Magic Tutoring Centre

Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

Scrie un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să prezinţi particularitățile unui text

narativ interbelic studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
●evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/
literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
● ilustrarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/
secvenţe narative;
● prezentarea a două elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre
lume a autorului/ a naratorului ( de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale,
incipit, final, constructia subiectului, particularitati ale compozitiei, perspectiva narativă, tehnici
narative, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
 
Ion
Liviu Rebreanu
 
 evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent
cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;

În polemica interbelică privitoare la roman, anunţată de nuvele

precum Zestrea, Ruşinea, Dintele, Răfuiala sau Proştii,  apariţia romanului Ion de Liviu
Rebreanu în 1920  “ rezolvă o problemă şi curmă o controversă”  (Eugen Lovinescu) . În 
epocă, Eugen Lovinescu formulează principiile modernismului şi ale teoriei sincronismului, în
timp ce Călinescu militează pentru romanul obiectiv iar sămănătoriștii pentru proza și poezia
tradiționalistă.
În acest context,  Liviu Rebreanu reia tema ţăranului român într-o manieră modernă,
propunând un roman salutat de critica vremii ca ” cea mai puternică creaţie obiectivă din
literatura română ”( Eugen Lovinescu). Ţăranul este văzut în mijlocul frământărilor sale pentru
pământ, determinat social şi economic de posesiunea acestuia în condiţiile satului ardelean de la
începutul secolului al XX-lea. Tema centrală-problematica pământului– este dublată de tema
iubirii și a familiei.

1
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

Viziunea autorului poartă amprenta manifestului enunţat ideologic în

articolul Cred (1924) şi în discursul de primire în Academia Română- Laudă ţăranului
român (1934) : „  Pentru mine arta … înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă… Nu frumosul, o
născocire omenească, interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. Când ai reuşit să închizi în cuvinte
câteva clipe de viață adevărată, ai realizat o operă mai preţioasă decât toate frazele frumoase din
lume”.
Apartenența la tipul de creație realist-obiectivă se oglindeşte în specificul perspectivei
narative: relatarea la persoana a III-a, de către un narator omniscient,omniprezent. “Divinitate
centrală a unui sistem teocentric” (Nicolae Manolescu) naratorul este detaşat, obiectiv,  creează
senzaţia plenară a vieţii prin veridicitate şi verosimilitate şi cunoaşte de la început sfârşitul
fiecărui personaj, conform destinului din care acesta nu poate ieşi. La Rebreanu, lumea există şi
atât. Autorul lasă să vorbească lucrurile ele însele, fără adaos auctorial. Înfruntând cu mult curaj
“urâtul şi dezgustătorul” ( Tudor Vianu), realismul lui Rebreanu are pe alocuri accente  ale
naturalismului rus şi francez, ţăranii săi coborând mai mult decât din lumea ţăranilor lui Balzac,
din cea a lui Émile Zola.
Relaţia incipit-final susţine specificul  realist-obiectiv al operei . Romanul începe cu
descrierea drumului către satul Pripas, la care se ajunge prin „șoseaua ce vine de la Cârlibaba,
întovărășind Someșul“ până la Cluj, din care se desprinde „un drum alb mai sus de Armadia“ și
după ce lasă Jidovița în urmă, „drumul urcă întâi anevoie … , ca să dea buzna în Pripasul pitit
într-o scrântitură de coline“. La intrarea în sat, „te întâmpină (…) o cruce strâmbă pe care e
răstignit un Hristos cu fața spălată de ploi și cu o cuniniță de flori veștede agățată de picioare“.
Prezenţa acestei cruci este premonitorie, semn al omniscienței auctoriale.  Imaginea drumului
este reluată simbolic în desfășurarea acțiunii, în scena licitației la care se vindeau mobilele
învățătorului, sugerând destinul tragic al lui Ion și al Anei, precum și viața tensionată și
necazurile celorlalte personaje: Titu, Zaharia Herdelea, Ioan Belciug, Vasile Baciu, George
Bulbuc etc. La sfârşitul romanului, drumul iese “bătătorit” din sat- “câţiva oameni au murit, alţii
le-au luat locul”,  şi se pierde în “şoseaua cea mare şi fără început”. Roman sferic, cu structură
echilibrată, Ion începe şi se termină cu aceeaşi metaforă a vieții.

 ilustrarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/
secvenţe narative;

2
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

Un prim episod ilustrativ pentru viziunea realistă despre lume a autorului este scena
horei . Scriere cu caracter monografic, romanul cuprinde o frescă vie a lumii rurale transilvane,
conform unui calendar sempitern: naşterea, moartea, nunta, hora, botezul, obiceiurile, relaţiile de
familie,  economice, culturale, relaţiile cu autoriatea austro-ungară, etc.
Departe de concepţia unificatoare idilică semănătoristă, în proza lui Rebreanu apare de la
început stratificarea socială cu ierarhiile sale clare . Ţăranii prezenţi la hora de duminica sunt
organizaţi în grupuri distincte, conform normelor mentalităţii colective: în centru, perechile
tinere care joacă cu pasiune Someşana, viitoarele familii; pe margine, fetele care au rămas
nepoftite, care râd silit, cu câte-o nevastă mai tânără care aşteaptă să-i vină chef bărbatului să
joace; mai la o parte, nevestele şi babele, admirându-şi odraslele; printre ei, copiii care aleargă. 
Bărbaţii sunt mai departe, neinteresaţi de jucători, în grupuri distincte: primarul, chiaburii şi
bătrânii fruntaşi, separat; ţăranii mijlocaşi în jurul dascălului Simion Butunoiu, pe prispă. Pe de
lături, “ca un câine la uşa bucătăriei”, trage cu urechea Alexandru Glanetaşu, ţăran bogat prin
zestrea soţiei , dar sărăcit prin nechibzuinţă, dornic să se amestece în vorbă, dar sfiindu-se de
bogătaşi .  Abia după încheierea jocului apar intelectualii satului-popa Belciug, soţia
învăţătorului, Maria Herdelea, Titu şi Laura, cinstind adunarea cu prezenţa lor. Amestecul e
privit cu reticenţă, Laura e indignată de invitaţia la joc a lui George, iar Maria Herdelea, deşi
fiică de ţărani, pentru că a umblat mereu în straie nemţeşti şi s-a căsătorit cu un învăţător, se
simte mult deasupra norodului, privindu-l “cu o milă cam dispreţuitoare”. Prietenia lui Titu cu
Ion arată că aceste reguli au justificarea lor nescrisă, el sugerându-i de fapt  planul de a sili pe
Vasile Baciu să i-o dea pe Ana prin înşelăciune. De asemenea, ajutorul dat mai târziu de
învăţător lui Ion în scrierea plângerii împotriva judecătorului se întoarce asupra celui dintâi cu
repercursiuni dureroase.
O a doua secvenţă semnificativă pentru viziunea despre lume a autorului apare în
capitolul Sărutarea. Ea ilustrează patima ţăranului văduvit prin naştere de obiectul existenţei sale
. Ion primeşte pământurile lui Vasile Baciu legal. E primăvară şi  merge prima oară să le vadă,
pentru că “ dragostea lui avea nevoie de inima moşiei.” Pământul, personaj stihial, are în sine o
uriaşă “anima”. În mijlocul delniţei, Ion îl sărută “cu voluptate”; “şi-n sărutarea aceasta grăbită
simţi un fior rece, ameţitor”.  Împlinit, personajul îşi vede puterile hiperbolizate: “Se vedea acum
mare şi puternic, ca un uriaş din basme”, iar personajul htonic zace, în sfârşit, la picioarele lui,
învins. În “Laudă ţăranului român”, Rebreanu leagă  ţăranul de pământul “ care ne-a modelat

3
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

trupul şi sufletul, care prin soarele şi apele şi munţii şi şesurile lui ne-a dăruit toate calităţile şi
defectele cu care ne prezintăm azi în lume ”. Astfel, dragostea lui Ion pentru pământ are doar
fervenţa dată de lipsa esenţială a acestuia,  dar rămâne în fapt reprezentativă identităţii noastre
naţionale.

