I.

Sisteme şi structuri economice în perioada premergătoare

constituirii statului român modern

1.Periodizarea istoriei
a)Universală:
-Epoca străveche( preistorie):prioada de timp cuprinsă între zorii apariţiei societăţii omeneşti şi
formarea primelor state sclavagiste
-Epoca antică: da le formarea primelor state sclavagiste până la prăbuşirea Imperiului Roman de
Apus(476en)
-Epoca medievală(Evul mediu):de la prăbuşirea Imperiului Roman de Apus, până la Revoluţia
Burgheză din Anglia(1642)
-Epoca modernă:între 1642 şi Primul Război Mondial
-Epoca contemporană:de la încheierea Primului Război Mondial şi până în zilele noastre
b)Naţională:
-Epoca Străveche:din cele mai vechi timpuri şi până în secolul VII î.e.n
-Antichitatea(Epoca veche, sau geto-dacă, inclusiv perioada stăpânirii romane în Dacia):între
secolul VII î.e.n şi anul 271 e.n.(retragerea trupelor şi administraţiei romane); Perioada cuprinsă
între anul 271 şi sec IX-X este denumită perioada de trecere la feudalism
-Evul mediu:între sec IX-X şi prima jumătate a secXIX
-Epoca modernă:între 1821(Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu) şi 1918, sfârşitul
primului război mondial
-Epoca contemporană:de la sfârşitul primului război mondial până în zilele noastre

2.Sisteme economice din perioada premergătoare constituirii statului român

modern
Un sistem economic este acea modalitate de organizare şi funcţionare a societăţii în vederea
producerii, distribuţiei, schimbului şi consumului de bunuri şi servicii necesare funcţionării ei.
În perioada comunistă, noţiunea de sistem economic este utilizată în sens de formaţiune
economico-socială care are ca esenţă modul de producţie alcătuit din forţele de producţie şi
relaţiile de producţie.
Se consider că omenirea a cunoscut 5 tipuri de sisteme economice:
-sistemul economiei închise
-sistemul economiei artizanale
-sistemul economiei capitaliste(de piaţă)
-sistemul economiei colectiviste(socialist-comuniste)
-sistemul economiei corporatiste
În funcţie de modul în care se realizează consumul ele sunt: economie natural şi de schimb.
În funcţie de modul de utilizare a resurselor ele sunt:economie de piaţă şi economie de
comandă.
Pentru caracterizarea dimensiunii economice a civilizaţiei româneşti(de la întemeierea
statului dac centralizat până la formarea statului român modern) identificăm 4 tipuri de sisteme
economice:
a)Economia sclavagistă
Trăsătura fundamental o constituit-o munca sclavilor, omul fiind “singurul motor aflat la
dispoziţia omului”(Fernand Braudel)
S-a caracterizat prin proprietetea stăpânilor de sclavi asupra mijloacelor de producţie, precum
şi asupra sclavilor. Sclavii erau consideraţi “vite umane”, “unelte vorbitoare”. Sclavii proveneau
în principal, din teritoriile ocupate ca urmare a unor acţiuni militare.

1
 Cu toate că prductivitatea muncii sclavilor era redusă, utilizarea lor în masă a permis nu
numai realizarea unor construcţii ce impresionează şi astăzi dar şi dezvoltarea unei producţii de
bunuri economice destinate schimbului.Deşi economia sclavagistă a cunoscut moneda, capitalul
commercial şi cămătăresc, ea a fost predominant naturală.
Societatea sclavagistă s-a prăbuşit ca urmare a numeroase cause străns legate între ele: criza
economică, dificultăţi în purtarea de războaie offensive prin care se procurau sclavi ieftini,
numeroasele răscoale ale sclavilor şi ţaranilor aserviţi, presiunea popoarelor “barbare”.
În perioada de descompunere a societăţii sclavagiste, pentru a face faţă necesităţii de a-şi
cultiva moşiile, unii propietari şi-au eliberat o parte din sclavi colonizându-I pe anumite parcele,
aceştia având obligaţia de a le da foştilor stăpâni o parte din producţia obţinută şi de a le presta
anumite munci.
Pe teritoriul Daciei, sclavia s-a dezvoltat mai mult în a doua jumătate a sec I î.e.n. şi s-a
intensificat în perioada cuceririi romane(106-271)
b)Economia obştii săteşti
A constituit principal formă de organizare social-economică a populaţiei rurale de pe
teritoriile româneşti în intervalul cuprins între retragerea aureliană(271 e.n.) şi constituirea
statelor feudale, prioadă pe care istoricii o numesc “de trecere la feudalism”.
Structurată la nivelul unui sau mai multor sate, obştea sătească reprezenta o unitate
economică şi politico-administrativă cu funcţii multiple: asigurarea desfăşurării normale a vieţii
economice, mentinerea ordinii, executarea unor lucrări de interes obştesc, judecarea delictelor,
paza şi apărarea teritoriului, repartizarea şi strângerea dărilor către stăpânitori.
Trăsături:
-Existenţa, alături de proprietatea somună asupra unor terenuri,apelor, pădurilor, păşunilor, a
proprietăţii private ereditare, pe familii, asupra unor loturi de pământ, casei, curţii, uneltelor.
-Munca în comun a suprafeţelor de pământ care alcătuiau partea nedistribuită(rezerva obştii) în
scopul stisfacerii unor nevoi generale, respective folosirea în devălmăşie a păşunilor, apelor,
pădurilor
-Autohtonia membrilor, în obşte nefiind admişi aloheni decât prin căsătorii şi asimilare în
colectivitate
-Funcţionarea pe baza principiilor solidarităţii fiscal şi penale, ale dreptului prioritar al obştii de
a-şi însuşi orice bun pe care un membru ar fi vrut să-l înstrăineze
-Conducerea de către adunarea obştii care lua decizii în toate problemele colectivităţii
c)Economia feudală
Este o formă de economie care a predominat în Evul Mediu, caracterizată prin existenţa
marilor domenii funciare(latifundii) aflate în proprietatea laică sau bisericească, în cadrul cărora
se produceau toate sau aproape toate bunurile necesare celor ce trăiau şi munceau pe teritoriile
aparţinând proprietarului funciar, producătorii direcţi(iobagi, şerbi) fiind în stare de dependenţă,
nu numai economic dar şi personal faţă de feudali(nobili, boieri, biserică, rege, domn).
Economia feudal era o economie închisă, preponederent natural, organizarea acesteia se
limita la staisfacerea nevoilor populaţiei feudei, proprietarii neavând ca scop obţinerea
profitului.În economia feudal, producţia se caracteriza prin predominanţa agriculturii şi a
gospodăriei mici, printr-o tehnică mai avansată faţă de economia sclavagistă, dar încă mauală şi
cu progrese obţinute într-un ritm foarte lent.
Feudalismul s-an dezvoltat gradual într-un interval de timp de câteva secole, perioadă
caracterizată prin nesiguranţă politică, răbufniri frecvente de violenţă, declinul activităţii
comerciale şi specializării ocupaţionale, tehnică productivă primitivă.
În forma sa clasică, feudalismul a apărut în secolul VIII-IX în zonele dintre răurile Loire şi
Rin(nordul Franţei, sudul Ţărilor de Jos, vestul Germaniei) şi valea Po din nordul Italiei.

