Postelnicescu Ana-Maria

VOLTAIRE
Francois Marie Arouet cunoscut sub numele de Voltaire a fost o figura
proeminenta a Iluminsmului francez. Poet, dramaturg, romancier, nuvelist, istoric si
filozof, Voltaire a fost un al gandirii libere.
Voltaire s-a nascut in 1694 la Paris, intr-o familie
burgheza. In adolescenta a studiat la Colegiul iezuit
Louis-le-Grand, din Paris. Dupa aceea a urmat dreptul o
bucata de vreme, dar a renuntat destul de repede. La
Paris s-a remarcat inca din tinerete ca un om spiritual,
capabil sa compuna versuri satirica. Insa, in timpul
veschiului regim din Franta, talentele sale puteau fi
periculoase, asa cum s-a si intamplat de fapt. Voltaire a
fost intemnitat la Bastilia din cauza versurilor sale
politice. A stat aproape un an in inchisoare, timp in care
a
scris un poem epic, Henriade, care ulterior s-a bucurat
de un mare succes. In 1718, la scurta vreme dupa ce a
fost eliberat din inchisoare, a asistat la premiera operei sale Oedip, care a avut
loc la Paris si a inregistrat un succes rasunator. La 14 de ani, Voltaire era deja
celebru, iar in urmatorii 60 de ani a devenit o mare personalitate a literaturii
franceze.
Voltaire se pricepea sa manuiasca banii la fel de bine ca si cuvintele, reusind
treptat sa faca avere. In 1726 a avut totusi unele probleme. Era deja considerat cel
mai iscusit om in arta conversatiei din vremea sa (si poate din toate timpurile). Ii
lipsea insa modestia pe care unii aristocrati francezi o pretindeau celor de origine
burgheza. In consecinta, s-a declansat o disputa publica intre Voltaire si unul dintre
acesti aristocrati, cavalerul de Rohan, disputa din care Voltaire a iesit invingator.
Dar la scurt timp dupa aceasta aristocratul a tocmit niste derbedei care sa-l bata
pe Voltaire si apoi l-a intemnitat la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de
repede, cu conditia sa paraseasca Franta. Fortat de imprejurari, a plecat in Anglia,
unde va ramane in jur de doi ani si jumatate.
Perioada petrecuta de Voltaire in Anglia va marca un moment de cotitura in viata
sa. A invatat engleza si s-a familiarizat cu operele unor personalitati celebre, cum
ar fi John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton si William Shakespeare. De
asemenea, a cunoscut personal multi ganditori englezi ai vremii. Voltaie a fost
impresionat de Shakespeare, de stiinta si empirismul englez; dar cel mai mult l-a
fascinat sistemul politic din aceasta tara. Democratia engleza si libertatile si
libertatile individuale contrastau izbitor cu conditiile politica din Franta vremii sale.
Nici un lord englez nu putea emite o lettre de cachet ca sa-l arunce pe Voltaire in
inchisoare, iar in caz ca era intemnitat pe nedrept, se dadea imediat un habeas
corpus pentru eliberarea sa.
Cand s-a intors in Franta, Votaire a scris prima opera filozofica importanta, Lettres
philosophiques, cunoscuta sub numele de Scrisori despre englezi. Aceea carte

