Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Istorie și Geografie

Programul de studii: Istorie II

VIAȚA ȘI OPERA LUI

VOLTAIRE
1694 – Se naște la 21 noiembrie în Paris Francois-Marie Arouet,
care va deveni celebru ca scriitor și gânditor sub numele de Voltaire.
Copilul venea pe lume într-un mediu mic-burghez, notarul Arouet,
tatăl lui, avea însă o clientelă aristrocrată.
Iată de ce abatele de Chateauneuf primi să fie naș luându-și rolul
în serios asupra educației lui astfel se îngriji să fie dat la carte în cel
mai vestit colegiu iezuit din Paris ”Louis-le-Grand „
1704 - 1713 – Fr. Arouet își face studiile medii la colegiul ”Louis-le-
Grand”.
În 1706, nașul său îl prezintă ducilor de Vendome în palatul lor de
lângă castelul Le Temple, unde luase parte la ospețe fine, strălucise
prin cuvinte de spirit și i se aplaudaseră primele epigrame, epistole și
ode.
1713 – Fr. Arouet este trimis la Haga ca paj în suita marchizului
Chateauneuf, numit ambasador în Olanda, însă este expediat înapoi
la scurt timp.
Tânărul Arouet, adolescentul șprințar și neascultător, de-a lungul
acestor manifestări mondene se conturează ceva din caracterul
marelui gânditor și militant iluminist de mai târziu: gust pentru viața François-Marie Arouet
fastoauasă și rafinată a clasei dominante de atunci, dar totodată
rezistență față de mentalitatea și ideologia acelei societăți.  Voltaire 
 1717 - 1718 „Domnul de Voltaire” cum începuse să-și
spună tânărul Arouet începe să se afirme ca scriitor și este
închis la Bastilia pentru versurile sale satirice adresate
răposatului rege, Ludovic al XIV – lea.
 1718 Se reprezintă prima tragedie a lui Voltaire Edip
(Oedipe)- va fi tipărită anul următor -1719.
 1722 Începe să circule în manuscrise epistola în versuri
„Pentru și contra” , prima expunere a argumentelor lui
Voltaire împotriva „divinității” dogmelor creștine. Va fi
tipărită în 1738, sub titlul de Epistolă către Urania.
 1723 Voltaire scrie poemul epic Liga, zugrăvire a
războaielor religioase din Franța (sec. XVI-lea) totodată
blamarea sângerosului fanatism catolic.
 1726 – 1729 Acceptă să se exileze în Anglia, în urma
conflictului cu cavalerul Rohan, moment de mare
însemnătate în formarea ideilor politice și filozofice ale
scriitorului.
 1727 Voltaire publică în limba engleză un Eseu asupra
poeziei epice. În același an, moare Newton, ale cărui
descoperiri Voltaire le va populariza în Franța.
BASTILIA - 1715
  1728 Apare la Londra poemul epic Liga din 1723, parțial refăcut și
sub un nou titlu, Heneriada.
 1729 – 1734 La începutul anului 1729, ministrul Mourepas,
aprobă înapoierea în patrie a exilatului. Voltaire se preocupă de
valorificarea scrierilor sala de la Londra, desfășoară la Paris o
activitate literară intensă și inițiază seria pamfletelor sale
anticatolice în proză.
 1730 Se reprezintă tragedia Brutus, a cărei primă ediție va
apărea anul următor.
 1731 Istoria lui Carol al XII–lea prima scriere istorică a lui
Voltaire. Are din nou de suferit de pe urma scrierilor sale, această
operă este interzisă pe motiv ca regele Poloniei Stanislas
Lesczynschi, socrul lui Ludovic al XV-lea, nu făcea o figură destul
de eroică .
 1732 Zaira, cea mai dramatică dintre tragediile lui Voltaire și
totodată prima mărturie asupra influenței lui Shakespeare în
Franța. (efectele geloziei, după Othello).
 1733 Templul bunului-gust poem care exprimă preferințele
VOLTAIRE literare ale lui Voltaire în limitele poetici clasice.
21 noiembrie 1694 - 30 mai 1778
  1734 Publicarea neautorizată a Scrisorilor filozofice, reportaj asupra
Angliei și în același timp scriere iluministă deosebit de combativă, în care
Voltaire denunță absolutismul regal, intoleranța bisericii catolice și caracterul
înapoiat al orânduirii feudale, declanșează marea prigoană al acestuia.

 1734-1739 Voltaire trăiește retras în castelul din Cirey (Lorena), găzduit

acolo de marchiza Emilie du Châtelet, în urma condamnării Scrisorilor
filozofice. Perioadă bogată în realizări literare, filozofice și științifice.