2
 În societatea romănească din veacurile XIV-XVII a existat “ un feudalism diluat, periferic”
care convieţuia cu numeroase alte elemente de esenţă nefeudală, cum ar fi circulaţia monetară
sau existenţa unei puteri central absolute.
Principala formă de activitate economică în tot cursul Evului Mediu românesc a reprezentat-o
agricultura care funcţiona pe baza unui system de relaţii de tip feudal, cu particularităţi impuse
de condiţii istorice şi politici locale.
Proprietatea funciară avea în esenţă urmatoarea structură:
-marea proprietate feudal,preponederentă, laică şi bisericească, între cele două forme neexistând
deosebiri din punctual de vedere al economiei agrare
-mica proprietate, deţinută de ţăranii liberi, răzeşi şi moşneni.
Domeniul feudal, prin importanţa pe care a avut-o, a stat la baza întregii economii, nu numai a
celei agrare.. Patrimoniul său cuprindea bunuri imobiliare de valori inegale, moşii de mari
dimensiuni, uneori situate la mari distanţe una de alta, sate şi chiar târguri, sălaşe de ţigani robi
aşezate pe aceste proprietăţi, precum şi diverse ateliere industrial, mori, brutării, măcelării,
băcănii, cârciumi, toate acestea cu organizare şi funcţionare specific feudal.
În 1831 Regulamentul Organic a hotărât creşterea suprafeţelor destinate loturilor tărăneşti
stabilind proporţii fixe ale celor doua părţi: o treime pentru proprietar şi două treimi pentru
ţăranii clăcaşi.

Decalajul istoric de 2-3 secole ce o despărţea de ţările dezvoltate ale Europei Occidentale a fost
determinat în esenţă de o serie de factori externi:
• Dominaţia(politică) străină îndelungată, agravată şi de modul de organizare social şi
economic de tip feudal, închistat, al unor puteri învecinate, în special Imperiul Otoman.
 Dominaţia a reprezentat o frână în calea promovării şi difuzării unor forme superioare
de tehnologie, de producţie şi schimb, a unor deprinderi şi comportamente economice
avansate, specific capitalismului
 Stăpânirea străină a dus la semiizolarea ţărilor române de marile fluxuri economice
ale Europei(vest-est, nord-sud), cu urmări dintre cele mai grave şi îndelungate asupra
forţelor productive autohtone
 Dominaţia otomană, după 1711/1716 a menţinut şi favorizat existenţa unui regim
politic intern neproductiv, parazitar şi corrupt, interest prioritar de creşterea
fiscalităţii.(chiverniseală)
 Iniţiativele, inovaţiile tehnice româneşţi nu s-au putut realize din cauza climatului
instituit de stăpânirile străine şi înapoierea economic
• Prelevarea de către puterile stăpânitoare, pe diverse căi, a unei părţi însemnate din
produsul social, diminuându-se astefl posibilităţile de acumulare şi dezvoltare ale ţărilor
române.Sistem de dominaţie economică:
 Tributul. Acesta s-a menţinut în limite rezonabile până la mijlocul sec al XVI-
lea(3000-10000galbeni). Accentuarea aservirii politice după 1538 a dus la majorarea
continuă a tributului ajungându-se la sume uriaşe.
 Daruri (peşcheşuri) periodice şi ocazionale. Au avut ca tendinţă pe de o parte,
creşterea permanent a numărului şi valorii lor, iar pe de altă parte, creşterea ariei celor
care lem primeau. Iniţial ocazionale şi simbolice, spre sfârşitul secolului al XVI-lea
acestea au ajuns să depăşească tributul.
 Cumpărarea(mezatul) şi confirmarea domniei a reprezentat în secolele XVI-XVII
principalul mijloc de stoarcere economic a românilor de către otomani
 Prestaţii în bani(contribuţii de război) şi prestaţii în natură, uneori plătite la preţuri
impuse, sub valoarea mărfurilor, alteori scăzute din valoarea tributului, de cele mai
multe ori ele fiind gratuite

3
  Monopolul otoman asupra comerţului exterior-stabilit din 1751-a reprezentat forma
cea mai gravă de exploatare a tărilor române, fiind una dintre cauzele principale ale
stagnării economice din secolul al XVIII-lea şi primele decenii ale secolului al XIX-
lea.
• Numeroasele războaie purtate pe teritoriul ţărilor române. După instaurarea domniilor
fanariote,ţările române au devenit principalul teren de confruntare dintre imperiile vecine.
Între 1711 şi 1829, Principatele au fost ocupate timp de 25 de ani de armatele statelor
beligerante, având loc 7 războaie care au provocat însemnate distrugeri, împiedicând
astfel dezvoltarea economic normal.Locuitorii Principatelor erau obligaţi să hrănească
trupele de ocupaţie, să procure alimente, care de transport, oameni de muncă. Produsele
dispăreau, creşteau preţurile, activităţile economice, în general, erau paralizate.

II.Tranziţia de la economia feudală la economia modernă

(1859-1914)

1.Nivelul dezvoltării economico-sociale a statului român modern la momentul

constituirii sale

Statul român creat la 1859 avea o suprafaţă de 123 700 km² şi o populaţie de circa 3,9 mil.loc.
Societatea românească de la mijlocul sec XIX continua să fie una rurală, 90% cetăţeni locuiau
în localităţi de tip rural, iar restul la oraşe.
Agricultura-evolua de la structura în care predominau păşunile şi creşterea vitelor la cea în
care se cultivau plante.Pământul ţării se afla în posesie feudal.Activitatea avea carecter manual şi
tradiţional.Creşterea volumului producţiei agricole era determinată doar de extinderea
suprafeţelor însămânţate.Economia de schimb la sate era puţin prezentă, gospodăriile ţărăneşti
ofereau puţine produse pieţei interne. Domeniul feudal era principalul furnizor de produse
agricole.
Industria-bazată pe mună manual şi se desfăşura sub 3 forme:
• Casnică:character conservator;se efectuau:torsul fibrelor de in, cânepă, bumbac, ţesutul
pentru îmbrăcăminte, lenjerie, covoare, confecţionarea hainelor şi încălţămintei,
prelucrarea lemnului, producerea de brânzeturi, alcool, conserve de carne
• Meşteşugărească:reprezenta principal sursă de producţie de mărfuri şi servicii pentru cei
de la sate şi oraşe;ramuri principale:industria ţesutului, confecţiilor şi lemnului
• Manufacturieră:producţie destinată schimbului;domenii:textile, sticlă, paste
făinoase,lumânări, alcool
Mijloacele şi căile de transport:stare înapoiată faţă de cele din ţările occidentale;262km de
şosea; o mare parte din drumuri erau de pământ;după succesul Angliei, calea ferată s-a răspândit
în Europa şi SUA;în ţările româneşti vehiculul care satisfăcea nevoile de transport era carul cu
boi;transportul naval se făcea pe Marea Neagră.
Comerţul:-intern şi extern era dat de nivelul şi caracteristicile producţiei material
-schimbul de mărfuri pe polan intern se desfăşura:permanent(în oraşe) sau periodic(târguri,
iarmaroace)
-comerţul intern se desfăşura într-un cadru legislative bazat pe codul commercial francez şi unele
dispoziţii ale Regulametului Organic
-structura comerţului ne oferă informaţii despre dezvoltarea economiei la acea dată:
 Exporta:cereal, sare legume, alcool
 Importa:bumbac, produse de lux, textile

