Prof.

Zidaru Ionuţ,Clasa a-X-a, Liceul Teologic ,,Elim”,

Piteşti
 INTRODUCERE
După înfrângerea revoluţiei franceze,
Franţa a cunoscut trei etape în evoluţia
sa:
DIRECTORATUL (1795)
CONSULATUL (1799)
IMPERIUL (1804)
 DIRECTORATUL
Directoratul este un regim politic al noilor îmbogățiți ce
a asigurat liniştea şi prosperitatea burgheziei franceze.
SITUAŢIA INTERNĂ: - Criza economică din această
perioadă a generat ample mişcări sociale precum
Conjuraţia Egalilor condusă de Gracchus Babeuf. Acesta
încerca să continue revoluţia. Acţiunea lui Babeuf şi
mişcările regaliste au fost înfrânte. Înfrângerea acestor
mişcări au fost un bun prilej pentru tinerii ofiţeri de a se
remarca, între aceştia şi Napoleon Bonaparte.
Napoleon a fost numit în fruntea armatei franceze, care
urma să opereze în Italia, împotriva austriecilor și
recucerește Toulon-ul ocupat de englezi, obține 12
victorii împotriva austriecilor în mai puțin de un an – în
1796.
 CAMPANIA DIN ITALIA (1796-1797)
Franța a obținut importante victorii împotriva Austriei,
folosind geniul militar al lui Napoleon. Victorii la Lodi,
Arcole şi Rivoli.
Prin pacea de la Campo Formio, 1797, Austria ceda
Franţei: malul stîng al Rinului
Belgia
şi se angaja să recunoască Republica Cisalpină, stat
vasal Franţei care includea Milano, Modena, Bologna,
marcând începutul dominaţiei franceze asupra statelor
iteliene.
 CAMPANIA DIN ORIENT (1798-1799)
În 1789 urmează campania din Egipt,în care Napoleon
ocupă Malta, și câștigă bătăliile de la piramide. Deşi a
pierdut flota, distrusă de amiralul britanic Nelson, în
portul Abukir, iar ofensiva din Siria a avut un rezultat
nedecis, expediţia africană a fost un succes. Cucereşte
Egiptul în 1798.
Deşi în Egipt, Napoleon află de situaţia politică critică
din Franţa, se întoarce la Paris, hotărât să pună capăt
lipsei de autoritate.
Sub pretextul unei noi conspirații, Napoleon preia
puterea. Cu sprijinul armatei executa cu succes lovitura
de stat din 18 Brumar (9 noiembrie 1799) și se instituia
Consulatul.
 CONSULATUL (1799)
Consulatul era o dictatură personală a lui Napoleon,
bazată pe forța armatei. Se adoptă Constituţia anului
VIII, la 13 decembrie 1799, care menţinea de formă
instituţiile democratice.
Puterea legislativă era deţinută de:
Consiliul de stat
Tribunatul
Corpul legislativ
Senatul – se opunea promulgării legilor şi avea
dreputul de a amenda Constituţia. 
Puterea executivă era deţinută de 3 consuli: Sieyes,
Roger Ducos şi Napoleon.
 STUAŢIA INTERNĂ
Dând dovadă de un excelent simţ politic, Napoleon a îmbinat măsurile
autoritare cu cele de natură să aducă liniştea socială:
împarte ţara în departamente conduse de prefecţi
reorganizează administraţia
reglementează impozitele funciare
introduce o nouă monedă, francul şi întemeiază în 1800, Banca
Franţei
introduce Codul Civil, Codul Criminal, Codul Penal şi Comercial
emigranţilor regalişti li s-a permis întoarcerea în ţară
revoluţionarii capătă poziţii bune în organisme ale statului
a introdus cenzura asupra presei şi a sporit atribuţiile poliţiei
realizează reconcilierea cu Biserica Catolică. Prin Concordatul
încheiat cu Papa Pius al VII lea din 16 iulie 1801, catolicismul este
recunoscut ca religie de stat iar papa recunoaşte Republica.