Postelnicescu Ana-Maria
publicata in 1734 marcheaza cu adevarat inceputul Iluminismului francez. In
Scrisori despre englezi, Voltaire a prezentat o prezentare in general favorabila a
sistemului englez si al ideilor lui John Lokce si alti ganditori englezi ai vremii.
Publicarea cartii a starnit mania autoritatilor franceze, astfel Voltaire a fost nevoit
sa paraseasca Parisul din nou.
Si-a petrecut urmatorii cincisprezece ani in estul Frantei, la Cirey, unde a fost
amantul doamnei du Chtelet, inteligenta si emancipata sotie a unui marchiz. In
1750, la un an dupa moartea acesteia, Voltaire a plecat Germania, la invitatia
personala a lui Frederic cel Mare al Prusiei. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de
la Potsdam. La inceput s-a inteles bine cu inteligentul Frederic, dar pana la urma
cei doi s-au certat si Voltaire a parasit Germania in 1753.
Dupa ce a plecat din Germania, s-a stabilit la o mica mosie de langa Geneva, unde
era la adapost atat regele francez, cat si cel prusac. Insa din cauza ideilor lui
liberale, pana si Elvetia a devenit nesigura pentru el. Prin urmare, in 1758 s-a
mutat la Ferney, la granita franco-elvetiana, unde avea doaua posibilitati de
scapare in cazul in care intra in conflict cu autoritatile. A ramas acolo douazeci de
ani, timp in care si-a compus operele literare si filozofica, a corespondat cu
intelectualii de frunte ai Europei si a primit vizite.
In toti acesti ani, productia literara a lui Voltaire n-a stagnat nici o clipa. A fost un
scriitor deosebit de prolific. Scrierile sale insumeaza peste 30.000 de pagini,
cuprinzand poeme in proza, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele,
piese, carti documentare din domeniul istoriei si filozofiei.
Voltaire a fost intotdeauna un adept al tolerantei religioase. Insa pe cand avea
circa saizeci de ani, a asistat la o cumplita persecutie a protestantilor in Franta.
Revotat, Voltaire a lansat o cruciada intelectuala impotriva fanatismului religios. A
scris un mare numar de pamflete politice. Tot de atunci s-a deprins sa-si incheie
scrisorile personale cu cuvintele Ecrasez linfme, ceea ce inseamna striviti
infamia. Voltaire a rmas celebru pentru ocara sa periculoas. Cnd au fost
ndeprtai jumtate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus
ironic, c ar fi fost mai bine s fi fost eliberai jumtate din mgarii de la curtea
regal. Pe de alt parte, a devenit cunoscut i pentru tolerana sa. Astfel i-a
exprimat odat punctul su contradictoriu fa de un adversar: "Prerea
dumneavoastr mi se pare respingtoare, dar m-a lsa omort, pentru ca
dumneavoastr s putei s v-o exprimai." Concepia sa politic se ntemeiaz pe
armonia dintre monarhii care dein puterea politic i filozofii care dein
nelepciunea. De asemenea, Voiltaire reprezint spiritul cel mai nalt al epocii sale,
doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluiei din 1789. Voltaire a fost
mpreun cu Jean-Jacques Rousseau un iniiator al Revoluiei franceze. Mari
realizri i sunt atribuite i ca istoricilluminist

Postelnicescu Ana-Maria

Jean-Jacques Rousseau
Jean-Jacques Rousseau a vazut lumina zilei in zorile secolului
ratiunii si luminilor si s-a stins cu un deceniu inainte de a se
aprinde valvataile Marii Revolutii franceze, asupra carora a
suflat puternic, intetindu-le curentul ideilor si al verbului sau
inflacarat. E secolul in care lumina ratiunii face sa paleasca
tenebrele dogmatismului medieval, iar spiritul critic si libera
cugetare indraznesc sa sfideze misticismul si ordinea
teologala, capatand teren si inspaimantand.
Rousseau s-a nascut la Geneva, intr-o familie mic burgheza. Tatal si bunicul
lui Jean-Jacques fusesera ceasornicari. Familia era originara din Paris. La
nastere 28 iunie 1712 si-a pierdut mama, fapt care l-a determinat sa
considere ca venirea lui pe lume a fost insotita de o nenorocire. "Am costat
viata mamei mele, iar nasterea mea a fost cea dintai dintre nenorocirile
mele." De la tatal sau a mostenit dragostea pentru lectura. In vreme ce
acesta repara ceasuri, Jean-Jacques ii citea romane sentimentale si pagini
alese din Plutarh. O astfel de lectura, facuta insa fara discernamant, a lasat
in sufletul sau urme adanci, tinandu-l intr-o atmosfera de visare care l-a
indepartat de realitate. Epuizand biblioteca ramasa la mama sa, Rousseau a
trecut la cartile bunicului sau: opere clasice ale literaturii antice si moderne:
Ovidiu, Bossuet, La Bruyere, Moliere, Fontenelle si altii. "Din aceste
interesante lecturi, din convorbirile pe care ele le prilejuiau intre tata si mine,
se forma acel spirit liber si republican, acel caracter neinfranat si mandru,
nespus jugului si aservirii, care m-a chinuit de-a lungul intregii vieti, in
imprejurarile cele mai putin proprii, spre a-i da avant"
La 16 ani, "nelinistit, nemultumit de toate si de sine", Jean-Jacques paraseste
Geneva, in seara zilei de cand, intors din hoinarerile lui obisnuite, gasise
portile orasului inchise. Timp de treisprezece ani a dus o viata de vagabond,
plina de mizerii, experimentand numeroase profesii. El va duce o viata
agitata si datorita temperamentului sau pasionat, dar si, pur si simplu, de
nevoie.
In 1728 o intalneste, la Annecy, pe d-na Louise de Warens. Aceasta facea
parte dintr-un fel de "agentie" de convertire a protestantilor. Rousseau e
trimis la azilul Torino, unde se converteste la religia catolica din oportunism,
fara nici un fel de convingere. Sta aici cateva saptamani. Se angajeaza apoi
lacheu la contesa de Verchellis si la contele de Gouvon, al carui fiu il invata
limba italiana. Dupa un timp, Rousseau paraseste pe neasteptate Torino
pentru a reveni la Annecy pe langa d-na de Warens. Urmeaza unele lectii de
muzica cu profesorul copiilor din corul catedralei. In peregrinarile lui, ajunge
la Lyon, trece prin Geneva, Nyon (unde se intalneste cu tatal sau), Fributg,
Laussane (unde, sub alt nume, da un concert), Vevey, Neuchatel (aici
continua sa dea lectii de muzica, pe care, tot predand-o, a sfarsit prin a o