 prezentarea a două elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii
despre lume a autorului/ a naratorului ( de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si
spatiale, incipit, final, constructia subiectului, particularitati ale compozitiei, perspectiva
narativă, tehnici narative, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
Viziunea realistă a autorului se răsfrânge în construcţia acţiunii. Pe scurt, povestea are la
bază dorinţa unui ţăran sărac, dar harnic, de a-şi depăşi condiţia şi de a-şi satisface setea de
pământ, pentru că “toată isteţimea lui nu plăteşte o ceapă degerată, dacă n-are şi el pământ mult,
mult…”. Ascultând glasul acestei dorinţe primordiale, el seduce o fată bogată, pe care nu o
iubeşte, silind pe tatăl acesteia -Vasile Baciu- să  permită căsătoria lor. Punctul de plecare este
biografic. Rodovica, fata unui ţăran înstărit din satul  Prislop-satul părinţilor autorului , se lasă
sedusă de cel mai nevrednic fecior al satului. Personajul central este, de asemenea, inspirat de o
figură reală, un ţăran sărac, cu nume omonim, dar harnic, pe care autorul l-a întâlnit. Ion devine
un personaj complex prin faptul că nu se limitează la satisfacerea primei sale pasiuni. Îşi doreşte,
cu aceeaşi încrâncenare, satisfacerea glasului iubirii, din nou o imposibilitate, deoarece Florica,
prima sa iubire, este acum căsătorită cu George Bulbuc. În încercarea de a se împotrivi destinului
său, de a stabili o ordine proprie, subordonată ambiţiei şi dorinţelor sale, Ion încalcă legi
nescrise. Determinând moartea Anei, care, conştientă că este înşelată, se spânzură, a copilului
său Petrişor prin neglijenţă şi  ridicând mâna împotriva părinţilor, revoltându-se împotriva
binefăcătorului său-învăţătorul Herdelea, comiţând adulter, Ion suportă în final pedeapsa
implacabilelor legi ale vieţii. Nu întâmplător este ucis cu o sapă, unealtă legată de pământul care
îl supune pentru ultima oară. Pământurile lui Vasile Baciu ajung ale bisericii.  Povestea familiei
învăţătorului Herdelea,  în plan secundar, lupta acestuia cu autorităţile austro-ungare, cu preotul
Belciug, cu provocarea măritişului fetelor, sau episoade din viaţa altor personaje precum
Dumitru Moarcăş, Savista oloaga, George Bulbuc, Florica  sau alţii completează imaginea vieţii,
ilustrând desfăşurarea ei multiplă, multidirecţională şi intercondiţionată.

4
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

Conflictul principal stă la bază temei romanului. Conflictul exterior între Ion şi Vasile
Baciu, care nu vrea să-şi dea fata după un “sărăntoc”, ci după alt “bocotan”, George Bulbuc,
conform unei înţelegeri vechi între familii, marchează prin etapele sale etapele acţiunii. În plan
secundar există mai multe conflicte – între Ion şi Simion Lungu,pentru o brazdă de pământ, între
Ion şi George Bulbuc, între familia Herdelea şi preotul Belciug, prin care îşi dispută autoritatea
în sat, şi între români şi autoritatea austro-ungară. În plan interior, există un conflict între glasul
iubirii şi glasul pământului la nivelul personajului principal, dar şi un conflict simbolic, între
voinţa acestuia şi legile superioare ale pământului- stihie. Acest ultim conflict aminteşte de
tragediile greceşti, unde mândria nemăsurată a individului, supraaprecierea în confruntarea cu
destinul-hybris– determină căderea  personajului în final.
Respectându-şi  concepţia  despre  literatură,  Liviu  Rebreanu  a  creat,  prin  romanul  „Ion”
o operă durabilă, detaşându-se de faptele prezentate şi de personajele concepute. Impresia finală 
este aceea a unei experienţe plenare: ” Romanul Ion e un poem epic…o capodoperă de măreţie
liniştită. ”( George Călinescu). Rebreanu este considerat a fi „ctitorul” romanului românesc
modern, într-o  perioadă  când literatura  română îşi  îmbogăţeşte universul tematic şi îşi
diversifică formulele literare.