 POLITICA EXTERNĂ
Poziţia noului regim este consolidată şi prin succese
diplomatice şi militare obţinute împotriva coaliţiei a doua
antifranceze. Formată în 1799 din Anglia, Rusia, Austria şi
Imperiul Otoman coaliţia părea una puternică. Napoleon a
reușit să-i dezbine pe aliați. Victoriile obţinute împotriva
austriecilor la Marengo (1800) şi mai ales cea de la
Hohenlinden, (3 decembrie 1800), au adus Franţa într-o poziţie
favorabilă. Va înfrânge Austria în campania din Italia şi
impune: Pacea de la Luneville (1801) şi pacea de la Amiens
(1802) cu Anglia. Franţa obţinea nu numai recunoaşterea
dominaţiei sale asupra Belgiei şi Italiei, ci, pentru prima dată
pacea cu toţi vecinii. În timpul Consulatului, Franţa şi-a recăpătat
liniştea internă şi a regăsit pacea externă.Bazându-se pe o
economie şi pe o armată tot mai puternică, Franţa devenea un
pretendent serios la hegemonia asupra Europei. Acest fapt intra
în contradicţie cu pretenţiile Angliei de a exista ca un imperiu
mondial.
 IMPERIUL (1804)
În 1802 - Napoleon organizează un plebiscit în urma căruia este
declarat consul pe viaţă. La 2 decembrie 1804, Senatul îl
proclamă împărat al francezilor, cu numele de Napoleon I.
POLITICA INTERNĂ: În noua sa calitate Napoleon
introduce: controlul polițienesc asupra societății
practica trimiterii la închisoare fără judecată sau arestul
la domiciliu
serviciul militar obligatoriu / formează Marea Armată
(600.000 de soldați)
 un amplu program de construcţii: cheiuri, poduri,
drumuri peste Alpi, porturi.

 
 POLITICA EXTERNĂ
Cauzele războaielor purtate de Napoleon:
tendinţa de expansiune a burgheziei franceze
dorinţa acesteia de a înlătura din viaţa
continentului burghezia engleză şi de a obţine
supremaţia economică şi politică în Europa
politica împotriva Franţei, dusă de monarhii
Europei
dorinţa de glorie a împăratului şi a mareşalilor săi.
Anglia se temea de concurenţa comercială şi
colonială a Franţei, singurul stat care putea pune
în discuţie superioritatea sa economică.
 MARELE IMPERIU FRANCEZ
Împotriva Franţei s-au format, succesiv, mai
multe coaliţii de state duşmane sprijinite de
Anglia.
Îngrijorate de ascensiunea Franței: Anglia, Rusia,
Austria și Prusia formează a treia coaliție
antifranceză.
Planurile de debarcare în Anglia prin traversarea
strâmtorii Calais, sunt zădărnicite, iar flota franceză
este înfrântă de amiralul Nelson, în bătălia de la
Trafalgar (21 octombrie 1805). Anglia păstrează o
totală supremaţie asupra mărilor până la sfârşitul
războiului.
 MARELE IMPERIU FRANCEZ
Pe uscat, Franța înfrânge la Ulm și Austerlitz (2 decembrie 1805),
în ”bătălia celor trei împărați” armatele austriece și cele rusești.
Austria, (în decembrie 1805), prin pacea de la Pressburg (Bratislava),
cedează Franței posesiunile din Italia și se formează Confederația
Rinului.
Prusia, (la 14 octombrie 1806), declară război Franței, dar, în scurt
timp va fi învinsă la Jena și Auerstedt.
Napoleon a intrat în Berlin (11 noiembrie 1806), de unde a decretat
blocada continentală, adică interzicerea comerțului statelor europene
cu Anglia.