4
 Sistemul monetar:cunoscut ca sistemul leului ca ban de calcul, sistem consuetudinary.Acest
sistem se caracteriza prin urm.elemente:
-existenţa unui etalon monetar-leul, care nu exista în circulaţie, cid oar ca unitate de calcul
-existenţa în circulaţie a circa 70-80 de monede străine
-reglementarea raportului de valoare între monede atât pe bază comercială cât şi prin acte de
autoritate
Creditul:se practica de cămătari cu dobânzi ridicate.Piaţa financiară românească în formare,
avea ca trăsătură dominant insuficienţa şi scumpetea capitalului, în general, a celui intern, în
special.
Sistemul finanţelor publice:deşi avea o serie de elemente modernizatoare impuse de
Reg.Org. nu eliminase haosul din trecut şi conţinea încă trăsături ale unei organizări de tip
feudal:
-impozabilitate o formau nu bunurile, ci persoanele, impozitarea direct fiind metoda cea mai
folosită(capitaţia, patenta)
-veniturile se realizau şi din dări indirect:taxele vamale, impozitul asupra sării
-se întemeia pe privilegii şi scutiri de impozite pentru boieri şi străini
-un capitol important al cheltuielilor visteriei îl reprezentau tributurile şi peşcheşurile pentru
puterile dominante
Nivelul de trai-era unul scăzut
-se caracteriza prin:analfabetism, mortalitate ridicată, absenţa asistenţei medicale
-localităţile nu aveau iluminat stradal, canalizare, străzi pietruite

Decalajul istoric ce despărţea economia României anilor 1859-1860 de ţările dezvoltate din
Europa Occidentală poate fi măsurat cu ajutorul unor indicatori macroeconomici:
• Nivelul şi strcutura avuţiei naţionale:2.393 milioane lei(463mil dolari) din care 55,9%
avuţie nereproductibilă(bunuri natural, pământul) şi 44,1% avuţie reproductibilă.Niv.
avuţiei naţionale pe locuitor era de 8,7 ori maim mic decât nivelul Marii Britanii
• Ponderea populaţiei ocupate în industrie:49% Anglia, 6% România
• Forţa motrice utilizată în industria mecanizată: Anglia-2580 mii CP(cai putere), România
400 CP.
• Producţia industrial pe locuitor:570 franci în Anglia, 25-35 franci România
• Producţii agricole medii la hectar: de 2-3 ori mai mici în comparaţie cu ţările occidentale

În concluzie, putem spune că la 1859, din punct de vedere al mărimii şi structurii avuţiei material
accumulate, al nivelului tehnic sub care se realize combinarea factorilor de producţie, al
randamentelor cu care se utilizau resursele, al nivelului de trai al populaţiei, statul român
proaspăt creat se afla în urmă cu 2-3 secole faţă de statele dezvoltate ale Europei Occidentale.

2.Evoluţia principalelor ramuri ale economiei naţionale în perioada 1859-1914

Agricultura:-populaţia muncea pentru a-şi asigura existenţa.S-au produs transformări radicale:

 Înlăturarea regimului agrar prin Reforma Agrară în 1864
 Schimbarea structurii proprietăţii funciare
 Apariţia unui nou regim agrar
 Schimbarea structurii agrar-pastorală în cea cerealieră
 Înlocuirea mijloacelor de muncă tradiţionale cu cele moderne
Reforma agrară din 1864-avea caracter limitat
 Ţărănimea clăcaşă devine liberă din punct devedere juridic
 Desfiinţareamonopolurile de tip feudal
5
  Împroprietărirea ţăranilor cu suprafeţe din moşiile boierilor sau patrimoniul statului în
funcţie de numărul de vite
 Plata de către ţăranii eliberaţi a unor despăgubiri boierilor
Deficienţe ale reformei agrare:
 Încălcarea drepturilor la pământ
 Excluderea de la împroprietărirea unui număr mare de ţărani
 Insuficienţa pământului acordat unei părţi a ţărănimii
 Lipsa păşunilor şi fâneţelor necesare hrănirii animalelor
Caracteristici generale ale evoluţiei agriculturii în perioada 1859-1914:
 Numărul uneltelor a crescut mai repede decât numărul gospodăriilor şi populaţiei agricole
 Suprafaţa arabilă a cunoscut cea mai mare extindere
 Creşterea producţiei cerealiere
 Creşterea randamentelor la hectar
 Stagnarea creşterii animalelor
În perioada 1859-1914 agricultura asigură: hrana populaţiei, materii prime necesare industriei

Industria:-are caracter general rural-ţărănesc de tip manual.

Pentru a se dezvolta industria are nevoi de:
 Echilibru politic în viaţa socială
 Sectoare meşteşugăreşti şi manufacturiere dezvoltate
 Piaţă lărgită
 Capitaluri suficiente şi întreprinzători cu experienţă
 Tehnicămecanizată
 Forţă de muncă calificată
Cel mai important factor care a determinat dezvoltarea industrială a fost dobândirea
independenţei de stat o dată cu eliberarea de sub dominaţia otomană.Condiţii create după 24
ianuarie 1859:
 Instituţionalizarea şi legiferarea economiei de piaţă
 Crearea sistemului monetar naţional
 Formarea sistemului bancar
 Lărgirea pieţei interne a forţei de muncă
 Crearea şi dezvoltarea infrastructurii moderne
 Acumularea primitivă de capital
 Importuri masive de maşini şi utilaje
 Import de specialişti străini
Începând cu anul 1866 promovarea industriei a cunoscut 2 direcţii:
• România a adoptat un tarif vamal protecţionist:pentru materii prime din ţară, scutire de
taxe la export de materii prime, taxe de import pentru materii prime sau produse
industriale
• Măsuri pentru încurajarea industriei:
 În 1887 a fost adoptată legea Măsurii generale pentru a veni în ajutorul industriei
naţionale prin care se acordau o serie de avantaje investitorilor români sau străini
pe o durată de 15 ani: scutirea de orice impozite directe către stat, judeţ sau
comună; scutirea de taxe la importul de maşini şi utilaje necesare fabricii
 În 1912 a fost adoptată Legea pentru încurajarea industriei naţionale
În pofida acestor indicatori ai dezvoltării cantitative, în preajma izbucnirii primului război
mondial industria din România continua să fie slab dezvoltată:
-3% din forţa de muncă din România era antrenată în industrie
6
-forţa motrice utilizată era de 8-15 ori mai mică în comparaţie cu unele ţări din Europa
Occidentală
-industria era inegal răspândită pe teritoriul ţării

