29

Filosofia iluminist.

ILUMINISM (fr. Iluminisme). Caracteriznd pe plan ideologic i cultural secolul al XVIII-lea, i.reprezint un curent ce definete concepia politic, moral i social a burgheziei n ascensiune. n domeniul filosofic, reprezentanii cei mai importani ai i., enciclopeditii francezi, sunt adepii materialismului mecanicist, susinnd cultul raiunii i punnd un accent deosebit pe cunoaterea tiinific a lumii. Conform filosofiei i., lumea a existat ca o materie activ, ea nu este o creaie a divinitii. Materia e, pentru iluminiti, o realitate obiectiv, ce exist independent de voina omului, n timp ce superstiiile nu sunt altceva dect o ignorare a realitii i o desfigurare a principiilor logicii curente. Filosofii iluminiti cred c lumea i legile ei pot fi cunoscute, iar cunotinele noastre, verificate de experien, sunt autentice. Materialitii francezi ai secolului al XVIII -lea au efectuat o critic sever a tuturor instituiilor politice i a tradiiilor tiinifice perimate. I. se nate pe fundalul contradiciilor dintre relaiile capitaliste n formare i rnduielile anacronice feudale. Micarea iluminist a fost favorizat i de dezvol tarea tiinei i apariia materialismului mecanicist, crendu-se astfel premisele ideologice pentru declanarea Revoluiei franceze. Filosofii iluminiti nu se limiteaz ns la aceste probleme abstracte, ci, n sfera dezbaterilor lor intr i probleme so ciale, politice, culturale etc. Un concept important al filosofiei i. e acela al dreptului natural, adic dreptul individului de a se dezvolta liber n conformitate cu legile naturii i ale popoarelor, care dein adevrata suveranitate i pot nltura pe suveranul lor dac acesta nu respect contractul social ncheiat ntre popor i el. Alte concepte ale filosofiei iluministe sunt: principiul monarhului luminat, al acelui suveran ideal, filosof, generos i tolerant, preocupat aproape exclusiv de binele supuilor si i conceptul de cosmopolitism care rezum, de fapt, contiina apartenenei la ntreaga lume, la ntreaga umanitate i respingerea exclusivismului naionalist. n domeniul ideologiei i., un rol fundamental n difuzarea ideilor tiinifice, soci ale i politice l are monumentala Enciclopedie, lucrare ce conine, din perspectiv raionalist, toate domeniile cunoaterii. Redactat ntr-o perioad relativ ndelungat (1751-1772), Enciclopedia a fost numit uriaa epopee a cunotinelor omeneti din secolul al XVIII-lea. Oper impresionant (17 volume, 5 volume anexe i 11 volume de plane), prin dimensiune i coninut, prin scopul propus i prin efectul su, Enciclopedia i propunea s popularizeze principalele noiuni tiinifice i tehnice ale epocii, servind astfel cauza progresului material i spiritual. n intenia celui care o concepuse, Denis Diderot, Enciclopedia trebuia s formuleze un tablou general al eforturilor spiritului uman n toate direciile i n toate secolele. La fel de important este ns i aspectul filosofic pe care l cuprinde Enciclopedia, cci

