OMUL LUMINILOR

ILUMINISMUL
(EPOCA LUMINILOR/EPOCA
RAȚIUNII)

Frontispiciul Enciclopediei iluministe franceze - L’Encyclopédie

ou Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers,
editată de Diderot și D’Alembert.

1
CUPRINS:
1. DEFINIȚIE
2. CAUZE
- Cauza socio-istorică
- Cauza socio-politică
3. REPREZENTANȚI
4. CARACTERISTICI LITERARE
5. OPERE REPREZENTATIVE
a) - Bărbierul din Sevilla
b) - Scrisori persane
c) - Contractul social
6. ILUMINISMUL ROMÂNESC
7. CONCLUZII
8.BIBLIOGRAFIE

2
 1. DEFINIȚIE
 Iluminismul este un curent cultural care apare în sec.
al XVIII-lea în Franța și se răspândește apoi în întreaga
Europă, punând accent pe raționalism și pe libertatea
tuturor oamenilor de a se afirma.
 Deoarece consideră omul o ființă liberă de la

Dumnezeu, acest curent are și caracter anti-despotic,

anti-monarhic și anti-religios.

3
 2. CAUZE
a) Cauza socio-istorică
 Primele idei iluministe apar în Anglia, după Revoluția
burgheză din 1688. Este vorba despre apariția unei clase
sociale, burghezia, care vine cu idei înaintate.
 Lupta de emancipare a burgheziei revoluționare s-a
sprijinit pe un număr de idei orientate în întregime pe o
direcție antifeudală: monarhia absolută (biserica, școala,
justiția), toate aceste instituții fiind supuse unor critici
severe.
 Gânditorii iluminiști cer anularea unor privilegii
feudale, limitarea puterii monarhului și acordarea de
libertăți sociale și politice întregului popor.

4
 Argumentele fundamentale pentru justificarea
acestei revendicări erau: libertatea, egalitatea și
suveranitatea poporului și ideea dreptului natural și a
contractului social.
 O altă trăsătură a iluminismului a fost spiritul
raționalist, materialist și laic, cristalizându-se științele
umaniste (dreptul, filozofia, istoria) cunoscute sub
numele de umanioare, care au fost scoase de sub
tutela bisericii. Se promovează, în schimb, ideea de
toleranță și de egalitate între oameni.
 Epoca luminilor (sau iluminismul) reprezintă un
punct culminant în dezvoltarea științelor și meseriilor.

5
 b) Cauza socio-politică
 În ceea ce privește teoriile socio-politice, Montesquieu a
elaborat – inspirându-se din modelele englezești – teoria
separației puterilor: puterea executivă , legislativă și
justiția trebuiau separate sub umbrela unei monarhii
constituționale.
 Și Voltaire a aderat la idealul monarhului luminat,
revendicând drepturi politice, ce-i drept, doar pentru
proprietari.
 În schimb, Rousseau a susținut ideea suveranității
poporului și a egalității tuturor cetățenilor. Astfel, el și-a
formulat visurile de constituire a unei republici.

6
 3. REPREZENTANȚI
 În Anglia: David Hume, John Locke, Isaac Newton,
Daniel Defoe, Jonathan Swift
 În Franța: Denis Diderot, D”Alembert, Montesquieu,
Jean-Jaques Rousseau, Voltaire
 În Italia: Cesare Beccaria, Carlo Goldoni
 În Germania: Emmanuel Kant, Friedrich von Schill,
Gotthold Ephraim
 În SUA: Benjamin Franklin, Thomas Jefferson,
Thomas Paine

 În România: Ion Budai Deleanu, Ienăchiță Văcărescu,

Antonn Pan, Samuil Micu, Gheorghe Șincai,
Petru Maior

7
 4. CARACTERISTICI LITERARE
 Promovarea raționalismului, caracterul laic, religios,
anticlerical, combaterea fanatismului și a dogmelor,
răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de
probleme sociale și morale.

 Teme și motive: monarhul luminat, contractul social,

emanciparea poporului prin cultură.

 Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman),

dramatic (tragedie, comedie).