5
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de

construcție a unui personaj dintr-un roman psihologic studiat.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene/secvenţe comentate;
– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ,
semnificative pentru construcția personajului (de exemplu: acțiune, incipit, final, conflict, tehnici
narative, modalităţi de caracterizare, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.)
Ion
-caracterizare-
de Liviu Rebreanu

– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/conflictele din romanul studiat;

Romanul Ion de Liviu Rebreanu, cel care deschide în 1920 seria marilor romane ale
literaturii interbelice, are în centru figura emblematică a personajului eponim, Ion Pop al
Glanetaşului.
Personajul principal Ion este exponent al ţăranului român şi al iubirii sale pentru
pământul “care ne-a modelat trupul şi sufletul ”( Liviu Rebreanu- Laudă ţăranului român). El
este un personaj rotund, cu însuşiri contradictorii, oscilând şi evoluând între cele două mari
pasiuni ale sale. Social, Ion este ilustrativ pentru clasa ţăranului sărac însetat de pământ : “ Toţi
flăcăii din sat sunt varietăţi de Ion”(George Călinescu). Tipic prin legătura cu pământul, Ion
este, în schimb, atipic prin mijloacele folosite pentru a-l obţine. Realizat prin tehnica
basoreliefului, personjul îşi dezvăluie trăsăturile tridimensional, surprins în diferite unghiuri şi în
diferite lumini, convingând prin impresia de zugrăvire completă, veridică.

6
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

Psihologia lui Ion se organizează în jurul unei trăsături dominante- instinctul posesiunii.
Procesele sale interioare sunt ușor de urmărit și se oglindesc în acte concrete. Inteligent, harnic,
brutal, impulsiv, cinic, considerat de unii critici erou stendhalian, cu voinţă puternică (Eugen
Lovinescu), de alţii o brută, “căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune” (George Călinescu),
personajul poate avea, în final, statutul moral formulat de criticul Nicolae Manolescu: “Ion
trăieşte în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa zicând bruta ingenuă”, care
acţionează sub impulsul necesităţii ca acoperire morală. De asemenea, având în vedere voinţa de
a-şi subordona destinul propriilor ambiţii, supraaprecierea în lupta cu forţe mai mari decât ale
sale, Ion este, în acelaşi timp, un personaj tragic, justificând prin finalul său definiţia romanului
realist ca “istorie a unui eşec”.

– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două

episoade/citate/secvenţe comentate;

O trăsătură primordială a personajului este iubirea pentru pământul care l-a născut,
perceput simultan ca terra mater (“de mic i-a fost mai drag decât o mamă”) şi ca proprietate ce
garantează succesul social, într-un amestec de adoraţie mistică şi orgoliu posesiv.
O secvenţă ilustrativă în acest sens este aceea a horei din debutul romanului. Pagină de
monografie, descrierea horei este, de asemenea, ocazie de prezentare a organizării ierarhice a
satului. În această ierarhie, Ion are o poziţie hibridă. Respectat ca lider al flăcăilor neînsuraţi
datorită calităţilor și autorităţii de care dă dovadă, Ion este desfiinţat prin apelativele folosite de
Vasile Baciu ( sărăntoc, hoţ şi tâlhar) care scot la iveală latura sa vulnerabilă: lipsa pământului,
şi, deci, sărăcia. Din cauza mândriei rănite, cu rădăcini adânci în frustrarea sufletului ţărănesc
lipsit de obiectul existenţei sale, se declanşează latenţe obscure ale comportamentului său. Deşi
nu prezintă antecedentele unui suflet odios, Ion cade într-o demenţă a deziluziei. Setea de
răzbunare se îndreaptă împotriva lui George Bulbuc, într-o scenă sângeroasă, dar şi în înnoirea
hotărârii de a-şi duce la îndeplinire planul de a se însoţi cu Ana şi cu pământurile acesteia. În
slujba atingerii acestui scop, scena horei prezintă un întreg spectru al metodelor mai mult sau mai
puţin disimulate folosite de personaj.

7
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

O a doua secvenţă semnificativă pentru patima ţăranului pentru pământul dobândit cu

greu apare în capitolul Sărutarea. Este o scenă memorabilă ce ilustrează dimensiunile ancestrale
ale relaţiei ţăranului cu pământul său. Ion primeşte proprietăţile lui Vasile Baciu legal. E
primăvară şi merge prima oară să le vadă, pentru că “dragostea lui avea nevoie de inima moşiei.”
Pământul, personaj stihial, are în sine o uriaşă “anima”. În mijlocul delniţei, Ion îl sărută “cu
voluptate”; “şi-n sărutarea aceasta grăbită simţi un fior rece, ameţitor”. Împlinit, îşi vede puterile
hiperbolizate: “Se vedea acum mare şi puternic, ca un uriaş din basme”, iar personajul htonic
zace, în sfârşit, la picioarele lui, învins.