Transporturile, telecomunicaţiile:
După unirea principatelor situaţia drumurilor s-a schimbat.
În 1868 s-a întocmit legea pentru drumuri prin care drumurile mari se construiau şi întreţineau
din bugetul statului; iar drumurile judeţene şi locale din veniturile judeţene şi comunale.
Apariţia căilor ferate în Europa a fost o adevărată revoluţie, benefică pentru circulaţia
bunurilor şi persoanelor, devenind cel mai important mijloc de transport.În România au existat
proiecte pentru construirea de căi ferate dinainte de unirea principatelor dar în lipsa capitalului
nu s-au putut realiza.
În 1865 Guvernul român a propus unei companii engleze construirea unei linii de 70 km pe
distanţa Bucureşti-Giurgiu.Lucrările executate s-au realizat la preţuri foarte mari.La 1888 statul
român a devenit proprietarul tuturor liniilor de cale ferate construite anterior(1868,1875).
Cea mai remarcabilă lucrare tehnică a epocii, cu urmări economice însemnate a fost realizarea
ieşirii la Marea Neagră prin construirea liniilor Bucureşti-Feteşti ,Făurei-Feteşti,Feteşti-
Cernavodă, peste podurile proiectate şi construite de inginerul român Anghel Saligny.
Consecinţe economice:
-racordarea economiei naţionale şi a centrelor sale de producţie şi consum la reţeaua Europeană
-realizarea conexiunii între toate centrele economice şi culturale ale ţării, conectarea acestora la
Dunăre şi Marea Neagră cu căile fluviale şi maritime internaţionale
-itensificarea circulaţiei între provinciile istorice româneşti=>formarea pieţei unice
-ieftinirea transportului intern de mărfuri şi persoane
-creşterea preţurilor la export a produselor româneşti
-creşterea siguranţei transporturilor

Comerţul interior
-până în 1887 Cadrul legislativ pentru desfăşurarea comerţului interior a fost asigurat de Condica
de comerţ
-în anul 1864 s-au înfiinţat Camere de comerţ şi industrie
Principalele direcţii ale evoluţiei comerţului interior în 1859-1914 sunt:
 Modernizarea cadrului instituţional legislativ
 Modernizarea activităţilor de comerţ
 Creşterea volumului de mărfuri pe piaţă
 Creşterea concurenţei şi ofertei de mărfuri
 Apariţia unor instrumente de circulaţie şi schimb specifice economiei capitaliste:cambia,
cecul.mandatul
 Apariţia reclamei pentru promovarea mărfurilor
 Organizarea de expoziţii
Perioada 1859-1914 s-a caracterizat printr-o stabilitate a preţurilor

Comerţul exterior
După unire au fost luate măsuri pentru modernizarea comerţului exterior:
-preluarea vămilor de la particulari
-introducerea unui regim vamal prin legea vămilor din 1861
În perioada 1859-1916 evoluţia comerţului exterior a fost marcată de:
 Regimul liberului schimb
 Regimul perfecţionist

7
Evoluţia comerţului exterior în perioada 1859-1914 este caracterizată de următoarele aspecte:
-Creşteri însemnate ale nivelului cantitativ şi valoric
-Modificări importante în structură
-Modificarea orientării georgrafice a schimburilor externe de la zona orientală spre cea
occidentală

3.Evoluţii în domeniul circulaţiei monetare, creditului şi finanţelor publice

Crearea sistemului monetar naţional

Bazele legale ale sistemului monetar au fost puse în Aprilie 1867 când Parlamentul a votat
Legea pentru înfiinţarea noului sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale.Legea
prevedea:
-emiterea de monedă de aur, argint, aramă
-se recunoaşte existenţa Uniunii Monetare Latine
-încetarea circulaţiei libere a monedelor străine pe teritoriul ţării
Primele monede româneşti au fost cele de aramă.
După dobândirea independenţei Banca Naţională creată în 1880 a devenit institut de emisiune
monetară.
Consecinţe pozitive a adoptării sistemului monetar din 1867:
-a pus capăt dependenţei de sistemul monetar otoman
-sistemul monetar a devenit sistem bănesc de stat
-eliminarea unei largi categorii de bani străini
-eliminarea speculei
-realizarea accesului către piaţa monetară occidentală

Constituirea sistemului bancar şi de credit modern

În ţarile Europei, sistemul bancar şi de credit modern a contribuit la dezvoltarea
economică.În România procesul de constituire, pe baze moderne, a sistemului bancar şi de credit
s-a derulat greu, vechiul sistem cămătăresc continuând să funcţioneze.
După 1859 s-a încercat înfiinţarea mai multor bănci, dar majoritatea au dat faliment din
cauze specifice perioadei:legislaţie deficitară, lipsa surselor de capital.
Dintre instituţiile de credit înfiinţate până în 1880 cele mai importante au fost:
-Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni
-Societăţile de credit financiar
Potrivit legii şi statutului său, Banca Naţională putea efectua urm.operaţiuni:
-scontarea de efecte coemrciale
-scontarea de bonuri de tezaur
-comerţ cu aur şi argint
-acordarea de avansuri pe aur şi argint
-efectuarea de operaţii de casă
-cumpărarea de efecte publice
Chiar din primii ani de funcţionare Banca Naţională şi-a înfiinţat sucursale şi agenţii în
principalele oraşe ale ţării.Banca Naţională a devenit centrul sistemului bancar naţional.

Formarea sistemului modern de finanţe publice

A reprezentat un proces compolex şi dificil pe parcursul mai multor decenii. În procesul de
formare a noului sistem de finanţe publice s-au realizat principiile şi funcţiile moderne ale
acestuia:
-s-a introdus universalitatea impozabilităţii, prin eliminarea privilegiilor şi scutirilor
-s-a adoptat principiul proporţionalităţii impozabilităţii în raport cu veniturile realizate
8
-impozitarea cu precădere a bunurilor şi a veniturilor nu a persoanelor
-aprobarea şi controlul bugetului de către organele puterii legislative în stat
-s-a organizat evidenţa bugetară, ptin Ministerul de Finanţe
În această perioadă sistemul finanţelor publice a devenit o componentă importantă, atât a
mecanismului de funcţionare a economiei naţionale dar şi a mecanismului statal.