8
 5. OPERE REPREZENTATIVE
 Pierre Beaumarchais – Bărbierul din Sevilla
(1775)
 Daniel Defoe – Robinson Crusoe (1719)
 Henry Fielding – Tom Jones (1749)
 Carlo Goldoni – Gondolierul (1753)
 Louis de Montesquieu – Scrisori persane (1721)
 Jean-Jaques Rousseau – Noua Eloiză (1761)
 Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (1726)
 Francois Voltaire – Candid (1759)
 Denis Diderot, Jean le Rond D”Alembert –
Enciclopedia (1745)

9
 Bărbierul din Sevilla
 Bărbierul din Sevilla este o operă bufă în trei acte, compusă de
Gioachino Rossini în 1816, avându-l ca figură centrală pe Figaro.
În unele situații, actul întâi și al doilea se interpretează fără
pauză și sunt luate drept primul act, iar al treilea, drept actul doi.
 Alte personaje importante sunt Rosina, don Basilio, doctorul
Bartolo și contele Almaviva.
 Personajele secundare sunt: Bertha și Fiorello.
 Acțiunea se petrece în Sevilla (Spania), la jumătatea sec. al
XVIII-lea.
 Această operă a fost inspirată de nuvela cu același nume a lui
din Pierre Baumarchais.

10
 Actul I și II (în casa doctorului Bartolo)
 În conversația lui cu Bartolo, don Basilio își învață
interlocutorul cum să scape de Almaviva, utilizând
calomnia. În casă intră Almaviva, deghizat în ofițer și
cere găzduire. Bartolo surprinde un schimb de bilețele
și face scandal. Jandarmii sosesc, dar, la legitimarea
contelui, se retrag, lăsându-i pe toți uimiți.

11
Actul III (în casa doctorului Bartolo)

Almaviva se reîntoarce, travestit în maestru de muzică. Ca să câștige
încrederea Rosinei, îi dă acesteia un bilet (din partea lui Almaviva). În
timpul lecției, cei doi îndrăgostiți, sub ochii lui Bartolo, își mărturisesc
iubirea. Intrarea neașteptată a lui don Basilio riscă să răstoarne toate
planurile, înfuriindu-l pe Bartolo, care își dă seama că a fost păcălit.
Bătrânelul a trimis după notar ca să urgenteze căsătoria cu pupila sa,
convingându-o pe Rosina că Lindoro nu e decât un mijloc de al lui
Almaviva. Începe furtuna și, găsind un moment prielnic, Figaro și
contele vin să o ia pe Rosina. El refuză să-i urmeze, dar Almaviva își
dezvăluie adevărata identitate. Basilio este de acord contra unu
”cadou” să le slujească drept martor, iar Bartolo, odată ce i-a trecut
supărarea, acceptă situația, cu atât mai mult, cu cât îl va consola
zestrea fetei.

12
 Scrisori persane
 Charles-Louis de Secondat, baron de La Brede et de
Montesquieu (18 ianuarie 1689 – 10 februarie 1755),
a fost una dintre cele mai complexe figuri ale
iluminismului francez.
 A activat în calitate de consilier (1714) în
Parlamentul de la Bordeaux, devenind președintele
acestuia (1716-1728) după moartea unuia din unchii
săi, căruia i-a moștenit titlul și funcția. În 1728 a
devenit membru al Academiei Franceze.
 Opera sa majoră, Scrisori persane (1721), ”profundă
alegorie a dragostei, moralei, politicii și religiei”, s-a
bucurat de un succes imens și imediat. Cartea este
concepută sub forma unei colecții de scrisori, despre
care se presupune că ar fi fost scrise de călători în
Persia și de prietenii acestora diin Europa. Aici,
autorul a criticat și satirizat autoritățile franceze.

