Clubul de Istorie „Muşatinii”

EPOCA LUMINILOR
DEFINIŢIE ŞI ÎNCADRARE ÎN TIMP

 Iluminismul (”Enlightenment”, ”Aufklärung”, ”Siècle des Lumières”) reprezintă un curent

ideologic și cultural dominat de raționalism și umanitarism specific continentului european
de la jumătatea secolului al XVII-lea până la începutul secolului al XIX-lea. Iluminismul apare
in Franta,in sec 18,ca o reactie la nedreptatile si inegalitatile din timpul Vechiului Regim,cel
absolutist.Acesta reprezenta modul de gandirle al burgheziei,clasa sociala activa,in plina
afirmare.Bazele filosofice au fost puse de către Rene Descartes, gândirea politică a fost
fundamentată de către Thomas Hobbes și John Locke. Termenul de ”Iluminism” este
introdus la jumătatea sec. al XVIII-lea cu referire la filosofia franceză. El a devenit comun
odată cu eseul publicat de Immanuel Kant în 1784 intitulat "Ce este Iluminismul?“ Conform
acestuia, iluminismul reprezintă un set de valori care contrastează cu instituțiile tradiționale,
obiceiurile și morala epocii anterioare.

 Motto-ul Iluminismului: Sapere aude! "Aveţi curajul de a vă folosi propriul simţ al raţiunii!"
(Kant)

 disputa asupra începuturilor Iluminismului este departe de a fi rezolvată istoriografic.

Punctele în discuție sunt: apariția „Discurs despre metodă” a lui Descartes în 1637; apariția
volumului lui Isaac Newton, Principia Mathematica (1687); ”revoluția glorioasă” din Anglia
(1688); revoluția franceză (1789); războaiele napoleoniene (1804-1815).

 a evoluat paralel în Germania, Franța, Anglia, Olanda, Italia, Spania, Portugalia, coloniile
americane.

 principiile iluministe se regăsesc în ”Declarația de Independență” (4 iulie 1776) a coloniilor

americane și în ”Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului” (26 august 1789), precum
și în Constituția polono-lituaniană (3 mai 1791).

CARACTERISTICILE ILUMINISMULUI

 raţionalismul contrapus concepţiilor religioase şi absolutismului;

 toleranţa religioasă. Descoperirile geografice au permis europenilor cunoaşterea unor noi

culturi, păgâne care necesitau o nouă abordare religioasă, tolerantă;

 opus Barocului, Iluminismul pune accent pe prezent în detrimentul vieţii de după moarte;

 ascensiunea burgheziei a produs o mutaţie la nivelul mentalului colectiv intelectul fiind

considerat decisiv pentru evoluţia umanităţii. În literatură noţiunile de „libertate“ şi
„autonomie“ nu mai sunt sobrdonate clerului sau aristocraţiei.

 se fac simţite numeroase transformări: libertate în loc de absolutism; cunoştinţe ştiinţifice în

loc de prejudecăţi; toleranţa în locul dogmatismului. Se porneşte de la premisa ca „omul este
bun de la natură“ numai ca acest lucru „trebuie să i se arate“.

 interesul pentru ştiinţă şi lumea înconjurătoare îl plasează pe Om deasupra Naturii.

IMPACTUL ILUMINISMULUI
 Clubul de Istorie „Muşatinii”

Conform istoricului Peter Gray, Iluminismul a rupt “cercul sacru“ prin care dogma a subordonat
gândirea rațională. El a reprezentat sursa ideilor critice precum libertatea sau democrația ca valori
primare ale unei societăți. Acestea vor sta la baza dezvoltării mecanismelor de piață și a
capitalismului, a metodei științifice în cercetare, a toleranței religioase și a organizării statale pe baze
democratice. Din acest punct de vedere, tendința filosofilor de a aplica principii raționale în orice
probleme este considerată foarte importantă.