 1734 Tratat de metafizică, exprimare a convingerilor filozofice ale lui

Voltaire din acel moment: combate dualismul cartezian și afirmă
materialitatea sufletului. Scrierea aceasta va rămâne zeci de ani în
manuscris.

 1735 Tragedia Moartea lui Cezar va fi tipărită anul următor.

 1736 Satira Mondenul împotriva ascetismului creștin, exaltă plăcerile vieții

și face apologia luxului, efect al manufacturilor și al comerțului capitalist.
Tragedia Alzira condamnare a colonialismului spaniol, distrugător al
civilizației incașilor din America de Sud.

 1738 Apar Elemente ale filozofiei lui Newton, popularizare a teoriilor

Marchiza Emilie du Châtelet marelui savant englez.
17 decembrie 1706 –
10 septembrie 1749
1741 Voltaire scrie Mahomet denunțare a egoismului și
vicleniei reformatorilor religioși, tip de tragedie filozofică în
serviciul propagandei antireligioase.
Reputația scriitorului trece mult peste granițele țării, astfel
prințul moștenitor al Prusiei, viitorul Frederic al II-lea, intră în
corespondență cu Voltaire rugându-l să-i corecteze încercările de
versuri în limba franceză.
1743 Meropa, tragedie cu subiect antic, va fi tipărită anul
următor.
1744 - 1747 Reprezentarea Meropei îi prijelui o scurtă
reîntoarcere la Paris. Merse apoi la Berlin, să se închine
ilustrului său corespondent, devenit rege al Prusiei și aliat al
Franței în războiul contra Mariei Tereza a Austriei.
Este perioada când Voltaire se gândește la un compromis cu
monarhia absolută, are veleități de curtean și profită de unele
împrejurări favorabile spre a intra în grațiile curții de la Versailes.
Nu reușește totuși să se apropie de Ludovic al XV –lea, să-i
devină sfetnic intim și să-l convertească la reforme liberale. Afiș al unei reprezentări a lui
Mahomet
În anul 1745 este numit istoriograf oficial. 1 octombrie 1768
 1746 Voltaire este ales membru al Academiei Franceze, efect al
scurtei sale perioade de colaborare cu monarhia absolută.
1748 Apare la Amsterdam primul roman filozofic a lui Voltaire
Zadic, scris cu un an înainte.
1749 În urma morții d-nei du Châtelet, Voltaire se înapoiază pentru
scurt timp la Paris. Scrie Nanine, comedie sentimentală, singura de
acest gen în activitatea lui literară.
1750 – 1753 Voltaire în Prusia, la curtea din Potsdam a lui Frederic
al II-lea, cu funcție oficială de șambelan și cu sarcina de a corecta
versurile franțuzești ale regelui.
Noua carieră de curtean începuse bine, era sărbătorit, i se jucau
tragediile, fusese decorat, dar în curând apar și primele deziluzii ale
lui Voltaire.
1751 Apare la Berlin Secolul lui Ludovic al XIV-lea, una din marile
opere istoriografice ale lui Voltaire, scrisă în cea mai mare parte la
Cirey. Evidențiază concepția lui, tipic burgheză, despre istorie,
anume că personalitățile și ideile au un rol determinant în viața
popoarelor.
1752 Micromegas povestire în genul numit astăzi științifico-
fantastic, cu presimțirea călătoriilor interplanetare. VOLTAIRE