– ilustrarea a două componente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale romanului

studiat, semnificative pentru construcţia personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict,
relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de
caracterizare, registre stilistice, limbajul personajelor etc.);

Accentul pus pe zugrăvirea personajului principal se reflectă în construcţia acţiunii. Pe

scurt, povestea are la bază dorinţa unui ţăran sărac, dar harnic, de a-şi depăşi condiţia şi de a-şi
satisface setea de pământ, pentru că “toată isteţimea lui nu plăteşte o ceapă degerată, dacă n-are
şi el pământ mult, mult…”. Ascultând glasul acestei dorinţe primordiale, el seduce o fată bogată,
pe care nu o iubeşte, silind pe tatăl acesteia -Vasile Baciu- să permită căsătoria lor. Punctul de
plecare este biografic. Rodovica, fata unui ţăran înstărit din satul natal, se lasă sedusă de cel mai
nevrednic fecior al satului. Personajul central este, de asemenea, inspirat de o figură reală, un
ţăran sărac, cu nume omonim, din satul autorului. Ion devine un personaj complex prin faptul că
nu se limitează la satisfacerea primei sale pasiuni. Îşi doreşte, cu aceeaşi încrâncenare,
satisfacerea glasului iubirii, din nou o imposibilitate, deoarece Florica, prima sa iubire, este acum
căsătorită cu George Bulbuc. În încercarea de a se împotrivi destinului său, de a stabili o ordine
proprie, subordonată ambiţiei şi dorinţelor sale, Ion încalcă legi nescrise. Determinând moartea
copilului său Petrişor, prin neglijenţă, şi a Anei, care, conştientă că nu este iubită, se spânzură,
ridicând mâna împotriva părinţilor, revoltându-se împotriva binefăcătorului său-învăţătorul
Herdelea, comiţând adulter, Ion suportă în final pedeapsa implacabilelor legi ale vieţii. Nu
întâmplător este ucis cu o sapă, unealtă legată de pământul care îl supune pentru ultima oară.

8
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

Conflictul principal care stă la bază temei romanului îl are, de asemenea, în prim-plan pe
Ion. Conflictul exterior între Ion şi Vasile Baciu, care nu vrea să-şi dea fata după un “sărăntoc”,
ci după alt “bocotan”, George Bulbuc, conform unei înţelegeri vechi între familii, marchează prin
etapele sale etapele acţiunii. În plan secundar există mai multe conflicte – între Ion şi Simion
Lungu, pentru o brazdă de pământ care fusese înainte a Glanetaşilor (“inima îi tremura de
bucurie că şi-a mărit averea”), între Ion şi George Bulbuc, un sărăntoc şi un bocotan. În plan
interior, există un conflict între glasul iubirii şi glasul pământului la nivelul personajului
principal, soluţia fiind ca acesta să se lase stăpânit pe rând, cu acceaşi pasiune, de fiecare. dar şi
un conflict simbolic, între voinţa acestuia şi legile superioare ale pământului- stihie, amintind de
confruntarea cu destinul-hybris-care determină căderea personajului în tragediile greceşti.
Modalităţile de caracterizare sunt multiple. Ion este caracterizat direct, atât de către
narator: “iute şi harnic, ca mă-sa”; “ munca îi era dragă, oricât ar fi fost de grea, ca o râvnă
ispititoare”, cât şi de alte personaje, în diferite momente ale acţiunii: “Ion e băiat cumsecade; e
muncitor, e harnic, e săritor, e isteţ “( Maria Herdelea); “ eşti un stricat şi-un bătăuş şi-un om de
nimic…te ţii mai deştept ca toţi, dar umbli numai după blestemăţii ”( preotul Belciug).
Autocaracterizarea evidenţiază frământările sufleteşti prin monologul interior: “Mă moleşesc ca
o babă năroadă… Aş fi o nătăfleaţă să dau cu piciorul norocului pentru nişte vorbe…”
Caracterizarea indirectă se realizează, de asemenea, folosind resurse multiple. Prin
limbaj, personajul dovedeşte abilitate de adaptare şi de a folosi pe ceilalţi în obţinerea reacţiei
favorabile planurilor sale-îşi nuanţează limbajul în funcţie de interlocutor, folosind registre
diferite: este respectuos cu învăţătorul, ironic cu Vasile Baciu, agresiv cu cei care îi ameninţă
scopurile. Gesturile şi mimica îi trădează intenţiile: “avea ceva straniu în privire, parcă
nedumerire şi un vicleşug neprefăcut”. Comportamentul scoate în evidenţă trăsături variate
precum hărnicia, puterea voinţei, lăcomia, brutalitatea sau lipsa de consideraţie. Prin relaţia cu
alte personaje influenţează, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe toţi cei cu care intră în
contact, dovedind statutul său de personaj central.
Ion este un personaj memorabil, ipostază a omului teluric, învins de orgoliul sub impulsul
căruia se angrenează în lupte pe care nu le poate susţine psihologic și moral. Sfârşitul
personajului este în mare măsură o urmare a acţiunilor sale directe, căci Ion îi furnizează
inexplicabil lui George direcţia loviturilor în întuneric. Luând forma destinului, Ion se
autopedepseşte. Dar naratorul lasă posibilitatea unei continuări, căci Florica este însărcinată, iar