Diderot afirm, pe bun dreptate c profilul pe care trebuie s-l aib un bun dicionar este de a schimba felul comun de a gndi. Enciclopedia s-a constituit astfel ca o lucrare ideologic prin care filosofia raionalist combate ideile mistico-religioase i prin care examenul pozitiv, empiric i experimental al fenomenelor i legilor lor rstoarn speculaiile metafizicii seci, rigide. Dincolo de diversitatea subiectelor abordate i de inconstana opiniilor individuale ale colaboratorilor Enciclopediei (Voltaire, Diderot, Montesquieu etc.), lucrarea are o deosebit unitate i convergen ideatic. Intenia filosofic a Enciclopediei a fost, potrivit lui Gustave Lanson, s dea un tablou al tuturor cunotinelor omeneti, care s pun n lumin puterea i progresele raiunii: o apoteoz a civilizaiei, a tiinelor, artelor, industriilor, care nbuntesc condiiile materiale i intelectuale ale omenirii. Enciclopedia francez a concentrat ideile noi ale veacului al XVIII-lea, adaptndu-le i fcndu-le s ptrund n masa marelui public. Efectul acestei lucrri a fost considerabil, clarificnd tendinele i aspiraiile burgheziei n ascensiune, combtnd intolerana religioas i obscurantismul i exaltnd, n acelai timp, forele eliberatoare ale raiunii. Pe de alt parte, i. se afirm ca o puternic micare cultural i ideologic cu caracter laic i anticlerical. n lucrrile tiinifice i n cele literare transpare ideea superioritii raiunii, militndu-se pentru eliberarea spiritului de orice prejudeci. Deosebit de importante, prin noutatea i amploarea lor, sunt concluziile iluminismului n domeniul social i politic, ele influennd, pe plan ideologic, Revoluia Francez. Lucrarea lui J. J. Rousseau Contractul social afirm c societatea uman s-a configurat pe baza unei nelegeri prin care fiecare din membrii si a cedat, n folosul comunitii, o parte din libertatea absolut de care dispunea iniial, n aa fel nc t ntre oameni s existe egalitate i libertate. De asemenea, relaiile dintre popor i monarhie se bazeaz tot pe un contract, pe care masele populare au dreptul s-l denune, deci s se revolte, dac monarhul nu respect contractul social, ngrdind libertatea. Idealul politic al iluminitilor este monarhul luminat, care i guverneaz cu nelepciune supuii, garantndu-le drepturile i nfptuind reforme sociale i politice. Dei noua concepie iluminist are destule limite ideologice i filosofice, totui pentru epoca n care a aprut a reprezentat un mare progres fa de monarhia absolutist de tip feudal. Pe de alt parte, i. preconizeaz emanciparea poporului prin cultur, acordnd un interes deosebit rspndirii ei prin coli, manuale i lucrri de popularizare a tiinei. n domeniul pedagogic, gnditorii iluminiti preconizeaz o educaie natural, care s fie n deplin concordan cu evoluia fiinei umane. I. nu e, aadar, doar un curent literar, ci, mai degrab, un curent ideologic i cultural, lui lipsindu-i o estetic proprie i principii literare coerente. n unele specii literare cultivate de iluminiti (n tragediile lui Voltaire sau n comediile lui Beaumarchais) persist numeroase elemente i principii estetice

clasice, n timp ce formulele epice din povestiri, nuvele i romane prefigureaz modaliti ale prozei de mai trziu. Cel mai puin reprezentat este genul liric, care nu presupune un contact viu cu realitile sociale. Excepie fac ns, n aceast privin, operele lui Schiller i Goethe. Preocupai de problemele sociale i morale ale epocii lor, scriitorii iluminiti cultiv mai ales povestirea i romanul, specii literare mult mai potrivite pentru a conine un mesaj ideologic iluminist. Povestirile fantastice sau romanele filo sofice ale lui Voltaire (Zadig, Candid, Naivul) sau romanele de aventuri (Robinson Crusoe de Daniel Defoe sau Cltoriile lui Gulliver de Jonathan Swift), sunt pretexte epice pentru critica social sau pentru exprimarea unor idei filosofice. Reprezentanii cei mai importani ai iluminismului sunt Daniel Defoe, Jonathan Swift, Henri Fielding, Montesquieu, Voltaire, Diderot, J. J. Rousseau, Lessing, A. N. Radiscev, Goethe, Schiller etc. I.B. Iluminismul a aparut in secolul 17 in Anglia constituindu-se intr-o miscare de idei care se opunea ideologiei de tip feudal. Evenimentul care marcheaza inceputul acestui curent este revolutia burgheza din Anglia(1688). Actul de nastere al iluminsmului poate fi considerat votarea de catre parlamentul englez a Declaratie Drepturilor Omului. Pe plan social, iluminismului ii corespunde cristalizarea burgheziei, clasa care gaseste in ideile iluminste o exprimare a propriei filozofii. Aparitia iluminismului este sintetizata de dinamismul si spiritul revolutionar al burgheziei. Sub raport ideologic acest curent se cristalizeaza in Franta in secolul 18 fiind marcat de aparitia unei mari opere colective (17 volume si 11 volume de planse)Enciclopedia , alcatuita sub coordonarea lui Jean Jaques Rousseau. Enciclopedia sintetizeaza toate cunostintele umane acumulate din cele mai vachi timpuri pina in acel moment . In epoca a avut un ecou rasunator punand la dispozitie un imporant intrument de cunoastere si dezvoltand publicului spiritul critic si gustul pentru stiinta. De aici iluminismul s-a raspandit intoate tarile Europei imbracand forme specifice fiecaruia. 1.2. IDEILE ILUMINSMULUI a)RATIUNEA este considerata ca un dat specific omului. b)Definind astfel omul iluminismul proclama EGALITATEA tuturor oamenilor. Monarhul nu mai este unsul lui Dumnezeu si doar primul slujitor al statului preocupat de siguranta supusilor sai. Negandu-se ierarhia sociala feudala, societatea va trebui structurata pe baza unui contract social intre om si semenii sai. c)MONARHUL ILUMINAT reprezinta idealul politic al epocii care inlocuia perimatul monarh absolutist. Treabuia sa fie un filozof inzestrat cu o capacitate de