Rusia, învinsă la Eylau (feb. 1807) şi Friedland (iunie 1807), a fost
nevoită, prin pacea de la Tilsit (7 iulie 1807), să semneze un tratat de
alianţă contra Angliei şi se angaja să respecte blocada continentală.
Alianţa cu ţarul Alexandru I însemna împărţirea Europei. Rusia nu a
putut respecta multă vreme această pace, deoarece avea nevoie de
mărfurile engleze. Pentru a închide calea acestor mărfuri, Napoleon a
invadat Portugalia şi Spania.
Se înființează Regatul Westfaliei și Marele Ducat al Varșoviei.
BLOCADA CONTINENTALĂ (1806)
 MARELE IMPERIU FRANCEZ
În martie 1809 se constituie a patra coaliție antifranceză,
formată din: Anglia și Austria. Austria va fi înfrântă la
Wagram. Se formează Marele Imperiu. Rezultat al
cuceririlor din perioada revoluţiei, Imperiul Napoleonian
domină direct sau indirect întregul continent. El se compune
din: Olanda, Belgia, O parte a Germaniei de nord,
Piemontul, Republica Ligurică, Toscana, Statul Papal –
formal independente dar conduse de membri ai familiei
Bonaparte State aliate dar conduse de suverani fideli
împăratului. Chiar Suedia (1810) a trebuit să accepte un
mareşal francez ca moştenitor al tronului. Marele Imperiu
ajunseseră la întnderea sa maximă: Franţa, teritoriile
anexate, statele satelit conduse de membrii familiei
Bonaparte, state aliate şi statele sale rivale, Austria, Prusia,
Rusia aduse pentru o perioadă sub influenţa sa.
 DECLINUL
Recoltele slabe din 1811 au făcut să
reapară și criza alimentară și, o dată
cu ea, raționalizarea consumului, chiar
și pentru armată. Napoleon
înregistrează primele insuccese
militare.Războiul de gherilă declanşat
de spanioli blochează în peninsulă
cele mai bune trupe.
 CAMPANIA DIN RUSIA (1812)
Interesele divirgente din zona Balticii, din Marele Ducat al
Varşoviei şi problemele ridicate de nerespectarea blocadei îl
determină pe Napoleon să atace Rusia (iunie 1812). Victoria
de la Borodino, împotriva generalului Kutuzov nu a salvat
situaţia. La (14 septembrie 1812), Napoleon intră în
Moscova, dar orașul era în ruine. Fără a găsi o soluție pentru
aprovizionare, Napoleon ordonă retragerea. Marea Armată
hărțuită permanent de cazaci este pierdută în stepele Rusiei.
Încurajat de rezultatul războiului, țarul Alexandru
I pune bazele celei de a cincea coaliții antifranceze.
Formată din:Rusia, Prusia, Anglia, Austria.
 Înfrânt în Bătălia Națiunilor de la Leipzig în 1813 şi în
luptele de pe teritoriul Franţei din 1814, Napoleon I a fost
silit să abdice şi să se retragă pe insula Elba. Tronul
Franţei este preluat de regele Ludovic al XVIII lea de
Bourbon.
EXILUL ÎN INSULA ELBA
 CELE 100 DE ZILE. SFÂRŞITUL LUI NAPOLEON
Revenit pentru o domnie de 100 de zile și
definitiv înfrânt la Waterloo, în iunie 1815,
Napoleon este obligat să abdice și a fost exilat în
insula Sf. Elena unde a și murit la 5 mai 1821.
Ridicarea popoarelor împotriva Imperiului
Francez s-a soldat cu prăbuşirea acestuia. Totuşi
vechea stare de lucruri din Europa, regimul
aristocratic şi absolutismul monarhic au primit
serioase lovituri. Naţiunile s-au trezit definitiv la
viaţă şi locuitorii Europei şi-au însuşit multe din
aspiraţiile Revoluţiei franceze.
Patul lui Napoleon