 în eseul său "Ce este Iluminismul?" (1784) Immanuel Kant descrie Iluminismul ca fiind
libertatea de a utiliza propria inteligență. Epoca luminilor este marcată de rigoare științifică și
întrebări legate de intoleranța religioasă.

 o serie de curente specifice secolului al XIX-lea – liberalismul, neoclasicismul - își au rădăcinile

intelectuale în Iluminism.

 se dezvoltă instituții culturale precum Royal Society of London (1660, Anglia) sau Academia
de Științe (Franța, 1666).

 ideile iluministe se răspândesc odată cu multiplicarea surselor de informare: cărți, pamflete,

ziare, reviste - “media of the transmission of ideas and attitudes”. După 1750 se vorbește de
o așa-numită ”reading revolution” (Rolf Engelsing) oamenii începând să citească extensiv
datorită progresului tiparului, prețului accesibil al mijloacelor media etc. Printre cele mai
populare titluri ale timpului se numără Encyclopédie (Diderot) și Système social (D’Holbach).
Progresele științifice sunt incluse în lucrările lui René-Antoine Ferchault de Réaumur’s
Histoire naturelle des insectes sau Jacques Gautier d’Agoty’s La Myologie complète, ou
description de tous les muscles du corps humain (1746). Istoria naturală putea fi, însă,
interpretată politic: François-Alexandre Aubert de La Chesnaye des Bois’s Dictionnaire de la
Noblesse (1770).

 După 1680 apar numeroase publicații literare și științifice. Acestea au marcat gândirea
europeană ”mai mult decât oricare altă inovație” (Jonathan Israel). În 1665 apărea la Paris
primul Journal des Scavants. Franceza și latina dominau presa de specialitate. Treptat,
franceză a devenit lingua franca a cercurilor luminate.

Dezbaterile iluministe aveau loc în diverse locații: ”coffeehouses” (prima cafenea cu numele Angel a
fost deschisă de către un antreprenor evreu în Oxford, în 1650); ”Debating Societies” (din 1780 în
Londra); loji masonice (prima lojă ”oficială” înființată la Rotterdam, 1721; în 1789 existau în Franța
apr. 100.000 de francmasoni după aprecierea lui Daniel Roche).

PERSPECTIVĂ ISTORIOGRAFICĂ

 Jean le Rond d'Alembert (1717–1783), matematician și fizician francez, unul din editorii
Encyclopédie.

 Balthasar Bekker (1634–1698), olandez, De Philosophia Cartesiana (1668), separă teologia de

filosofie. Natura nu mai poate fi explicată prin intermediul Bibliei.

 George Berkeley, filosof și matematician irlandez, autorul teoriei ”idealismului subiectiv”

 G.L. Buffon (1707–1788), francez, L'Histoire Naturelle introduce conceptul de ”selecție

naturală” și realizează similitudinile dintre oameni și maimuțe.

 Dimitrie Cantemir (1673–1723), filosof, istoric, compozitor, lingvist, etnograf, geograf,

membru al Academiei regale din Berlin. Opere: ”Istoria creșterii și descreșterii Imperiului
Otoman” și ”Descriptio Moldavie”.
 Clubul de Istorie „Muşatinii”

 José Celestino Mutis (1755–1808), matematician și botanist spaniol, autorul primei expediții
botanice în America de Sud.

 Denis Diderot (1713–1784), fondatorul Encyclopédie, emite teorii legate de ”liberul arbitru”.

 Benjamin Franklin (1706–1790), politician, savant, filosof, deist pragmatic. Preocupat de

naționalism, gândire economică, independența coloniilor americane.

 Joseph-Alexandre-Victor Hupay de Fuveau,(1746–1818), scriitor și filosof care folosește

pentru prima dată termenul ”comunism” în sens doctrinar.

 Edward Gibbon (1737–1794), istoric britanic, autorul ”Declinul și căderea Imperiului Roman”.

 Johann Wolfgang von Goethe, unul din inițiatorii curentului ”Sturm und Drang” .

 Thomas Hobbes (1588–1679), filosof englez, autorul lucrării „Leviathan”, un text de referință
pentru filosofia politică.

 Baronul d'Holbach (1723–1789), enciclopedist, ateu. Critică religia în „Sistemul naturii”.

 Thomas Jefferson (1743–1826), om politic, filosof, deist. Autorul United States Declaration of
Independence (1776) și al interpretării textului United States Constitution (1787).

 Immanuel Kant (1724–1804), filozof și fizician german. Fundamentează filosofia critică,

propune o teorie materială pentru originea sistemului solar, definește Iluminismul.

 John Locke (1632–1704), filosof britanic, empirist. Interpretează relația dintre stat și individ,
bazele contractuale ale statului și supremația legii.

 Montesquieu (1689–1755), gânditor politic francez, autorul teoriei separării puterilor în stat.

 Thomas Paine (1737–1809), pamfletar, deist, autorul lucrării „Common Sense” în care critică
dominația britanică asupra coloniilor americane. „The Age of Reason” reprezintă una din
criticile cele mai convingătoare ale Bibliei din toate timpurile. În "The Rights of Man“, Paine
apără Revoluția franceză și pledează pentru liberalism.

