Eseu comparativ - Revoluțiile moderne

O revolutie este schimbarea radicala si brusca, pasnica sau violenta, in raporturile economice,
sociale si politice ale unei societati, si care consta in sfaramarea vechilor relatii de productie si
instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoarea nivelului de dezvoltare a fortelor de
productie, precum si in trecerea puterii de stat din mainile vechii clase dominante, in mainile
unei noi clase progresiste. ‘’Revolutia burgheza’’ este revolutia care urmareste desfintarea
relatiilor feudale, fara depasirea cadrului oranduirii capitaliste. (DEX)

Revolutia politica inseamna schimbarea oranduirii sociale intr-un timp relativ scurt, prin
mijloace mai mult sau mai putin violente si prin participarea paturilor largi ale populatiei. Cele
mai mare revolutii politice au fost: revolutia burgheza din Anglia intre 1640-1688, revolutia
americana, revolutia franceza intre 1789-1799.

Atat revolutia franceza cat si cea engleza au fost indreptate impotriva absolutismului regal, regii
au sfarsit pe esafod, decapitati: Carol I Stuart si Ludovic al XVI. Ambele revolutii au avut ca
scop indepartarea absolutismului regal, adica schimbarea formei de guvernare. Deosebirile au
fost ca au avut loc in secole diferite, cea engleza in secolul XVII, cea franceza in secolul XVIII.

In Anglia monarhia de tip absolut pe care incerca s-o impuna Carol I a fost inlocuita de republica
(protectoratul lui Cromwell) si apoi cu monarhia constitutionala cu regim parlamentar in 1689.

In franta absolutismul a fost inlocuit mai intai cu monarhia constitutionala si apoi cu republica.
Impotriva revolutiei franceze s-au unit mai multe state europene ai caror monarhi se temeau de
influentele de tip ilumunist din Franta si ca ideea revolutionara ar ajunge si in tarile lor si astfel
si-ar putea pierde puterea politica absoluta. Atat revolutia engleza cat si cea franceza pornesc de
la principii iluministe, sunt forme de revolta impotriva regimului politic si a modului de
organizare si au avut ca rezultate adoptarea unor constitutii.

Daca revolutiile europene au avut ca principala schimbare inlocuirea formei de guvernare,

revolutia americana a avizat si a obtinut independenta coloniilor din America de Nord fata de
metropola, Anglia. In urma revolutiei americane s-a format un stat nou, SUA, organizat ca
republica federala prezidentiala. Adevaratii fii ai libertatii americanii si-au declarat independenta
prin Declaratia de independenta, in spiritul teoriei drepturilor naturale, exprimand dorinta de
libertate, apoi organizandu-se prin constitutie nord americanii au pus o piatra de temelie spre
lumea moderna. Francezii au preluat valoriile americane si prin Declaratia omului si a
cetateanului au impus definitiv ruptura politica de vechiul regim.

Cauzele revolutiei: franceze, engleze, americane

A) Revolutia franceza a fost cauzata de: existenta regimului absolutism;
B) Mentinerea organizarii medievale pe stari (starea I clerul, starea a II nobilimea, starea a III
burghezia, orasenimea, taranimea)
C) Mentinerea privilegiilor numai pentru starile intai si a doua.
D) Criza economica

Regele Ludovic al XVI-lea dorea sporirea veniturilor regale si redresarea finantelor. Pentru
aceasta el a provocat adunarea Starilor Generale in 1789. Delagatii starii a treia nemultumiti s-au
organizat in adunarea nationala constituanta cerand drepturi egale si redactarea unei constitutii.
Regele a refuzat si poporul a luat cu asalt fortareata Bastilia ceea ce a marcat sfarsitul
absolutismului francez.

La 26 august 1789 a fost adoptata ‘’ declaratia drepturilor omuliui si a cetateanului’’, primul

document care stabilea principiile organizarii societatii: egalitatea in drepturi, suveranitatea
poporului, dreptul la proprietate, libertatea cuvantului etc. Franta a devenit monarhie
constitutionala, conform constitutiei din 1791, statul fiind organizat pe principiul3 separarii
puterilor in stat. Regele a fost inlaturat de pe tron, iar Franta a fost proclamata republica.

Revolutia franceza a schimbat modul de conducere si organizarea statului, a schimbat societatea

vremii si a incurajat lupta popoarelor impotriva absolutismului, pentru drepturi si libertati
Revolutia glorioasa engleza. Anglia era condusa de dinastia Stuart care ducea o politica
absolutista si au intrat in conflict cu parlamentul. Conflictul dintre rege si parlament s-a agravat
in timpul lui Carol I Stuart, cand parlamentul a adoptat actul Petitia Dreptului, prin care era
condamnata politica regelui. Atunci Carol I a dizolvat parlamentul si l-a convocat de abia in
1640 pentru votarea de noi impozite. Profitand de aceasta convocare, Parlamentul a redactat un
nou document critic la adresea regalitatii, numit ‘’Mustrarea cea mare’’ si pentru ca a functionat
neintrerupt pana in 1653, a primit denumirea de Parlamentul cel Lung. Conflictul dintre rege si
parlament se agrava incontinuu asa incat in 1642 a inceput razboiul civil: Tabara regelui era
reprezentata de Biserica Anglicana, vechea nobilime, armata regala si a fost infranta de cea a
Parlamentului reprezentata de deputatii puritani, burghezie, mica nobilime, o mare parte a
taranimii si a orasenilor. Victoria s-a datorat organizarii armatei condusa de deputatul puritan
Oliver Cromwell. In urma victoriei regele a fost executat, iar Anglia a devenit republica.
Cromwell a devenit lord protector si a instaurat un regim de dictatura militara. In anul 1660
Cromwell a fost inlaturat, iar dinastia stuartilor a fost inlaturata de parlament in 1688 pe cale
pasnica fara varsare de sange , din acest motiv numindu-se revolutia gloriasa, iar Cromwell a fost
inlaturat , iar tronul I s-a oferit lui Wilhelm al II-lea de Orania a acceptat Documentul drepturilor
impus de parlament, act care limita puterea regala, preciza drepturile Parlamentului, garanta
libertatile care fusesera proclamate in timpul revolutiei. Astfel, in Anglia, au inceput sa
functioneze monarhia constitutionala si principiul separarii puterilor in stat: legislativa
(Parlamentul), executiva (cabinetul de ministrii), judecatoreasca (instantele de judecata).
Sistemul britanic s-a consolidat in secolul XVIII prin impunerea responsabilitatii ministrilor in
fata parlamentului, reglementarea succesiunii la tron.