''Moara cu noroc'' este o nuvela care apartine realismului, curent literar aparut

in Franta in secolul 19, dezvoltat mai tarziu si in toata Europa. Trasaturile

realiste ale nuvelei sunt: tema, importanta acordata banului, dorinta de
imbogatire, intamplarile care reflecta adevarul, personajele sunt bine conturate in
timp si in spatiu, naratorul punand accent pe descrierea in detaliu, fiind un
narator omniscient si omniprezent. Actiunea se desfasoara cronologic timp de un an
de la Sf. Gheorghe pana la Pasti, intr-un spatiu precis in zona Ardealului la Moara
cu Noroc, asezata intre 2 drumuri si unde traiesc tarani, carciumari, preoti ca in
viata de zi cu zi. Sursa de inspiratie a fost realitatea prezentata in mod obiectiv
si anume realitatea satului ardelenesc, intamplarile fiind prezentate la persoana a
3-a. Scriitorul omniscient ne da de inteles ca hanul nu este un loc al protectiei,
ci devine unot loc al pierzaniei umane, pentru ca omul isi abandoneaza visurile
sale. Numarul de cruci aflate in fata hanului, 2 de piatra si 3 de lemn, despart
cele 2 lumi, viata si moartea. Cele 5 cruci ar putea insemna si numarul
personajelor din familia lui Ghita. Aparitia corbilor, a copacului distrus si a
padurii distruse simbolizeaza de asemenea umbra mortii. Totodata, autorul da de
inteles ca stie absolut tot, inclusiv sfarsitul. Ghita din Moara cu Noroc este de 2
ori vinovat, pentru ca este om, prin urmare este supus cu usurinta greselilor, apoi
pentru ca nu isi abandoneaza gandurile de imbogatire, ce il vor duce la pierzanie.