4.Nivelul dezvoltării economico-sociale a României în preajma primului

război mondial

Pentru România izbucnirea PRM a însemnat sfârşitul unei epoci de excepţională

însemnătate în evoluţia pe drumul modernizării.A parcurs un ansamblu de tranziţie de la vechea
societate feudală spre cea modernă, caracterizată prin schimbări profunde, structurale în toate
domeniile fundamentale, astfel:
• În plan politic, s-a constituit sistemul statal modern, cu un nou cadru legislativ şi instituţii
politice moderne
• În plan social s-a produs o schimbare majoră a compoziţiei sociale
• În plan cultural s-au realizat progrese însemnate:obligativitate învăţământului elementar,
întemeierea învăţământului superior
• În plan economic s-a reuşit desfiinţarea treptată a sistemului economic feudal prin
punerea bazelor sistemului economiei moderne de mărfuri
În intervalul de timp analizat, economia românească a parcurs un proces de creştere
cantitativă şi calitativă, analizată cu ajutorul indicatorilor:
 Nivelul producţiei bunurilor materiale a sporit de peste 3 ori
 Avuţia naţională a crescut de la 2.394 milioane la 18.331 milioane
Cu toate acestea, România continua să aibe o economie periferică în poziţia economiei
Europene:
 Venitul naţional pe locuitor era de 3-6 ori mai mic decăt în ţările dezvoltate
 Structura populaţiei active:ponderi mari în agricultură în România, iar în ţarile dezvoltate
ponderi mari în ramuri neagricole
 Producţia şi consumul unor produse de bază mult mai mici decăt ale ţărilor dezvoltate
 Mărimea şi structura comerţului exterior
 Nivelul mecanizării, exprimată în cai putere era de 8-15 ori mai redusă în comparaţie cu
Germania şi Anglia
La nivelul anului 1914, România era o ţară slab dezvoltată, cu o economie precumpănitor
agricolă.

III.Evoluţia economiei României în perioada

interbelică.Consolidarea procesului de modernizare
economico-socială

1.Cadrul internaţional al evoluţiei economiei româneşti în perioada

interbelică

Principalele trăsăturiale vieţii politice şi economice internaţionale din perioada interbelică:

• Schimbarea radicală a configuraţiei politice a Europei
S-au destrămat marile imperii, au apărut unele state naţionale noi, alte state şi-au reîntregit
graniţele.
9
 Pe ruinele imperiului ţarist s-a ridicat un alt imperiu URSS cu un regim politic nou,
dictatorial, cu ideologie comunistă şi economie centralizat-planificată.
Distrus de război, echilibrul dintre marile puteri pe baza căruia s-a putu realiza timp de
aproape o jumătate de secol, pacea şi progresul economico-social al continentului european, nu
s-a putut restabili.
• Declinul economic al Europei, expansiunea Statelor Unite şi Japoniei
Primul război mondial a redus potenţialul uman, economic şi financiar al tuturor statelor, mai
ales a celor europene
Pierderile umane au fost simţite în modul cel mai crud.
Pierderile materiale au fost considerabile, în spcial în zonele care au servit drept câmp de
luptă
La sfârşitul războiului producţia i9ndustrială a Europei scăzuse cu 40%, producţia agricolă cu
30%, căile de comunicaţie cu 30-40%.
După război, bătrânul continent a pierdut supremaţia economică în materiale de producţie şi
comerţ, în timp ce SUA se impune ca cea mai mare putere a lumii.
• Creşterea economică inegală a ţărilor, alternare între perioade de avânt şi criză economică
Criza economică din perioada 1929-1932, cea mai puternică din istoria economiei moderne,
s-a manifestat prin prăbuşirea producţiei, investiţiilor, preţurilor şi veniturilor, diminuarea
comerţului internaţional, creşterea şomajului.
În intervalul 1919-1938, în economia europeană au alternat perioade de avânt şi criză astfel:
-1919-1920 criză economică
-1919-1924 refacere şi redresare
-1924-1929 avânt economic şi stabilizare financiară
-1929-1932 criza economică mondială
-1933-1938 înviorare şi avânt economic
• Criza sistemelor monetare naţionale
Finanţarea cheltuielilor de război prin creşterea volumului emisiunilor monetare a generat
inflaţie.Criza mondială din 1929-1933 a generat un fenomen de deflaţie.Pentru a face faţă crizei,
statele puternic industrializate au luat măsuri protecţioniste(restricţii la importuri, creşterea
taxelor vamale)
După prăbuşirea etalonului aur şi suspendarea convertibilităţii monedelor forte, lumea
monetară s-a împărţit în mai multe zone:
-blocul dolarului
-blocul lirei sterline
-zona francului
• Destabilizarea circuitelor capitalurilor internaţionale
Marile bulversări financiare au condus la inversarea poziţiilor antebelice. În Europa, care
trece prin această criză financiară care a transformat-o din creditor în debitor, sfera capitalului
exportat s-a restrâns foarte mult.
• Creşterea gradului de intervenţie a statului în economie, manifestarea unor tendinţe de
autarhizare a economiilor naţionale
Una dintre consecinţele importante ale războiului a constituit-o creşterea rolului statului în
viaţa economică.Statele participante la război au fost obligate să pătrundă rând pe rând în toate
domeniile vieţii economice.
Funcţii ale statului opuse liberalismului continuau să existe şi după încheierea păcii.
Utilizarea pârghiilor statale viza:
-frânarea scăderii economice
-susţinerea monedelor naţionale
-favorizarea acumulării de capitaluri
-stimularea exporturilor
10
-diminuarea importurilor
-protejarea pieţei autohtone
-rezolvarea conflictelor între patroni şi lucrători
-scăderea numărului şomerilor
• Instabilitatea politică, spirit revanşard, creşterea cheltuielilor cu destinaţie militară
Ţările europene nemulţumite de prevederile tratatelor de pace, ameninţau securitatea şi pacea
continentului

Efectele influenţelor externe asupra economiei româneşti în perioada interbelică au fost negative:
 Consecinţele distructive ale PRM asupra continentului european, crzie politice şi
economice
 Diminuarea potenţialului financiar al ţarilor europene dezvoltate
 Transferarea efectelor crizei economice din anii 1929-1933 şi asupra economiei
româneşti
 Modificarea în defavoarea ţărilor slabe a foarfecii preţurilor de export
Anul 1938 a reprezentat pentru România cel mai înalt nivel al dezvoltării economice-sociale din
cele opt decenii parcurse de la înfiinţarea statului român modern..

