FRANÇOIS VOLTAIRE

François-Marie Arouet , 21 luna noiembrie anul 1694 - la 30 May anul 1778),
cunoscut lui  Voltaire , a fost un scriitor, istoric și filosof francez iluminist ,
renumit pentru înțelepciunea sa, criticile sale față de creștinism- în special 
Biserica Romano-Catolică - precum și pledoaria sa pentru 
libertatea de exprimare , libertatea religiei și separarea bisericii de stat .
Voltaire a fost un scriitor versatil și prolific, producând lucrări în aproape orice
formă literară, inclusiv piese de teatru , poezii, romane, eseuri, istorii și expoziții
 științifice . A scris peste 20.000 de scrisori și 2.000 de cărți și broșuri. [10] A fost
unul dintre primii autori care au devenit renumiți și au avut succes comercial pe
plan internațional. A fost un avocat franc al libertăților civile și a fost supus unui
risc constant de legile stricte de cenzură ale monarhiei franceze catolice. Lui 
polemici witheringly satiriza intoleranța, dogma religioasă, iar instituțiile
franceze din vremea sa.
 2
François-Marie Arouet s-a născut la Paris, cel mai mic dintre cei cinci copii ai lui François Arouet
(1649–1722), avocat care era funcționar minor al trezoreriei, și soția sa, Marie Marguerite Daumard
( c.  1660–1701 ), a cărei familie se afla pe cel mai scăzut rang al nobilimii franceze . [11] Unele
speculații înconjoară data nașterii lui Voltaire, deoarece el a susținut că s-a născut la 20 februarie 1694
ca fiul nelegitim al unui nobil, Guérin de Rochebrune sau Roquebrune. [12] Doi dintre frații săi mai mari
- Armand-François și Robert - au murit în copilărie, iar fratele său supraviețuitor Armand și sora
Marguerite-Catherine au fost cu nouă și, respectiv, șapte ani mai în vârstă. [13]Poreclit „Zozo” de către
familia sa, Voltaire a fost botezat la 22 noiembrie 1694, cu 
François de Castagnère, abatele de Châteauneuf  [ fr ] și Marie Daumard, soția vărului mamei sale, în
picioare ca nași. [14] A fost educat de iezuiți la Collège Louis-le-Grand (1704–1711), unde i s-a predat 
latina , teologia și retorica ; [15] mai târziu în viață a devenit fluent în italiană, spaniolă și engleză. [16]
Când a părăsit școala, Voltaire a decis că vrea să fie scriitor, împotriva dorințelor tatălui său, care dorea
ca el să devină avocat. [17] Voltaire, pretinzând că lucrează la Paris ca asistent al unui notar, și-a petrecut
o mare parte din timp scriind poezie. Când tatăl său a aflat, l-a trimis pe Voltaire să studieze dreptul, de
data aceasta la Caen , Normandia. Dar tânărul a continuat să scrie, producând eseuri și studii
istorice. Spiritul lui Voltaire l-a făcut popular printre unele dintre familiile aristocratice cu care s-a
amestecat. În 1713, tatăl său a obținut un loc de muncă pentru el ca secretar al noului ambasador
francez în Olanda, marchizul de Châteauneuf  [ fr ] , fratele nașului lui Voltaire. [18] LaHaga , Voltaire s-
a îndrăgostit de o refugiată protestantă franceză pe nume Catherine Olympe Dunoyer (cunoscută sub
numele de „Pimpette”). [18] Afacerea lor, considerată scandaloasă, a fost descoperită de de Châteauneuf,
iar Voltaire a fost nevoit să se întoarcă în Franța până la sfârșitul anului.
 3
 Cea mai mare parte a vieții timpurii a lui Voltaire se învârtea în
jurul Parisului. Încă de la început, Voltaire a avut probleme cu
autoritățile pentru criticile guvernului. Drept urmare, a fost
condamnat de două ori la închisoare și o dată la exil temporar în
Anglia. Un verset satiric, în care Voltaire l-a acuzat pe regent de
incest cu fiica sa, a dus la închisoarea de 11 luni în Bastilia . [21] 
Comédie-Française au convenit în ianuarie 1717 să pună în scenă
piesa sa de debut, Oedipe , și - a deschis la mijlocul lunii
noiembrie 1718, șapte luni după eliberarea sa. [22] Succesul său
critic și financiar imediat i-a stabilit reputația. [23] Atât Regentul,
cât și RegeleGeorge I al Marii Britanii i-a prezentat lui Voltaire
medalii ca semn al aprecierii lor. [24]
 El a susținut în principal toleranța religioasă și libertatea de
gândire. El a militat pentru eradicarea autorității preoțești și aristo-
monarhice și a susținut o monarhie constituțională care protejează
drepturile oamenilor. [25] [26]