I.

Economia feudala

Este o forma de economie ce a predominat in evul mediu si s-a caracterizat prin

existent marilor domenii feudale (latifundi) aflate in proprietate laica sau
bisericeasca in cadrul carora se produce4au toate sau apropape toate bunurile
necesare celor care traiau si munceau pe teritoriile ce apartineau proprietarului
funciar. Producatorii directi erau in stare de dependent, nu doar economica ci si
personala fata de feudali (nobili,boieri, biserica, regale, domnul sau domnitorul).
In acelasi timp a exiistat o proprietate a taranului dependent si a
mestesugaruluui asupra uneltelor de productie si gospodarie.
Economia feudala era o economie inchisa preponderant naturala, organizarea
acesteia se limita la satisfacerea nevoior populatiei feudei, proprietarii neavand
ca scop obtinerea profitului, ei pretinzand de la producatori diverse prestatii. Cu
toate ca tarani dependentii erau obligati pe cale extraeconomica sa dea
proprietarului o renta in munca, produse sau bani, feudalismul a creat
comparative cu sclavagismul o anumita cointeresare materiala a producatorului
si implicit o mai mare productivitate a muncii plecand de la faptul ca dupa
achitarea obligatiilor fata de feudal producatorul dispunea de restul muncii sale
sau de restul produsului.
In economia feudala productia se caracterizeaza prin predominanta agriculturii si
a gospodariei mici, printr-o tehnica mai avansata fata de cea din economia
sclavagista, dar inca manuala si cu progrese obtinute intr-un ritm foarte lent. Desi
a fost in esenta o economie inchisa de subzistenta, economia feudala a cunoscut
cresterea reschimbului ale circulatiei banesti si cresterea capitalului commercial
si camataresc.
Feudalismul s-a dezvoltat gradual intr-un interval de timp de cateva secole,
perioadaq caracterizata prin: nesiguranta politica, rabufniri frecvente de violenta,
declinul activitatii coerciale si specializarii ocupationale, etc.
Pe teritoriul tarii noastre feudalismul apare si se dezvolta mai tarziu intr-o
perioada mult mai indelungata si cu caracteristici esentiale care de cele mai
multe ori sunt destul de diferite de ce ale modelului classic franco englez.
Principal forma de activitate economica in tot cursul evului mediu romanesc a
reprezentat-o agricultura care function ape baza unui sistem de relatii de tip
feudal cu particularitati impuse de coditiile istorice si politice locale.
Proprietatea funciara avea urmatoarea structura:
Marea proprietate feudala : preponderenta laica si bisericeasca
Mica proprietate : detinuta de taranii liberi.
In afara acestor doua mari tipuri au mai existat si altele precum cea de stat si cea
a anumitor categorii de mici proprietari liberi fara a avea insa o importanta
economica insemnata. O proprietate domneasca de sine statatoare nu a existat,
domnitorii dispunand uneori de mari proprietati , dar in calitate de boieri ce ajung
in varful puterii centrale.
D.p.d.v al originii marea proprietate a fost una de uzurpatie dobandita prin
violenta, frauda sau constrangere si aproape intodeauna extinsa in dauna micii
proprietati.
Specific societatii feudale continutul dreptului de proprietate era supus limitarii
marele proprietar fiind indatorat prin cutuna si lege sa conceada locuitorilor de pe