 Jean-Jacques Rousseau (1712–1778), filosof politic elvețian. Autorul lucrării „Du Contrat
Social”.

 Adam Smith (1723–1790), economist și filosof scoțian. În „The Wealth of Nations” definește
bunăstarea unei națiuni ca fiind valoarea adaugată a produse manufacturate generate de
capitalul investit și de munca efectuată. Este considerat ”părintele” teoriei economice
laissez-faire.

 François-Marie Arouet (Voltaire) (1694–1778), iluminist francez, eseist, deist, filosof. În

„Dictionnaire Philosophique”, condamnă religia ca instituție. Cel mai cunoscut militant
antireligios al iluminismului, avocatul libertății intelectuale.

 Adam Weishaupt (1748–1830), german, fondatorul Ordinului ”Iluminaților”.

ILUMINISMUL ȘI LITERATURA

Genuri şi specii literare: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie):

● Pierre Beaumarchais - Bărbierul din Sevilia (1775)

 Clubul de Istorie „Muşatinii”

● Daniel Defoe - Robinson Crusoe (1719);

● Henry Fielding - Tom Jones (1749);
● Carlo Goldoni – Gondolierul (1753);
● Louis de Montesquieu – Scrisori Persane (1721);
● Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză (1761);
● Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (1726);
● François Voltaire - Candid (1759).

ILUMINISMUL ROMÂNESC

● Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Şcoala Ardeleană în: literatură, istorie,
filosofie, filologie. În Transilvania iluminismul s-a concentrat în jurul ideii originii străvechi a românilor
și a obținerii de drepturi politice pentru români.
● în afara arcului carpatic se înființează instituții de cultură precum Academiile domneşti în Ţara
Românească (1678-1688) și Moldova (1707).
● tiparul contribuie la răspândirea ideilor iluministe: între 1700 şi 1800, s-au tipărit de către români
799 de cărţi dintre care 617 în româneşte, iar 182 în greceşte, latineşte, slavă, etc. Procentul de carte
laică a crescut necontenit, în dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de călătorie răspândeşte
idei iluministe şi Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care în Însemnare a călătoriei mele,
surprinde contrastele dintre civilizaţia ţărilor vizitate şi realităţile triste din patria sa. Cea mai
reprezentativă operă realizată în spirit iluminist este epopeea eroicomică Ţiganiada de I.Budai-
Deleanu. În Ţara Românească şi în Moldova, Chesarie Râmniceanul şi Leon Gheuca răspândiseră idei
iluministe datorate lecturilor din raţionaliştii francezi şi, în special, din Enciclopedia lui Diderot.

ABSOLUTISMUL LUMINAT

Absolutismul luminat reprezintă o formă a absolutismului monarhic din afara granițelor

Franței (în special Prusia și Austria) în secolul al XVIII-lea.Idieile iluministe au atras unii monarhi din
Europa,care au initiat o serie de reforme de influenta iluminista,aplicate insa astfel incat sa nu
afecteze puterea absoluta pe care acestia o detineau.Astfel,burghezia a fost folosita pentru
eficientizarea activitatii,dar au fost pastrate privilegiile nobilimii si puterea politica a acestei clase.

In cadril absolutismului iluminat,insa,suveranul nu mai este perceput ca un monarh care

conduce din voința divinității, ci ca cel mai înalt reprezentant al unei ierarhii statale al cărei obligație
fundamentală este realizarea binelui comun,ca un ''parinte'' al poporului. Friederich al II-lea al
prusie se autointitulează ”primul servitor al Statului”.

Reformele monarhilor prusaci și austrieci vizau:

 supremația legii pentru toți supușii;

 renunțarea la preceptul „Cuius regio, eius religio“ și acceptarea altor confesiuni, religii (ex.
emanciparea evreilor)
 toleranță față de opiniile critice la adresa regimului;
 renunțarea la pedepse corporale arbitrare;
 destinderea servituții personale;
 renunțarea la procesele contra ereticilor, vrăjitorilor s.a.;
 crearea unui aparat funcționăresc ;
 introducerea învățământului obligatoriu (Prusia, 1717/1763; Austria, 1774).

Cu toate progresele înregistrate, absolutismul luminat nu a permis implicarea în deciziile

politice a supușilor, astfel încât hotărârile suveranului nu au putut fi contestate.
 Clubul de Istorie „Muşatinii”

Resurse web:

http://www.answers.com

http://de.wikipedia.org

http://www.site-magister.com