9
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

unii cred că ar fi copilul lui Ion. Conform concluziei finale a naratorului: “Câţiva oameni au
murit, alţii le-au luat locul…”, viaţa va repeta, poate, într-o altă formă, destinul personajului
principal al romanului, în curgerea ei ciclică.

Scrie un eseu de minimum 400 de cuvinte despre relatiile dintre doua personaje ale unui
text narativ studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu. In elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru constructia

personajelor alese (de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii temporale si
spatiale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care
se incadreaza, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor,
prin raportare la doua episoade/ secvente narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din
perspectiva situatiei finale/ a deznodamantului.

Ion Pop al Glanetaşului si Ana, fiica lui Vasile Baciu

Creator al romanului românesc de tip obiectiv, Liviu Rebreanu publică în anul 1920
romanul „Ion" care, îl viziunea lui Eugen Lovinescu, notează „o dată istorică în procesul de
obiectivate a literaturii noastre epice". Pentru iniţiatorul modernismului românesc, romanul
„Ion" reprezintă o creaţie realistă care „rezolvă o problemă şi curmă o controversă", având In
centru problematica pământului, depăşeşte spaţiul unei proze tradiţionale.
Tema romanului este prezentarea lumii satului transilvănean de la începutul secolului al
XX-lea, prin intermediul figurii ţăranului român. Romanul creează tipologii, asemenea doctrinei
realiste, conform căreia arta literatura imită realitatea.
Ion reprezintă tipul ţăranului sărac, tânăr, harnic, care trăieşte într-o lume în care
pământul este valoarea centrală. Satul în care trăieşte este subordonat problematicii pământului,
întrucât ţăranii fără pământ aparţin categoriei „sărăntocilor". Iniţial, Ion Pop al Glanetaşului este
privat de pământ din cauza viciilor tatălui său, fiind nevoit să-1 recupereze: „Ce-ar fi trebuit să

