Francois Marie Arouet – cunoscut sub numele de Voltaire – a fost o figură proeminentă a Iluminsmului francez, poet, dramaturg, romancier, nuvelist, istoric şi filosof. Voltaire s-a născut în 1694 la Paris, într-o familie burgheză. Ca fiu al unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici si-a aflat spiritul sau critic. Unchiul sau l-a bagat in cercul ateilor, lucru care intra in contradictie cu ideologia Iluminismului timpuriu. La rugamintea tatalui sau, a inceput in 1711 Dreptul, pe care nu avea sa-l termine, interesat fiind mai mult de discutiile intelectualilor, scriitorilor si aristocratilor, ce se desfasurau in palate sau in cafenelele din Paris. La Paris, s-a remarcat încă din tinereţe ca un om spiritual, capabil să compună versuri satirice. Voltaire a fost întemniţat la închisoarea Bastilia din cauza versurilor sale politice. A stat aproape un an în închisoare, timp în care a scris un poem epic, Henriade, care ulterior s-a bucurat de un mare succes. În 1718, la scurtă vreme după ce a fost eliberat din închisoare, a asistat la premiera operei sale Oedip,care a avut loc la Paris, înregistrând un succes rasunator. La 14 de ani, Voltaire era deja celebru, iar in urmatorii 60 de ani a devenit o mare personalitate a culturii franceze. Fiind un spirit liber şi lipsit de modestie, Voltaire a intrat în conflict cu un aristocrat, cavalerul de Rohan, în urma căruia a fost arestat din nou şi închis la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de repede, cu condiţia să părăsească Franţa. Forţat de împrejurări, a plecat in Anglia, unde a rămas între 1726-1728. Perioada petrecută de Voltaire în Anglia a marcat un moment de cotitură în viaţa sa, învăţând engleza şi familiarizându-se cu operele unor personalităţi precum John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton şi William Shakespeare. Voltaie a fost impresionat de sistemul politic din aceasta ţară, democraţia engleză şi libertăţile individuale contrastând izbitor cu absolutismul regal din Franţa. Reîntors în Franţa, Votaire a scris prima operă filosofică importantă, Lettres philosophiques Publicarea cărţii, în care critica regimul politic francez şi avea cuvinte de laudă asupra celui englez, a stârnit mânia autorităţilor franceze, astfel că Voltaire a fost nevoit să părăsească Parisul din nou. A petrecut urmatorii ani în estul Frantei, la Cirey, unde a fost amantul doamnei du Châtelet, inteligenta şi emancipata soţie a unui marchiz. În 1750, după moartea acesteia, Voltaire a plecat în Prusia, la invitaţia personală regelui Frederic cel Mare. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de la Potsdam. La început s-a înţeles bine cu monarhul prusac, dar până la urmă cei doi s-au certat şi Voltaire a părăsit Prusia în 1753 stabilindu-se lângă Geneva. În 1758 s-a mutat la Ferney, la graniţa franco-elvetiană, unde a rămas 20 de ani, timp în care şi-a compus operele literare şi filosofice, a corespondat cu intelectualii de frunte ai Europei şi a primit vizite. În toţi aceşti ani, producţia literară a lui Voltaire n-a stagnat nicio clipă. A fost un scriitor deosebit de prolific. Scrierile sale cuprind poeme în proză, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele, piese, cărti documentare din domeniul istoriei şi filosofiei. Voltaire a fost întotdeauna un adept al toleranţei religioase, însă pe când avea circa 60 de ani, a asistat la o cumplită persecuţie a protestanţilor în Franta. Revotat, a lansat o cruciadă intelectuală împotriva fanatismului religios. De atunci s-a deprins să-şi încheie scrisorile personale cu cuvintele Ecrasez l’infâme (striviti infamia). În 1778, la 83 de ani, Voltaire s-a întors la Paris, unde a asistat la premiera noii sale piese, Irene. Mulţimea l-a aclamat ca pe o mare personalitate a Iluminismului francez. A murit la Paris, pe 30 mai 1778. Din cauza anticlericalismului său faţiă, n- a avut parte de o ceremonie funerară, iar 13 ani mai târziu, revoluţionarii francezi victorioşi l-au exhumat şi l-au îngropat în Pathenonul din Paris. Dintre scrierile sale cele mai importante amintim: „Dicţionarul filosofic“, „Fecioara din Orleans“ , „Zaira şi Mahomet“ „Candide“, „Eseul despre moravurile şi spiritul naţiunilor“. În scrierile sale, Voltaire a dezbătut probleme de filozofie şi moralitate, iar ideile lui erau progresiste - condamna războiul, feudalismul şi demasca intrigile politice.