2.Desăvârşirea unităţii naţionale şi integrarea ansamblului economic naţional

În 1918 s-a realizat intrarea aproape simultană în graniţele Vechiului Regat a tuturor
provinciilor româneşti aflate sub dominaţie străină.Unirea Basarabiei, Bucovinei, Banatului şi
Transilvaniei cu România a dus la mărirea semnificativă a potenţialului economic, creându-se
condiţii pentru o dezvoltare economico-socială mai susţinută.
A sporit semnificativ patrimoniul economic naţional:
-suprfaţa arabilă
-vii şi livezi
-suprafaţa forestieră
-fâneţele naturale şi păşuni
-reţeaua de căi ferate
-intrarea în circuitul economic a noi resurse naturale
Întregirea teritoriului naţional a dus nu doar la sporirea resurselor naturale, îmbogăţirea
structurii industriale, extinderea pieţei externe ci şi la valorificarea mai bună a resurselor ţării, ca
rezultat al procesului complex de integrare economică.Procesul de integrare economică a dus la
extinderea sistemului bancar şi a celui monetar.

3.Direcţii şi orientări ale politicii economice interbelice

Desăvârşirea unitaţii naţionale a însemnat un nou sistem social-politic, trecerea de la

liberalism nedemocratic la democraţia liberală.
După dezintegrarea Partidului Conservator, scena politică interbelică a fost dominată de 2
partide:
1.Partidul Naţional Liberal(1922-1928 şi 1933-1937)
2.Partidul Naţional Ţărănesc(1928-1931,1932-1933)
Măsurile de politică economică promovate de aceste 2 forţe politice au izvorât din două
concepţii exprimate prin formulele:”prin noi înşine”, şi „porţi deschise capitalului străin”.
În documentele PNL, concepţia „Prin noi înşine” este prezentată astfel:
-refacerea şi dezvoltarea ţării prin capitaluri româneşti

11
-participarea capitalurilor externe în cadrul unei colaborări în care rolul principal să aparţină
capitalului autohton
-partea cea mai importantă a aportului străin trebuia să se realizeze prin livrări în natură de
maşini şi materii prime pe care România nu le avea
-capitalul străin să fie atras în cadrul unui program naţional şi pentru activităţi care depăşeau
capacitatea proprie a economiei naţionale
-profitul dobândit de firmele străine să fie proporţional cu fondurile investite şi rezultatele
obţinute ca şi la societăţile româneşti
Formula „porţi deschise capitalului străin” a PNŢ avea concepţia că accelerarea dezvoltării
economiei prin infuzie de mijloace financiare atrase din străinătate urma să contribuie, în viitor,
la asigurarea independenţei economice şi, în consecinţă, a celei politice.
În timpul guvernării ţărăniştilor a fost modificată legislaţia economică elaborată de liberari,
capitalul extern fiind pus la egalitate cu cel autohton, mizându-se pe un aflux de capital care ar fi
dus la revitalizarea economiei.Criza economică a stânjenit efectele scontate. Eşecul politicii
„porţilor deschise” a fost recunoscut de către Virgil Madgearu, fost ministru în timpul guvernării
PNŢ.
În concluzie, cum ţărăniştii au guvernat mai puţin decât liberalii, şi pe deasupra în ani de criză
economică, politica „prin noi înşine” a învins formula „porţi deschise” .

4.Evoluţia principalelor ramuri ale economiei naţionale

Agricultura
Evoluţia agriculturii în perioada interbelică a fost puternic influenţată de restructurarea
funciară şi socială a proprietăţii prin reforma agrară din anul 1921.Reforma a realizat prioritar
funcţii sociale şi poltitice, scopul economic rămânând în subsidar:
-asigurarea cu pământ a marii majorităţi a ţărănimii
-consolidarea unităţii statului naţional prin împroprietărirea sutelor de mii de ostaşi care au luptat
pentru apărarea graniţelor statului
-reducerea tensiunilor politice existente în interiorul clasei ţărănimii
În comparaţie cu reformele agrare de la mijlocul sec XIX cea din 1921 a reprezentat o
acţiune de vânzare în masă a majorităţii pământului marii proprietăţi.Primeau pământ preoţii,
învăţătorii, funcţionarii publici, absolvenţii şcolii de agricultură, cu condiţia ca toţi să locuiască
la ţără şi să se oblige să muncească pământul.După reformă, şi din cauza modului în care s-a
făcut, procesele spcifice dezvoltării capitaliste în această ramură au fost frânate, agricultura
României diminuându-şi capacitatea productivă, contribuţia la economia naţională.
În urma restructurărilor fundamentale în domeniul proprietăţii din anii 20, agricultura
românească a evoluat în perioada interbelică pe două paliere:
1. Mica proprietate ţărănească:supusă unui proces de diferenţiere, cu resurse slabe şi
randamente scăzute, fără perspectiva unei dezvoltări superioare
2. Exploataţiile mijlocii şi mari, cu tendinţe de consolidare si concentrare, capabile de
dezvoltare şi acumulare, dar fără forţa necesară pentru modificarea tendinţei generale
regresive a ramurii
Principalele caracteristici ale evoluţiei agriculturii în perioada interbelică sunt:
• Modificarea structurii proprietăţii şi exploataţiei agricole:pulverizarea proprietăţii rurale
şi a exploataţiilor agricole
• Evoluţii inegale în domeniul înzestrării tehnice:isuficienţa dotării tehnice cauză
principală a randamentului scăzut
• Stagnarea dezvoltării producţiei agricole vegetale
• Regresul domeniului zootehnic, diminuarea contribuţiei acestuia la producţia agricolă

12
 • Utilizarea incompletă a muncii ţărăneşti: densitate rurală considerabilă
• Slabă capacitate de autodezvoltare

În concluzie, rezultatele generale mediocre ale dezvoltării agriculturii în perioada interbelică pot
fi explicate prin următoarele cauze:
 Pulverizarea proprietăţii agricole, caracterul său parcelar care bloca organizarea marii
exploataţii agricole moderne
 Nivel scăzut de înzestrare cu mijloace de muncă, slabă calificare profesională a forţei de
muncă, starea de retardare culturală din rândul ţărănimii
 Utilizarea metodelor tradiţionale, înapoiate, de cultivare a pământului
 Capacitate redusă de a face faţă concurenţei de pe piaţa mondială
 Existenţa unei suprapopulaţii agricole