10
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

fie Glanetaşu, a fost feciorul. Era iute şi harnic, ca mă-sa. Unde punea el mâna, punea şi
Dumnezeu mila. Iar pământul îi era drag ca ochii din cap". Astfel, Ion are nevoie de pământ,
devine „victima măreaţă a fatalităţii biologice", aşa cum afirmă N. Manolescu.
Incadrată în aceeaşi tipologie a ţăranului român, Ana, fiica lui Vasile Baciu, este „fată
cu stare, harnică, supusă, ruşinoasă, prototipul femeii de la ţară. Spre deosebire de Ion, Ana se
încadrează în categoria ţăranilor înstăriţi fiind „făgăduită de tatăl ei lui George Bulbuc, deoarece:
„Ea, fată cu stare, el fecior de bocotan, se potriveau".
Ana devine un centru de interes pentru Ion, pentru că pământurile lui Vasile Baciu
reprezintă pentru Ion un mijloc de a-şi câştiga demnitatea în sat şi de a-şi contura identitatea.
Tema cuplului este ilustrată în acest roman prin intermediul celor două personaje, aflate
în raport de subordonare reciprocă: Ion este subordonat Anei în numele pământului, iar Ana este
subordonată lui Ion în numele iubirii. Ascultându-şi glasul pământului", care îi macină continuu
fiinţa, Ion se căsătoreşte cu Ana, fără s-o iubească, pentru că sufletul Iui era destinat Floricăi,
ceea ce naşte un puternic conflict interior: „Nu-i fusese dragă Ana şi nici acum nu-şi dădea
seama bine dacă i-e dragă. Iubise pe Florica... dar Florica e mai săracă decât dânsul, iar Ana avea
locuri şi case şi vite mai multe".
Pământul devine ţinta supremă a acţiunilor sale, iar iubirea pentru Florica trece pe locul
al doilea. Pentru Ion, pământul este totul: obiect al muncii sale, mijloc de a obţine demnitatea în
sat, scop al acţiunilor sale, mijloc de a obţine demnitatea în sat, scop al acţiunilor sale,
posibilitatea de a-şi recupera identitatea, un mod de a-şi înlătura frustrările. De asemenea,
„glasul pământului" devine din ce în ce mai puternic, astfel încât acesta „pătrundea năvalnic în
sufletul flăcăului, ca o chemare, copleşindu-l. Se simţea mic şi slab, cât un vierme pe care-1 calci
în picioare sau ca o frunză pe care vântul o vâltoreşte cum îi place". Pământul dă sens existenţei
lui, dar intensitatea dorinţei sale de a avea pământ este exagerată, devine o obsesie care îl
acaparează, asemenea unei porniri instinctuale: „II cuprinse o poftă sălbatecă să îmbrăţişeze
huma, să o crâmpoţească în sărutări. întinse mâinile spre brazdele drepte, zgrunţuroase şi umede..
Mirosul acru, proaspăt şi răcoritor îi aprindea sângele". Pământurile sunt pentru el
nişte„ibovnice credincioase" care îl ajută s-o uite pe-Florica şi s-o distrugă pe Ana.
Dacă Ion îşi recapătă identitatea pe măsură ce obţine pământurile, Ana şi-o pierde.
Fiind predestinată unei existenţe tragice, Ana trăieşte în numele iubirii, sperând că va primi
vreodată dragostea lui Ion.

11
Magic Tutoring Centre
Comentarii Bacalaureat- Ion – Liviu Rebreanu

Autorul o surprinde în trei ipostaze: cea de fiică a lui Vasile Baciu, cea de soţie a lui
Ion, cea de mamă. Firavă, cu o slăbiciune interioară continuă, fără personalitate, Ana acceptă
atât reproşurile aprige ale tatălui său, cât şi umilinţa din partea lui Ion. Treptat, se înstrăinează de
familie, fiind tot timpul îngândurată, repetându-şi cu supunere bocetul: „norocul meu, norocul
meu...". Ajunge să simtă totul mult intens, să-şi conştientizeze destinul şi să fie stăpânită de „o
silă grea pentru tot ceea ce o înconjura", iar copilul i se pare o povară. îi apare în minte obsesiv
imaginea lui Avram, cârciumarul satului care se spânzurase, ceea ce reprezintă pentru ea un
pretext ce-i declanşează decizia finală. Alege să se sinucidă, episod descris minuţios de prozator.
In viziunea lui G. Călinescu, pentru personajul principal din romanul omonim scris de
L. Rebreanu, „femeia reprezintă două braţe de lucru, o zestre şi o producătoare de copii".
Moartea Anei, anulează obsesia pentru pământ. Chiar dacă îşi pierde familia, Ion se simte
puternic, mândru, învingător. In schimb, Ana este învinsă atât de cinismul lui Ion, cât şi de
propria slăbiciune, împlinindu-şi scopul, Ion revine Ia „glasul iubirii" şi, în cele din urmă, este
învins de iubire. Astfel, situaţia finală a personajului este dramatică, chiar surprinzătoare,
întrucât personajul este condus toată viaţa de „glasul pământului", dar moare în numele glasului
iubirii".
In acest roman, L. Rebreanu a creat un personaj contradictoriu, care, în lupta sa pentru
pământ, a dat dovadă de o cruzime ce nu-i poate fi iertată. Dacă pentru G. Călinescu „Ion nu e
însă decât o brută, căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune", în viziunea Iui E. Lovinescu „Ion
este expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia o inteligenţă ascuţită, o
cazuistică strânsă, o viclenie procedurală şi, cu deosebire, o voinţă imensă: nimic nu-i
rezistă...", fiind un personaj controversat, complex, supus dezumanizării.

12