Postelnicescu Ana-Maria
invata). Trece prin Berna si Soleure, unde a fost retinut de ambasadorul
Frantei, apoi este trimis la Paris ca educator al unui copil. Face pe jos drumul
la Paris; dar, neintelegandu-se cu tatal "elevului", se intoarce, tot pe jos In
Savoia, la Charmetters, unde se mutase d-na de Warens. Gaseste o ocupatie
la cadastru, continua sa dea si lectii de muzica. In casuta din Charmettes, de
langa Chambery, Rousseau citeste mult, la intamplare ce e drept, dar incepe
sa-si faca singur o cultura mai temeinica. Perioada sederii lui aici (1732 1740) constituie o etapa decisiva in formarea sa intelectuala de autodidact.
In 1740, dupa ce raporturile sale cu d-na de Warens se racisera, pleaca la
Lyon, ca educator al copiilor d-lui de Mably, fratele filosofului Mably. Aici
scrie Proiect pentru educatia d-lui de Saint-Marie In 1741 revine la
Charmettes. In acelasi an se desparte de d-na de Warens. In varsta de 29 de
ani si cu gandul de a-si croi un drum in viata si a-si face o situatie, se
expatriaza. Ajunge la Paris cu 15 ludovici in buzunar, manuscrisul unei mici
comedii (Narcis) si un proiect de notatie muzicala. Proiectul a fost prezentat,
fara succes, Academiei de Stiinte.
"Din aceasta educatie fara familie, fara colegiu, fara dascal, a iesit aceasta
minunata intelepciune, virtute, sensibilitate: Jean-Jacques." (J. Lemaitre)
Dupa anii de formare ai copilariei si tineretii, dupaincercarile, nelinistite si
ratacirile acestei faze din viata sa, Rousseau isi defineste caracterul si
orientarea, devenind un critic profund si protestatar al oranduirii sociale, al
civilizatiei si culturii timpului. Viata lui este aceea a unui inadaptabil si a unui
om extrem de susceptibil, care nu si-a gasit nicaieri locul si a refuzat cu
darzenie orice fel de servitute sociala sau spirituala. "Sensibilitate extrema,
natura contemplativa si aventuroasa in acelasi timp, spirit romantic exagerat
inca si prin o tinereta plina de peripetii, sunt insusiri cari ne explica atat viata
cat si opera lui Rousseau."
Omul Rousseau era "o fiinta plina de sensibilitate si imaginatie, jucarie
perpetua a propiilor sale iluzii si dorinte, un om ros de amor propriu, plin de
voluptate, entuziast, romantic, ispitit de aventura, refractar la orice
disciplina, incapabil de sacrificiu, deloc apt pentru actiune, inclinat mai
degraba catre efortul de a renunta decat catre efortul de a birui, traind in vis
bucuriile pe care inertia sa le indeparteaza din calea trairii reale; un ins
candid, orgolios si timid, banuitor, neincrezator, sperios, incantat si
dezamagit totodata de ceea ce inseamna lumea, politetea, acea stralucitoare
viata de societate unde a fost introdus cam prea tarziu si unde se simte
stangaci, strain, intrecut mereu de eleganta dezinvoltura a prostilor care
acolo s-au nascut." Rousseau a fost nestatornic in toate imprejurarile vietii,
schimband o situatie sigura doar de dragul unei aventuri sau din imboldul
unui capriciu. In unele raionamente era scanteietor, pe cand in altele face
greseli ori se contrazice intr-un mod cat se poate de stangaci; impetuos pe
alocuri in argumentarea declamatorie, devine apoi greoi si neinteles. Este
inspirat de un idealism generos si de o dragoste de libertate care merge
pana la exces.