Industria, transporturile,comunicaţiile
Industria a avut o evoluţie ascendentă semnificativă, efectele negative fiind atenuate de
existenţa unor factori interni stimulatori:
• Creşterea patrimoniului economic al ţării ca urmare a desăvârşirii unităţii naţionale
• Extinderea pieţei interne, creşterea cantitativă şi calitativă a resurselor de muncă
• Existenţa unor preţuri mai mici ale resurselor interne decât cele de pe piaţa mondială
• Politica economică a statului român de protejare şi încurajare a industriei autohtone:
 Adoptarea legislaţiei privind dezvoltarea industriei: Legea Minelor-1924, Legea
comercializării şi controlului întreprinderilor economice ale statului-1924,Legea
energiei-1924
 Adoptarea unor tarife vamale protecţioniste
 Politica de finanţare şi de creditare a ramurilor industriale: S-a înfiinţat Societatea
naţională de credit industrial
Industria mecanizată s-a dezvoltat mai repede decât orice alt sector al producţiei materiale,
importanţa acesteia consta în:
-se racordase şi penetrase în toate sectoarele societăţii româneşti
-avea rolul de consumator al materiilor prime agricole, fiind în acelaşi timp şi furnizor al unor
bunuri industriale şi unelte pentru agricultură
-constituia un mare utilizator de credite al sistemului bancar
-reprezenta susţinătorul principal al comerţului exterior
-era principalul client al transporturilor
Transporturile şi telecomunicaţiile au avut evoluţii marcate de ritmul şi natura
transformărilor economice din această perioadă:
• Transporturile pe căi ferate: a sporit de la 3500km la 11000km
• Transporturile rutiere:rezultatele obţinute nu au fost deosebite
• Transporturile navale:în anul 1939 flota de pe Dunăre sub pavilion românesc (725 de
vase) reprezenta doar 20%, restul aparţinând unor companii germane, austriece
• Transporturile aeriene: aviaţia civilă a debutat în 1920
• Telecomunicaţiile:au cunoscut un proces de extindere şi modernizare.Circuitele de
telegraf s-au menţinut, în medie, la 20000km, în schimb traficul telegrafic şi radio-
telegrafic a scăzut din cauza sporirii tarifelor. Telefonia a înregistrat un progres rapid, în
spcial în marile oraşe

5.Evoluţia monedei, preţurilor şi veniturilor

13
 Procesul de deteriorare a sistemului monetar a continuat şi după încheierea păcii, puterea de
cumpărare a scăzut dramatic, cu consecinţe grave asupra evoluţiei generale a economiei
româneşti.Valoare aurului scade de 32 de ori faţă de 1890, această scădere este indusă de factori
negativi:
• Criza mondială:hemoragia continuă de devize, scăderea genrală a preţurilor
• Inflaţia şi instabilitatea monetară
• Cursul de schimb
Ieftenirea leului a scumpit importul, în special de maşini şi utilaje ncesare dezvoltării
economiei.
Preţurile şi evoluţia lor reprezintă aspecte extrem de importante în istoria economiei, ele
reflectând situaţia şi puterea economiei naţionale în diverse etape.Nivelul şi dinamica preţurilor
se află în strânsă coleraţie cu valoarea şi gradul de stabilitate a monedei, care, la rândul ei
reflectă situaţia preţurilor.
Veniturile individuale, mărimea şi distribuţia lor, au stat sub semnul evoluţiilor prezentate
până acum. Structura preponderent agrară a economiei româneşti, nivelul tehnico-economic
scăzut, cât şi mecanismul de formare a preţurilor, au influenţat puternic nivelul veniturilor
obţinute. Salariile primite de muncitorii români erau de câteva ori mai mici decât în ţările
dezvoltate, fapt explicabil prin nivelul redus al productivităţii muncii sociale de la noi, numărul
mare de persoane în căutare de lucru de pe piaţa muncii.

6.Comerţul exterior

Structura comerţului exterior:

• Până în 1929 importul de produse finite forma centrul de greutate al comerţului exterior
• Între 1930 şi 1934, bunurile de consum au fost importate, în general numai sub formă de
semifabricate
• Începând cu 1935 se continuă tendinţa de scădere a volumului produselor finite şi de
creştere a importului de materii prime, ca urmare a faptului că industria autohtonă şi-a
mărit capacitate de producţie
Structura exportului nu a avut modificări spectaculoase, cu excepţia vânzării petrolului, care
după 1926 a devenit centrul de greutate al comerţului exterior românesc

7.Nivelul dezvoltării economice a României la sfârşitul perioadei interbelice

Nivelul dezvoltării economice atins de România la sfârşitul perioadei interbelice poate fi analizat
cu ajutorul câtorva indicatori economici:
• Avuţia naţională pe locuitor: creşte de la 587 lei aur în 1860-1864 la 2213 lei aur în 1938-
1939
• Venitul naţional pe locuitor:în anul 1938 în România era de 76 dolari, iar în SUA de
521,Anglia 378
• Ponderea diferitelor sectoare în venitul naţional:agricultura rămâne ponderea cea mai
ridicată
• Structura populaţiei active pe ramuri de activitate:spre deosebire de ţările dezvoltate unde
majoritate populaţiei era strcturată în industrie, în România era localizată în agricultură
• Nivelul productivităţii muncii: în raport cu ţările industrializate, productivitatea muncii
din România era mai mică de 2-3 ori în industrie şi de 3-7 ori în agricultură
• Nivelul consumului pe locuitor la principalele produse:Romănia se situează şi din acest
punct de vedere pe ultimele locuri între statele Europene. Acest fapt atestă caracterul
limitat al pieţei interne, nivelul scăzut de trai al marii majorităţi a populaţiei
14
În concluzie, România anului 1938, cu toate progresele incontestabile de dezvoltare şi
modernizare obţinute, de recuperare a unei părţi însemnate din rămânerea în urmă faţă de
Occidentul dezvoltat, se situa în ultima parte a clasamentului economic al Europei.

IV.Economia de război în România

Economia de război a unui stat poate fi definită ca acea formă de organizare şi desfăşurare
a activităţii economice apărută într-o anumită conjuctură ca urmare a politicii duse de guvern
pentru pregătirea şi participarea la un conflict armat internaţional.Aceasta este caracterizată
printr-o serie de trăsături:
• Creşterea rolului statului în economie
• Micşorarea volumlui investiţiilor cu caracter productiv
• Dificultăţi în combinarea factorilor de producţie
• Creşterea consumului cu destinaţie militară în dauna celui al populaţiei
• Creşterea datoriei publice, dezechilibre bugetare, inflaţie accelerată, şomaj