Frederic cel Mare al Prusiei
admirator a lui Voltaire
 1753 Voltaire părăsește Prusia, certat cu Frederic al II-lea, în
urma arderii unui pamflet al filozofului împotriva președintelui
Academiei din Berlin.
 1754 – 1760 Voltaire în Elveția, la Lausanne, apoi lângă
Geneva, în căutarea unui climat de libertate a gândirii și a
scrisului.
 1755 Voltaire publică poemul Fecioara din Orleans pentru a
combate legenda Ioanei d Arc în deformările ei catolice și
naționaliste. Îi apare de asemenea tragedia Orfanul din
China, în care sunt subliniate pregnant calitățile morale ale
poporului chinez.
 1756 Poem asupra religiei naturale, expunere în versuri a
deismului astfel cum l-a conceput Voltaire.
Poem asupra dezastrului din Lisabona, reflecții filozofice
asupra răului în lume, inspirate de un cutremur catastrofal care
distrusese capitala Portugaliei în toamna anului precedent.
Încercare asupra moravurilor și conștiinței națiunilor,
Vastă istorie universală de la Carol cel Mare la Ludovic al XIII-
lea.
  1759 Se tipărește la Geneva capodopera romanului
filozofic iluminist Candid, în care Voltaire combate cu
arma ridicolului teza reacționară a lui Leibniz și Wolff,
filozofi germani, care pretindeau că societatea vremii
este cea mai bună cu puțină. Romanul va fi tipărit de 41
de ori până la sfârșitul vieții lui Voltaire.
 1760 Voltaire se instalează în castelul din Ferney, în
munții Jura, la granița dintre Franța și Elveția. Va petrece
acolo ultimii 18 ani ai vieții sale. Polemicile lui Voltaire cu
defăimătorii săi Freron și Le Franc de Pompignan – scrie
împotriva lor satirele Coate-goale, Scoțiana, comedie
satirică și Deșertăciunea.
 1763 Voltaire consemnează în Tratatul despre toleranță
lupta sa pentru reabilitarea memoriei lui Calas, calvinist
executat la Toulouse cu câțiva ani mai înainte, sub
învinuirea neîntemeiată că și-ar fi ucis fiul, care ar fi avut
intenția să se lase convertit la catolicism.
 1767 Se tipărește la Geneva Naivul, roman filozofic în
care Voltaire denunță arestările la Bastilia ale unor
nevinovați, arestați arbitrar, victime ale spionajelor
CANDID - roman filozofic iezuiților.
iluminist
1768 Apare Omul cu patruzeci de scuzi, povestire îndreptată
împotriva fiziocraților, grup de economiști burghezi care
pretindeau că numai pământul este producător de bogății și
prin urmare numai proprietățile agricole trebuie supuse
impozitului, nu comerțul și nici industria.
1769 An bogat în publicații:
Tragedia Ghebrii nouă pledoarie pentru toleranță
religioasă;
Istoria Parlamentului din Paris a rolului reacționar al
acestei instituții judiciare, a erorilor sale;
Epistola către Boileau satiră împotriva defăimătorilor săi
1772 Epistola către Horațiu cu date autobiografice și
expunere a unei concepții morale ce caută plăcerile alese,
rafinate, spirituale.
1775 Ultima ediție a operelor lui Voltaire, revăzută de autor,
Geneva, 40 de volume.
Istoria lui Jenni ultimul roman filozofic a lui Voltaire.
1776 Biblia în sfârșit explicată încoronare a îndelungatelor
cercetări ale lui Voltaire asupra originilor omenești . VOLTAIRE
1777 Dialogurile lui Evhemeros expunere a unei filozofii a
istoriei cu afirmare încrederii în progres și într-un viitor
luminos al omenirii.
1778 Voltaire este primit triumfal la Paris, moare în apogeul
gloriei sale, puține zile după reprezentarea la Comedia
Franceză a ultimei sale tragedii Irene.
Filozoful s-a stins la sfârșitul lunii mai, în acest apogeu al
gloriei, fără a fi renegat nimic din ceea ce gândise și
propagase prin scris. A refuzat să semneze o declarație de
adeziune la dogmele catolice, și biserica i-a refuzat
înmormântarea într-un cimitir. A trebuit să fie înhumat în
marginea unui sat din valea Marnei, unde un nepot al său
poseda un edificiu ecleziastic.
1791 Depunerea osemintelor lui Voltaire la Panteonul din
Paris în cadrul unei ceremonii, omagiu al revoluției burgheze
față de cel mai activ dintre pregătitorii acestei mișcări pe plan
intelectual.
Funerariile lui
VOLTAIRE
 Aceste lucrări, împletite cu activitatea lui socială îi conferă lui Voltaire un renume de mare
filozof iluminist. Mulți alți iluminiști francezi au pledat pentru toleranță, pentru o ordine socială
mai dreaptă, pentru o justiție mai umană însă nimeni nu a mai făcut-o cu o asemenea insistență,
denunțând aceleași abuzuri și propunând reformele necesare, în zeci de scrieri, cum a avut
Voltaire răbdarea să o facă.

Superstiția și intoleranța erau monștri cu care Voltaire se războia pe plan teoretic, devine
avocatul victimelor intoleranței catolice, ale erorilor scandaloase ale justiției monarhiei absolute.
Pe dușmani îi silește să tacă cu ajutorul a nenumărate pamflete în proză, dialoguri, pledoarii
fictive, discursuri, totul fiind un mijloc excelent pentru Voltaire de a discuta actualitatea,
denunțându-i abuzurile și ridiculizând pe abuzivi.

Victor Hugo, urmaș a lui în această muncă uriașă în condițiile sec. XIX-lea, i-a prețuit cu justă
măsură personalitatea atunci când a scris despre Voltaire că „a fost mai mult decât un om, a fost
un veac”.
 BIBLIOGRAFIE
 VOLTAIRE: „Naivul”– (Zadig, Micromegas, Candid, Jeannot și Colin,
Naivul), Edit. Biblioteca pentru toți, 1962

 Nicolae Balotă: „Literatura franceză, ediții definitive”,

Edit. Ideea Europeană