Postelnicescu Ana-Maria

Autodidactul cu maniere de plebeu ajunge intr-o

zi in societatea "inalta" a Parisului, dominata de
placeri si coruptie; era timid si stangaci, dar de o
exceptionala energie intelectuala. Prin cafenele
si saloane face cunostinta cu Condillac,
Marivaux, Fontenelle, Mably si se imprieteneste
cu Diderot. Prin iezuitul Castel cunoaste pe
doamnele de Beuzenval si DUpin, pe Francueil si,
prin aceasta, pe d-nele d'Epinay si d'Haudedot.
Cu de Francueil, urmeaza un curs de chimie si ii
devine casier. In acelasi timp incepe sa compuna
opera Muzele galante si publica Disertatie
asupra muzicii moderne.
In 1743 ocupa postul de secretar al ambasadei
franceze din Venetia, dupa ce fusese secretar al familiei Dupin. In timpul
sederii la Venetia (18 luni) se intereseaza de problemele politice, din care va
scrie, mai tarziu, doar introducerea (Contractul social). In 1744, dupa o
cearta cu ambasadorul, revine la Paris. Prin 1745 isi ia ca tovarasa de viata,
deocamdata fara casatorie pe Therese Levasseur, o tanara ingrijitoare de
hotel. S-a imprietenit cu Grimm si a facut cunostinta cu d'Alembert.
Colaboreaza cu Voltaire si Rameau, retusand opera Petrecerile lui Ramire.
Incepe sa fie cunoscut ca muzician si dramaturg. Scrie o tragedie
(Descoperirea lumii noi), comedii (Angajamentul temerar, Prizonierii de
razboi), epistole in versuri, etc.; i se prezinta opera Muzele galante. In 1748 o
cunoaste pe d-na d'Epinay si cineaza cu echipa Enciclopediei pentru care
redacta articole asupra muzicii.
1749 e anul in care in gandirea lui Rousseau se produce o reorientare subita
ce-i dezvaluie resursele sale geniale. Diderot, care scrisese celebra Scrisoare
asupra orbilor, prima sa lucrare in care apar fatis idei materialiste si ateiste,
este arestat. Rousseau mergea pe jos sa-si viziteze prietenul detinut in turnul
de la Vincennes, cand, citind Le Mercure de France, se opreste la anuntul
temei de concurs al Academiei din Dijon: Daca progresul stiintelor si artelor a
contribuit la coruperea sau la purificare moravurilor? Ametit de asaltul
necontenit al ideilor ce-l copleseau, sta agitat o jumatate de ora la umbra
unui arbore; se trezeste cu vesta uda de lacrimi. Iata cum descrie el acest
moment de profunda zguduire in Confesiuni: In clipa cand am citit aceasta,
mi-a rasarit in fata ochilor un alt univers si am devenit alt om... Ceea ce-mi
amintesc limpede in aceasta imprejurare este ca, ajungand la Vicennes,
eram intr-o framantare sora cu delirul. Diderot baga de seama: i-am
marturisit cauza si i-am citit prosopopeea lui Fabricius, scrisa cu creionul sub
stejar. El ma indemna sa-mi dau zbor gandurilor si sa concurez la premiu. Am
facut-o, si din acea clipa fui pierdut. Tot restul vietii si al nenorocirilor mele a
fost efectul de neinlaturat al acelei clipe de ratacire.

