dus la destrămarea Sfintei Alianţe
- prăbuşirea definitivă a sistemului ei s-a produs în timpul revoluţiei de la 1848.
Congresul de la Viena şi hotărârile acesteia
După 5 luni de la prima abdicare a lui Napoleon , în septembrie 1814 s-a
deschis la Viena , Congresul ce avea să decidă cu privire la soarta teritoriilor
cucerite de Imperiu , la aşezarea noilor temelii ale Europei. Rolul conducător
revenea Rusiei , iar figura centrală a Congresului a fost ţarul Alexandru I.
Şedinţele oficiale au început la 1 noiembrie 1814 şi s-au terminat cu 9 zile
înaintea bătăliei de la Waterloo ( 9 iunie 1815 ) prin adoptarea aşa numitului Act
final.

Conform hotărârilor Congresului :

Rusia păstra toate cuceririle perioadei precedente - o parte din Polonia,
căreia i se adăuga ducatul Varşoviei ( Regatul Polonez ), Basarabia şi Finlanda.
Franţa este redusă la graniţele din 1792 . Pierde prin cel de-al doilea
Tratat de la Paris ( 20 martie 1815 ) Philippeville, Marienburg, Sarrelouis,
Landau , Soar şi toate regiunile smulse Savoiei. Plătea şi o contribuţie de 700
milioane franci.
Prusia obţinea o mărire apreciabilă a teritoriului. Primea Danzig, o parte
din Saxonia, Posnan , o parte din Westfalia , întreaga regiune renană situată de
o parte şi de alta a Rinului. În total teritorii cu o populaţie de 3.400.000 oameni.
Austria şi-a reluat teritoriile pierdute în perioada 1805-1809 dobândind în
plus Salsburgul , Lombardia şi Veneţia. La 8 iunie 1815 printr-un act
constitutiv , s-a format Confederaţia Germană formată din 38 state în frunte
cu Austria ( 34 monarhii şi 4 oraşe libere – Hamburg , Bremen, Lubeck şi
Frankfurt ).
Polonia rămâne dezmembrată iar oraşul Cracovia , mărul discordiei între
Prusia , Austria şi Rusia este declarată Republică ( a existat până în 1846 ).
Belgia este „ dăruită” regelui Olandei iar Norvegia este luată Danemarcei
şi dată Suediei.
Elveţiei i se recunoaşte neutralitatea perpetuă.
Anglia, păstrează toate coloniile olandeze şi spaniole cucerite în cursul
războaielor cu Napoleon, inclusiv protectoratul asupra Insulelor Ionice.
La 20 septembrie 1815 este semnat la Paris un Tratat de Alianţă între
împăraţii Rusiei, Austriei şi regele Prusiei , tratat ce a fost numit Sfânta Alianţă
, care avea ca scop să vegheze la aplicarea tratatelor reacţionare din 1815 şi să
lupte cu toate puterile împotriva mişcărilor revoluţionare oriunde ar fi izbucnit
ele.
Sfânta Alianţă şi-a definitivat structura la Congresul de la Aachen din
1818 când Franţa e inclusă în alianţa Marilor Puteri .Sfânta Alianţă se va
manifesta din plin cu ocazia înăbuşirii revoluţiilor de eliberare din Spania , Italia
şi Polonia.