13
 Contractul social
 Opera lui Jean-Jaques Rousseau, Contractul social (1762),
care începe cu faimoasa propoziție ”Omul se naște liber,
dar oriunde s-ar afla este în lanțuri” și în care sugera că
oamenii ar putea deveni liberi dacă s-ar conforma ”voinței
generale”, legilor impuse de comunitate și respectate de
fiecare individ în parte, deoarece este imposibil de
imaginat că cineva ar face legi nedrepte care să-l
înrobească chiar pe el, este sugestivă.
 Rousseau s-a reîntors la Paris dar s-a certat cu ceilalți
autori ai Enciclopediei din cauza articolelor care criticau
Geneva, astfel că el a părăsit ceea ce considera că ar fi
corupția orașului, în favoarea vieții simple de la țară.
 Din păcate, ideile sale despre politică și educația libertină
au provocat scandal și și-a petrecut restul vieții încercând
să scape de arestare, plecând în Anglia și apoi în Elveția.

14
 6. Iluminismul românesc

 Iluminismul românesc se identifică, în mare măsură, cu Școala Ardeleană și cu

reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a
cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și a
poporului. Iluminismul românesc va recurge,la rândul său, la argumente istorice în
favoarea unor revendicări politice.
 Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națonală și culturală a
românilor din Transilvania în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea și începutul sec. a XIX-
lea.
 Cărturarii acestui curent au adus argumente științifice pentru afirmarea drepturilor
românilor din Traansilvania. Activitatea lor științifică s-a manifestat pe mai multe planuri:
istoric, lingvistic, filosofic, literar.

15
 Învățământul a contribuit și el la răspândirea ideilor
iluministe. Academiile domnești, întemeiate în Țara
Românească între 1678-1688 și în Moldova la 1707, au
reprezentat un însemnat focar de cultură al Răsăritului ortodox.
 O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul
pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au tipărit de către
români 799 de cărți dintre care 617 în românește, iar 182 în
grecește, latinește, slavă etc. Procentul de carte laică a crescut
necontenit, în dauna subiectelor religioase.
 Printr-un jurnal de călătorie răspândește idei iluministe și
Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care în Însemnare a
călătoriei mele surprinde contrastele dintre civilizația țărilor
vizitate și realitățile triste din patria sa.

16
 Cea mai importantă
operă relizată în spirit
iluminist este Țiganiada
de Ion Budai-Deleanu. În
Țara Românească și în
Molova, Chesarie
Râmniceanul și Leon
Gheuca răspândiseră idei
iluministe datorate
lecturilor din raționaliștii
francezi și, în special, din
Enciclopedia lui Diderot.

17
 Activitatea politică a Școlii Ardelene s-a concretizat
în scrierea unui memoriu trimis împăratului Austro-
Ungariei , Supplex Libelus Valachorum Transilvaniae
care prevedea egalitatea în drepturi sociale și politice
a românilor din Transilvania cu ungurii și germanii,
recunoscuți ca natio.
 Activitatea culturală s-a concretizat în:
 - tipărirea unor manuale școlare
 - construirea unor școli
 - scrierea unor lucrări cu caracter
istoric și lingvistic în care
demonstrau ieea latinității,
unitatea
de neam și limbă, continuitatea
în
spațiul carpato- danubiano-
pontic.

18
 7. CONCLUZII
 Preocuparea dominantă a scriitorilor este pentru universul real al
epocii din care pot fi extrase adeseori lecții cu caracter moralizator.
Romanul realist de moravuri se orientează spre investigarea unor
caractere care au căpătat o anumită autonomie față de întâmplările cu
care sunt confruntate.
 Dramaturgia trece și ea printr-un proces complex de transformare.
Exponentul cel mai cunoscut al tragediei de factură clasică din epoca
luminilor rămâne Voltaire.
 Enunțând câteva dintre domeniile care au suferit amprenta
iluminismului, putem spune că acest secol susține curajul renunțării la
clișee, o nouă viziune, noi metodologii, încrederea în rațiunea ființei
umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia.
 Toate acesteau au reușit să influențeze întreaga societate a sec. al XVIII-
lea.

19
BIBLIOGRAFIE
 M. Vovell , Omul Luminilor, editura Polirom,
Iași, 2000
 Romul Munteanu, Iluminismul și
romantismul european, Editura
Odeon, București, 1998
 Pompiliu Teodor, Interferențe iluministe
europene, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1984

20