Postelnicescu Ana-Maria
Libertatea
n faptul c
pot face tot
ce doresc, ci
n faptul c ei
nu trebuie s
fac ce nu

nu const
oamenii

doresc.
A tri nu
nseamn a respira, ci a aciona.
Omul s-a nscut liber, dar pretutindeni
este n lanuri.
A fi vrut s m nasc ntr-o ar n care nimeni nu este mai presus de lege.
A fi vrut s m nasc ntr-o ar n care suveranul i poporul sunt unul i
acelai lucru.
A renuna la libertate nseamn a renuna la calitatea de om.

Exist dou principii anterioare raiunii: unul, care ne face s fim puternic
interesai de bunstarea i conservarea noastr (iubirea de sine) i altul care
ne inspir o repulsie natural n faa pieirii sau suferinei oricrei fiine
simitoare i, n primul rnd, a semenilor notri (mila).
Omul care a trit mai mult nu e cel care a numrat cei mai muli ani, ci cel
care a simit mai mult viaa.
Deplina fericire const n a face pe alii fericii.
Oraele sunt abisul speciei umane.
Femeile nu sunt fcute pentru a fugi; cnd fug nseamn c vor s fie
ajunse.

Postelnicescu Ana-Maria

Cnd i se ia omului orice libertate a voinei,

faptele sale nu mai pot avea vreo moralitate.
Dac raiunea l formeaz pe om, sentimentul e
ns acela care l conduce.
Omul care nu cunoate durerea, nu cunoate nici
nduioarea omeniei, nici gingia comptimirii.
Fericirea omului, aici pe pmnt, nu-i dect o
stare negativ, ntruct trebuie s-o msurm prin
cantitatea mai mic de rele pe care le sufer.
Pentru a cuta o fericire imaginar, ne pricinuim mii de rele adevrate.
Pentru a fi ascultat, transpune-te n locul celor crora te adresezi.
Dac exist n lume un rang de natur s-i fac ilutri pe cei care-l dein,
acela este fr ndoial rangul pe care l dau talentele i virtutea.
Consolrile indiscrete nu fac dect s sporeasc durerile mari.
i ctig faima n 1750 cnd scrie, ca rspuns la o problem propus
de Academia din Dijon, un eseu cu care obine premiul oferit: Are
reevaluarea artelor i tiinelor un efect purificator asupra moravurilor?. De
pe o poziie negativ, susinut cu patim, Rousseau arat c societatea
preuiete intelectul i isteimea, dar nu i buntatea.Sunt o mie de premii
pentru discursuri bune i nici unul pentru fapte bune Avem fizicieni,
geometri, chimiti, astronomi, poei, muzicieni i pictori, () dar nu mai
avem ceteni printre noi. Ideile de virtute i de cetean vor constitui
preocupri de-a lungul ntregii sale cariere, desfurate att n Frana, ct i
n Anglia.
n 1753, particip din nou la concursul Academiei din Dijon, de data aceasta
fr succes. Rezultatul eforturilor sale se va concretiza ns ntr-o lucrare la
fel de cunoscut, Discurs asupra originii inegalitii dintre oameni. Rousseau
a descris starea natural. Potrivit lui Rousseau, n stadiul cel mai primitiv
omul era slbatic, dar nu i prdtor. El se caracteriza prin sentimente