mosiile lor pe baza unor invoieli pamantul necesar asigurarii existentei acestora
in chimbul unor rente in munca, produse, bani ori in forme mixte.
Domeniul feudal a stat la baza intregii economii feudale. Patrimoniul sau
cuprindea bunuri imobile de valori inegale, mosii de mari dimensiuni, sate si chiar
targuri, salase de tigani robi precum si diverse ateliere: mori, brutarii, macelarii,
carciumi, toate acestea cu organizare si functionare specific feudala. Stapanul
detinea dreptul de monopol feudal la vanzarea bauturilor alcoolice si asupra
prestarii dee servicii in aceste unitati economice. In aceste epoca valoarea unui
doeniu nu se masura prin intindere ci prin numarul de sate pe care il cuprindea,
nu prin pamant ci prin oamenii care il locuiau, munca taranului fiind principalul
razboi de bogatie.
Raportul dintre cele doua parti ale domeniului (rezerva feudala si pamantul cedat
locasilor) a variat de-a lungul timpului in functie de densitatea populatiei rurale si
interesul proprietarului de a face el insusi o cultura proprie. Cu timpul
concomitent cu o crestere relativa a populatiei dar si a mariri suprafetelor
pastrate de feudal in scopul utilizarii proprii suprafata detinuta de loturile
taranesti a cunoscut o tendinta de micsorare.
In 1831 Regulamentul Organic a hotarat cresterea suprafetelor destinate loturilor
taranesti stabilind proportii fixe ale celor doua parti: 1/3 pentru proprietari, 2/3
pentru taranii de pe domeniu.
Dainuirea regimului politic-feudal si a unui sistem economic inchis de tip agrar,
rural cu o componenta urbana putin dezvoltata a reprezentat cauza
fundamentala a nivelului scazut de dezvoltare a romaniei la momentul constituirii
sale in stat modern. Decalajul de 2-3 secole ce o despartea de tarile dezvoltate
ale europei occidentale a fost determinat de o serie de factori externi:
A. Dominatia straina agravat si de modul de organizare de tip feudal,inchistat,al
puterii invecinate in special impreriul otoman.
Caracteristici: dominatia a reprezentat o frana in calea promovarii si difuzarii
unor forme superioare de tehnologie,de productie si de schimb a unor
deprinderi si comportamente economic avansate specifice capitalismului.
Stapanirea straina a dus la semi izolarea tarilor romane de marile fluxuri
economice ale Europei: de la N la S,de V la E cu urmari dintre cele mai grave
si indelungate asupra productiei autohtone. Interdictiile otomane au
impiedicat accesul auotonomiei romanesti la comertul continental. Marea
neagra,in mod natural,importanta poarta de acces a tarilor romane catre
orientul apropiat si catre s Europei a fost pt cateva secole un lac turcesc semi
inchis.
Dominatia otomana dupa 1711-1716 a mentinut si favorizat existenta unui
regim politic intern neproductiv corupt si parazitar interesat prioritar doar de
cresterea fiscalitatii. In epoca fanariota principala functie a statului a fost cea
fiscala intregul aparat de stat fiind interesat doar de a stoarce cat mai multi
bani de la populatie. Apasarea fiscala,caracterul ei arbitrat au facut imposibila
orice acumulare de capital si orice investitie.
Ingerinta continua in administratia interna si in economie prin impunerea unor
masuri
de
politica
economica,interdictia
de
a
bate
moneda
romaneasca,fixarea cursului monetar,afaceri oneroase au afectat bunul mers
al economiei.

B. Prelavarea de catre puterile stapanitoare a unei parti insemnate din produsul

social diminuandu-se astfel posibilitatile de acumulare si dezvoltare ale tarilor
Romane.
Dominatia politica exercitata de imperiul Otoman a fost insotita de un
apasator sistem de dominatie economica ale carui principale elemente au
fost:
Tributul s-a mentinut in limite rezonabile pana la mijlocul secolului al-XVIlea (de la 3000 la 10 000 de galbeni ). Accentuarea servirii politice dupa
jumatatea secolului al-xVI-lea a dus la majorarea continua a tributului
(Moldova: 65 000galbeni,Tara Romaneasca 155 000galbeni ).
Dupa scurta perioada de independeta din timpul domniei lui Mihai Viteazul
tribitul a scazut sporind in timpul domniilor fanariote ( 1600-1711 Mihai
Viteazul 1716 fanarioti).
Darurile (peschesurile) periodice si ocazionle a avut ca tendinta pe de o
parte cresterea permanenta a numarului si valorii lor , iar pe de alta parte
cresterea ariei celor ce le primeau. Initial , ocazionale si simboloce spre
sfarsitul secolului al XVI-lea acestea au ajuns sa depaseasca tributul.
Domnitorii cheltuiau sume uriase pt castigarea bunavointei sultanului.
Cumpararea dominiei (mezatul) a reprezentat in secolul al XVI-lea si al
XVII-lea principalul mijloc de stoarcere economica a romanilor de catre
otomani: luptele dintre pretendentii la tron au dus la cresterea nemasurata
a pretului domniei , in unele izvoare mentionandu-se sume cuprinse intre
600 000 si 1 milion de galbeni. Suma maxima platita pt cumpararea unei
domnii a fost de 1 150 000 de galbeni.
Prestatii in bani ( contributii de razboi ) si in natura uneori erau platite la
preturi impuse, sub valoarea marfurilor alteori erau scazute din valoarea
tributului dar de cele mai multe ori erau gratuite. Aceste prestatii s-au
inmultit constant fiind prilejuite de numeroasele razboaie ofensive purtate
de catre otomani.
Monopolul otoman asupra comertului exterior stabilit inca din 1751 a
reprezentat forma cea mai grava de exploatare a tarilor romane fiind una
dintre cauzele principale alea stagnarii economice din secolul al XVIII-lea si
primele decenii ale secolului al XIX-lea ( pana la pacea de la Adrianopol)
a insemnat ca unele resurse ale tarii (in special produsele animalieri ,graul)
sa fie exportate doar in imperiu la preturi fixate de negustori reprezentanti
ai portii.
C. Numeroase razboaie purtate pe teritoriul tarilor romanesti.
Dupa instaurarea dominiilor fanariote tarile romane au devenit principalul
teren de confruntare dintre imperiile vecine . intre 1711 si 1829
principatele au fost ocupate timp de 25 de ani de armatele statelor
beligerante. In aceasta perioada au fost 7 razboaie care au provocat
insemnate distrugeri care aun impiedicat astfel dezvoltarea economica
normala.