a intelege mecanismele societatii si de a mediatiza si armoniaza relatiile dintre clasele sociale. d)Orasul imaginat de iluminist ca sediu pentru CETATEANUL UNIVERSAL este CETATEA UNIVERSALA-COSMOPOLISUL, loc in care razboiele ar disparea iar prejudecatile de ordin rasial sau religos ar fi excluse. Cercetatorii au plasat aparitia unui astfel de oras in 2440. e)Idealul uman al acestei epoci este FILOSOFUL - figura care inlocuia cavalerul si sfantul Evului Mediu. f) Reprezentantii iluminsmului au militat pentru revolutionare sistemului educational si introducera invatamantului in limbile nationale. Epoca Luminilor a constituit o cotitura importanta in dezvoltarea spirituala a omenirii, o victorie semnificativa a ratiunii asupra conceptiilor mistico-religioase din Evul mediu. Luind nastere in diverse tari, in diferite perioade de timp, aceasta miscare totdeauna a fost produsul unui mediu socio-istoric bine determinat. Ea a aparut ca o consecinta necesara a dezvoltarii relatiilor de productie capitaliste (fapt care a si determinat universalitatea ei), a acutizarii contradictiilor dintre burghezia in curs de formare si feudalitatea in descompunere, dintre cei exploatati, pe de o parte, si exploatatori - pe de alta. Desigur, factorii interni foarte variati au generat si o anumita specificatie a iluminismului de la tara la tara. Dar fenomenul acesta firesc de diversificare nu inlatura existenta unui patrimoniu comun de idei, rezultat din insesi problemele funda-mentale ale epocii. In toate manifestarile concrete iluminismul se prezinta sub aspect general ca o ideologic si filosofie, care cauta sa realizeze noi forme de viata politica, sociala si spirituala cu un caracter preponderent rationalist si antifeudal. 2. Filozofla iluminismului in Franta. Unitatea iluminismului ca directie de cugetare este asigurata de un anumit fond de idei prezente la toti reprezentantii sai. Printre ele: 1) increderea in puterea ratiunii si in capacita-tea ei de a asigura progresul umanitatii; 2) lupta pentru auto-nomia gindirii si pentru eliberarea ei de sub autoritatea dogmei; 3) respingerea intolerantei religioase si a superstitiilor de orice fel; 4) apararea libertatii si a demnitatii omului impotriva opresiunii si aservirii; 5) critica institutiilor statale feudale si a religiilor pozitive; 6) pentru filozofii-iluministi nevoia de a cunoaste nu e dictata numai de o simpla curiozitate, ci in primul rind de necesitatea de a folosi practic cunostintele pentru a transforma sistemul relatiilor sociale feudale. Ei inte-leg ca eliberarea sociala si descatusarea religioasa sunt imposibile fara un nou fel de gindire si fara moravuri noi. Anume de aceea ei considera stiinta si cultura inaintata ca principala forta eliberatoare si se straduie sa le asigure o raspindire cit mai larga in sinul maselor. Totodata, filozofii-iluministi inteleg ca piedica cea mai mare in calea realizarii acestui scop sunt Filosofia scolastica speculative, intoleranta institutiilor

religioase si sistemul de relatii sociale invechite. Aceasta a si conditionat lupta lor de neimpacat impotriva acestor institutii. Iluminismul nu este un fenomen pur francez. La el si-au adus contributia de gindire mai multe tari din Europa: Anglia, Germania, Italia, Spania, Romania etc. In dependenta de ritmul de dezvoltare social-economica si culturala epoca Luminilor in fiecare tara ocupa perioade istorice diferite, fapt ce conditioneaza si o cronologie variabila a miscarii iluministe si impune cu preferinta termenul de epoca a Luminilor fata de termenul secol al Luminilor. Iluministii francezi au fost aceia care au indemnat poporul - din umbra sau prin ridiculizare fatisa - sa se proclame liber de constrangerile religiei, reiterand intr-o forma revolutionara spusa lui Protagoras conform careia "Omul este masura tuturor lucrurilor". Si pentru a pecetlui aceasta decizie, populatia Parisului a ales o obscura dansatoare de cabaret - Madmoiselle Candeille - pe care a purtat-o in triumf pana la catedrala Notre Dame, unde a fost incoronata drept zeita a ratiunii. Dupa ce s-a inchinat ceremonios zeitei pe jumatate nude tronand pe altar, multimea a ars in mod ceremonios Biblia in piata din fata catedralei, declarand ca de atunci inainte, ratiunea si numai ratiunea avea sa conduca Franta. Si pornind de atunci si de acolo, aceste idei au inceput sa cutreiere lumea. A trebuit insa sa treaca mai bine de o jumatate de secol pentru ca ideile Revolutiei franceze sa-si gaseasca un suport dogmatic solid. Ori nu era cu putinta ca acesta sa vina tot din Franta, care-si epuizase deja elanul creator sub lama ghilotinei si prin marea stepa rusa.