Postelnicescu Ana-Maria
naturale (dou principii anterioare raiunii): conservarea propriei viei (grija
pentru propria bunstare) i simpatia fa de semeni (repulsia sau
aversiunea fa de suferina celorlali). Omul acestei epoci idilice, bunul
slbatic nu este nici nespus de fericit, dar nici nenorocit, pentru c numai
artificiile unei societi civilizate pot produce temerile, nelinitile, speranele
i ambiiile care dau natere nenorocirii. Mai mult dect att, ntr-o astfel de
stare originar, nu exist nici dominaie nici servitute. Uneori, oamenii se
adun n grupuri i formeaz asociaii libere pentru scopuri specifice. Acest
fapt duce la apariia vieii de familie, a raporturilor de vecintate. Se
dezvolt de asemenea nelegerea, principiile morale i un sim al bunstrii
comune. Aceast stare de convieuire neformal sau societate natural a fost
perioada cea mai bun n istoria omenirii. ns ea nu putea rezista. O dat cu
apariia diferitelor meteuguri, omul a ctigat n civilizaie dar i-a pierdut
umanitatea. Proprietatea privat a devenit important. Oamenii cutau s
agoniseasc lucruri i s-i creasc proprietatea, s obin ajutor i protecie
de la alii, s domine i s accepte dominare. Omul i pierduse inocena.
Vremurile bune au disprut pentru totdeauna. n aceast situaie jalnic,
punctat de conflicte i calamiti, omul a cutat s-i gseasc securitatea
fcnd un contract de guvernare civic. n Discurs, Rousseau consider c
acest contract era vndut celorlali de cei bogai i puternici. Era un caz de
uzurpare, detept i ipocrit. Contractul punea ctue noi sracilor i ddea
puteri noi bogailor distrugnd libertatea natural i mpmntenind pentru
totdeauna legea proprietii i a inegalitii. Pentru cei mai muli dintre
oameni, noua ordine era la fel de rea precum cea veche.
n 1762 Rousseau scrie Contractul social. Acum lucrurile sunau
oarecum diferit. Contractul, crede Rousseau, a fost n beneficiul omului;
apariia statului a reprezentat o mbuntire nsemnat a concepiilor de trai
fa de starea natural. n ce a constat schimbarea n concepia lui
Rousseau? Contractul nu mai era considerat pur i simplu ca un fapt istoric
un trg prost fcut de strmoii notri; el a dobndit dimensiuni ipotetice i
morale. Acum problema central era urmtoarea: ce face ca un contract s
fie legitim? n ce condiii era omul sub a form de guvernmnt? Rousseau
descoperise conceptul de Voin General. Aceasta constituie un mijloc prin
care omul se unete cu ceilali, pstrndu-i n acelai timp propria libertate.
Individul se supune guvernrii, dar atta timp ct guvernarea reprezint
Voina General el rmne la fel de liber ca nainte. Conceptul de Voin
General i permite lui Rousseau s treac peste avantajele burgheze pe care
interesul egoist le-ar cere ntr-un contract social, ajungnd la o concepie
ideal despre o societate care depete n virtute chiar i cele mai bune
perioade ale strii naturale imaginate de Rousseau. Aadar, puterea suprem
este Voina General. Ea nu ofer nici o garanie supuilor, nu recunoate
nici un fel de drepturi definitive i nu e constrns prin dispoziii

Postelnicescu Ana-Maria
constituionale. Voina General exprim ceea ce este mai
bine pentru societate ca ntreg. Este ceea ce rezult
atunci cnd membrii unei societi au eluri comune n
loc
de interese personale sau de grup. Guvernul popular sau
legea
majoritilor reflect cel mai bine Voina General. Luai
din
aceste voine asemntoare plusurile i minusurile
care se anuleaz reciproc, i Voina General va
rmne ca sum a acestor diferene. Totui, Voina
General nu este pur i simplu voina tuturor, pentru
c
ntruct n aciune indivizii se conduc numai dup
avantajele personale, atunci acel egoism care este
numeric majoritar va decide. Dar atunci exprimarea
Voinei Generale poate fi zdrnicit. Cu toate
acestea, individul trebuie s accepte punctul de
vedere majoritar, ca expresia nsi a Voinei Generale.
Atunci
cnd opinia contrar opiniei mele predomin, asta dovedete nici mai mult
nici mai puin c eu am greit, i c ceea ce eu am crezut a fi Voin
General nu era aa. Modalitatea const n a cuta s exprimi Voina
General i s i te supui o dat ce-a fost exprimat. Suveranul, prin ceea ce
este, este ntotdeauna ceea ce ar trebui s fie. Datoria cea mai nalt a
indivizilor const n supunerea fa de cerinele colective la a cror
constituire ei nii au contribuit. Dincolo de vocea poporului nu mai exist
nimic altceva. Opinia cea mai general este ntotdeauna i cea mai
dreapt, vocea poporului este de fapt vocea lui Dumnezeu. n mod sigur
cele mai mree acte de virtute au fost produse de patriotism. Mult mai evident dect Platon i Aristotel, Rousseau a tratat ca sinonime expresiile om
bun i cetean bun.
Dac i eu am un cuvnt de spus n exprimarea Voinei Generale, atunci nu
voi putea spune c ara mea are dreptate sau c a greit, ci numai c ara
mea are ntotdeauna dreptate. Cnd m supun Voinei Generale, m supun
unui spirit social la care eu nsumi contribui. Am fost crescut n spiritul unei
moraliti superioare aflat deasupra impulsurilor personale i a elurilor
imediate. Moralitatea mea este att creativ ct i asculttoare. Sunt i
mplinit i disciplinat atunci cnd realizez cerinele societii. Corpul
politic este o fiin moral, care posed o voin, i aceast voin
general, care tinde ntotdeauna la meninerea i bunstarea ntregului i a
fiecrei pri, care este sursa legilor i care ofer pentru toi membrii statului
reguli n relaiile lor unii cu alii i cu el, este temeiul a ceea ce este drept sau
nedrept.
Rousseau a descris pe larg instituiile economice i religioase ale unui
stat democratic. n aprecierea lor, el s-a ghidat dup urmtorul principiu
comprehensiv: Tot ceea ce distruge unitatea social este lipsit de valoare;

Postelnicescu Ana-Maria
toate instituiile care pun individul n contradicie cu el nsui sunt lipsite de
valoare. Pentru Rousseau cele dou eluri gemene ale statului drept i ale
omului drept sunt ndeplinite ntr-o democraie real, pentru c n
democraie Voina General are cele mai bune anse de a se cristaliza.

Maximilien de
Robespierre
Maximilien de Robespierre figur
central a Revoluiei Franceze, unul
dintre conductorii iacobini. ef al
guvernului revoluionar 1993-1794, a
instituit Tribunalul revoluionar, care i-a
executat pe liderii girondini. Dictator i
organizator al Marii Terori. Rsturnat n
urma loviturii de stat de la 9 thermidor
27 iulie 1794. A fost ghilotinat de
thermidorieni.
Maximilien de Robespierre a vzut
lumina zilei la 6 mai 1756 n oraul
Arras din provincia nordic Artois. Dup
moartea mamei sale, acesta a fost
educat n familia nobil a bunelului
Jacques Carrot, care, n 1765, i-a dat nepotul la colegiul clugrilor
oratorieni din Arras. n 1769, cnd Maximilien avea 11 ani, episcopul i-a oferit
copilului o burs pentru a-i continua studiile la prestigiosul colegiu Ludovic
cel Mare. n cei 3 ani de studiu, Maximilien va obine toate cele 3 grade
juridice: bacalaureatul, liceniatul i titlul de avocat.
La recomandarea celui mai influent jurist din Arras Liboreille, este
nscris la 8 noiembrie 1781 n corporaia avocailor. Peste 4 luni, Maximilien
este numit n funcia de judector al Tribunalului episcopal. n toamna lui
1783 este ales membru al Academiei de tiine i Arte din Arras, iar peste 3
ani, n 1786, l vedem deja n funcia de preedinte al acestei instituii.
Robespierre i-a nceput activitatea politic energic odat cu iniierea
discuiilor n vederea alegerilor pentru Adunarea Statelor Generale. La 23
martie 1789, acesta trece cu brio toate treptele scrutinului. n aprilie, sosete
la Versaille i se cazeaz ntr-un mic hotel. Ia parte activ la toate edinele
celor 600 de deputai ai Strii a treia din Adunarea Statelor Generale.
Rscoala popular din 14 iulie 1789, cnd parizienii au asaltat i au
cucerit Bastilia i care a pus nceputul Marii Revoluii Franceze, a fost salutat

Postelnicescu Ana-Maria
de Maximilien cu mare entuziasm. Anume sub influena acestor evenimente,
Robespierre devine revoluionar. Regele se mut la Paris, iar Robespierre
prsete Versaill-ul mpreun cu Adunarea Constituant. n august 1791,
Maximilien intr n gazd la familia tmplarului Maurice Duplay. Aici
Robespierre va sta pn la sfritul vieii. n ziua de 21 iunie 1791, regele cu
familia fuge la Paris, dar este reinut ntr-o localitate din apropiere i astfel
este adus la Paris ca prizonier al poporului. Trdarea regelui a provocat o
acut criz politic.
La sfritul lui septembrie, Adunarea Constituant i ncheie
activitatea, ea fiind substituit de Adunarea Legislativ. Aripa stng a
Conveniei o constituiau deputaii din Clubul iacobinilor. La scurt timp,
acetia se divizeaz n 2 fraciuni. Una dintre acetia girondinii, pledau
pentru reorganizarea din temelii a societii. Robespierre, ns aderase la
montagnarzi, condui de iacobini.
La 20 aprilie 1792, Frana declar rzboi imperiului austriac. Aciunile
militare s-au soldat cu mari pierderi pentru Frana. Situaia economic a
Franei degrada n ritm fulgertor. Cretea i nemulumirea maselor
populare. i n coloniile franceze izbucneau revolte, motiv din care au crescut
preurile la mrfurile coloniale, n special la zahr. Toate acestea au adus la
scderea popularitii girondinilor. Declarnd patria n primejdie, n condiiile
invadrii Franei de ctre armatele autro-prusiene, revoluionarii montagnarzi
au organizat insurecia naional de la 10 august 1792 mpotriva monarhiei.
Insurgenii au asaltat palatul Tulieries, l-au capturat pe Ludovic al XVI-lea i lau ntemniat n turnul mnstirii Templierilor. La sfritul lui august a avut
loc desfurarea alegerilor pentru Convenia Naional, Robespierre find ales
deputat din partea parizienilor. De aceeai ncredere s-a bucurat i fratele
su Augustin. Deputaii Conveniei s-au constituit n 2 mari fraciuni:
girondinii(moderaii) i montagnarzii(radicalii din partidul iacobinilor).
Girondinii i-au atacat de nenumrate ori de la tribun pe Robespierre i
Marat, fiind acuzai de ambiii dictatoriale. La rndul su, Robespierre i
nvinuia pe girondini c sunt dumani ai revoluiei. Conflictele dintre aceste 2
grupri au atins punctul culminant n timpul procesului regelui detronat, care
n pofida opoziiei girondinilor, a fost condamnat la moarte, la propunerea lui
Marat, i ghilotinat de ctre iacobini la 21 ianuarie 1793 n Piaa Revoluiei
din Paris.
n urma nfrngerilor de pe front, influena lui Maximilien a crescut
considerabil. Poporul l-a supranumit Incoruptibilul. Robespierre a emis un
decret, conform cruia toi supuii altor state, care nu au locuit pe teritoriul
francez pn la 14 iulie 1789 urmau s fie arestai. Robespierre a
condamnat-o la moarte pe cea mai celebr strin din Frana, regina Maria
Antoaneta, care i-a sfrit zilele pe ghilotin la 16 octombrie 1793. La

Postelnicescu Ana-Maria
nceputul anului 1794, Robespierre a ordonat s fie arestai peste 20 de
membri ai Conveniei, bnuii de atitudini critice asupra desfurrii
revoluiei.
ns pericolul din interior cretea. A sporit i teroarea. La 26 iulie 1794
Robespierre a urcat la tribun avertoiznd deputaii despre urzirea unui
complot, care ar pune republica n pericol, dar nu a fost adoptat nici o
rezoluie. Lui Robespierre i s-a propus s numeasc deputaii n care nu avea
ncredere, dar acesta a refuzat. n seara aceleai zile, el i-a susinut
discursul la Clubul iacobinilor, rostind: Acest discurs este i testamentul
meu, astzi am vzut moartea uneltirile dumanilor sunt ntratt de
puternice, nct nu mai sper c voi scpa. ns voi muri fr s-mi par ru,
m vei pstra n memoria voastr, iar amintirea despre mine v va fi drag
i o vei ocroti.
A doua zi, n cadrul Conveniei Naionale nu i s-a permis s vorbeasc
de la tribun. Un oarecare Loucher a propus ca Robespierre s fie arestat.
Pentru o clip sala a ncremenit, dar apoi au urmat aplauzele complotitilor.
Convenia a adoptat rezoluiile de arestare a lui Saint-Just adeptul lui
Robespierre i a nc 17 persoane. A doua zi, 28 iulie, Tribunalul revoluionar
la condamnat la moarte pe Robespierre, acesta fiind ghilotinat.