1.Economia României în perioada primului război mondial

1914
Izbucnirea primului război mondial a întrerupt procesul lent de transformare şi modernizare a
economiei început în a doua jumătate a sec XIX, după crearea statului modern.
Desfăşurarea evenimentelor militare din perioada 1914-1918 avea să pună în faţa economiei
României probleme complexe ce pot fi grupate în 3 categorii:
1.Necesitatea adaptării la situaţiile apărute după izbucnirea războiului
2.Susţinerea unui efortmilitar uriaş, diminuarea volumului resurselor
3.Refacerea şi înlăturarea urmelor războiului
La 15/28 iulie România şi-a declarat neutralitatea menţinută aproximativ 2 ani
Datorită faptului că ţările cu care România avea relaţii comerciale au luat măsuri cu privire la
export, numeroase întreprinderi care depindeau de imprtul de utilaje, pise de schimb, materii
prime şi semifabricate din această zonă au fost nevoite să-şi restrângă producţia
Întreprinderile din industria petrolului, forestieră, alimentară au fost rupte de pieţele unde îşi
exportau produsele.
Închiderea de către Turcia în 1914 a strâmtorilor Bosfor şi Dardanele a dat o lovitură
puternică relaţiei economice ale României cu Anglia, Franţa, Belgia, Olanda.
Întreruperea relaţiilor cu ţările occidentale a favorizat Puterile Centrale
Restrângerea importurilor din ţările industrializate, ca şi diminuare exportului a dus la
diminuarea activităţii în alte domenii, precum şi micşorarea veniturilor bugetului de stat
provenite din taxe vamale.
1915
După o perioadă în 1915 guvernul român a înfiinţat „ Comisiunea Centrală pentru vânzarea
şi exportul cerealelor şi a derivatelor”
Comisia devena singura instituţie prin care se puteau vinde produse agricole în străinătate.
În aceeaşi perioadă a mai funcţionat „ Comisia pentru exportul vinului” şi „ Comisia de
import”.
Reducerea importurilor de materii prime, maşini, piese de schimb au făcut ca o serie de
bunuri de provenienţă industrială să se găsească mai greu, ceea ce a determinat creşterea
preţurilor.
Simultan cu acţiunile privind crearea de stocuri şi rezerve au fost luate măsuri pentru
trecerea economiei de pace la economia de război.
15
 La data declanşării conflictului mondial, România avea o armată slab înzestrată.
Insuficienţa înzestrării armatei aieşit la iveală în august 1914:armatele slabe, lipsa artileriei
grele şi de munte, armament insuficient, muniţie insuficientă şi de proastă calitate, vehicule
puţine, echpament necorspunzător.
După producerea dezastrului militar a fost nevoie să se recunoască faptul că România nu era
în măsură să ducă un război de lungă durată.
Guvernul României prin Ministerul de Război şi Marele Stat Major a trecut la elaborarea
unor planuri pentru a mobiliza resursele şi capacităţile interne de producţie în scop militar.
Pentru îndeplinirea acestor obiective la 1 aprilie 1915 a fost înfiinţată Comisia Tehnică
Industrială.
Slaba dezvoltare industrială a României ca şi timpul scurt pe care l-a avut la dispoziţie, au
făcut ca Direcţia generală a muniţiilor să nu-şi poată îndeplini programul de producere în ţară a
30% din muniţiile necesare armatei.
După 1915, Germania şi Austro-Ungaria au încetat livrarea oricăror materiale care ar fi putut
căpăta destinaţie militară.
Neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către unele firme furnizoare, dificultăţi apărute în
transport, reţinerea unor materiale de către ruşi au creat greutăţi în procesul de înzestrare a
armatei române.
Îndeplinirea obiectivelor din domeniul pregătirii pentru război a necesitat fonduri bugetare
sporite, cheltuieli totale, respectiv cele militare, crescând simţitor faţă de perioada interbelică.
După o perioadă de timp 1900-1916 în care bugetul de stat a fost excedentar, începând cu
anul 1916/1917 acesta este deficitar, situaţie ce va dura până în 1922.
Nivelul scăzut de dezvoltare economică la izbucnirea conflictului mondial, incapacitatea
economiei de a se adapta la cerinţele războiului au constituit cauza majoră a prăbuşirii militare a
României, fapt ce a avut drept rezultat ocuparea de către trupele Puterilor Centrale la sfârşitul
lunii ianuarie 1917 a trei sferturi din ţară.
În aceste condiţii, statul român a continuat să functîoneze pe teritoriul rămas liber(Moldova)
până la 26 nov/9 dec 1917 când Rusia iese din război şi România e obligată să încheie armistiţiu
cu Puterile Centrale.
În perioada dec 1916-oct 1918 partea de ţară ocupată de inamic a fost supusă unui program
de exploatare economică.
Teritoriul ocupat a fost împărţit din punct de vedere administrativ în 4 zone militare:
1.Teritoriul administraţiei militare
2.Zona etapelor
3.Zona de exploatare a Armatei a 9-a de operaţii
4.Zona Dobrogea
Obiectivele acestora au fost:
-asigurarea hranei pentru militarii aflaţi în zonele de operaţii şi în spatele frontului
-sechestrarea bunurilor statului român care puteau servi operaţiilor de război
-limitarea consumului populaţiei
Conducerea acţiunilor de jefuire a resurselor economice din teritoriul ocupat a revenit
Statului Major Economic. În realizarea obiectivelor sale, Statul major economic a fost sprijinit de
către Marea comisie a prăzii de război şi Statul Major Administrativ.
Retragerea autorităţilor româneşti în Moldova a dus la dezorganizarea întregii vieţi politice,
economice şi sociale, instituţiile statului din teritoriul ocupat încetându-şi activitatea.
Mecanismul financiar prin care s-a oficializat exploatarea teritoriului românesc aflat sub
ocupaţie vremelnică l-a constituit emiterea b”leului de ocupaţie” de către Banca Generală Din
Bucureşti, filială a unei bănci germane.
Jefuirea sistematică a teritoriului ocupat a avut consecinţe economice şi sociale însemnate, a
dus la sărăcirea accentuată a populaţiei din această zonă, îngreunând procesul de refacere a
16
economiei natîonale. Valoare totalăa costului financiar al participării noastre la PRM ajunge la
suma de 1,6 miliarde dolari SUA.

2.Economia României în perioada celui de-al doilea război mondial

Criza internaţională din anii 1938-1939 urmată de izbucnirea celui de-al doile război mondial
a influenţat puternic şi evoluţia economiei româneşti. Pentru a-şi păstra suveranitatea naţională şi
integritatea teritorială, statul român a fost obligat să ia măsuri specifice:
-alocarea unor fonduri financiare din ce în ce mai mari pentru înarmare
-creşterea gradului de intervenţie în reglementarea vieţii economice
-creşterea fiscalităţii
-sporirea emisiunii monetare
-apelarea la împrumuturi externe pentru cumpărarea de armament
-reorientarea politicii economice externe
Sub influenţa evenimentelor politic-militare, în anii 1939-1940, economia României a ieşit
treptat din sfera de influenţă a ţărilor cu regim democratic, intrând în spaţiul economic dominat
de Germania

Economia de război în perioada 1940-1944

Creşte rolul statului în economie, mergând până la dreptul de a intervenii în întreprinderile
particulare.Principalele acţiuni ale guvernării mareşalului Antonesc în această direcţie au fost:
• Crearea Ministerului Coordonării şi a Statului major Economic
• Legiferarea dreptului statului de a controla şi folosi capitalurile din întreprinderile
industriale şi comerciale
• Marirea participaţiilor statului în întreprinderile partizulare din ramurile legate direct de
efortul de război
• Înfiinţarea obştilor agricole
• Măsuri pentru finanţarea agriculturii
• Controlul vânzărilor de cereale, declarate proprietate a statului
• Numirea de îndrumători ai armatei pe lângă fabricile de armament
• Investirea Ministerului Economiei Naţionale cu atribuţii în controlarea producţiei
industriale
• Adoptarea unor măsuri pentru încurajarea industriilor legate de efortul de război
• Măsuri în scopulcontrolării utilizării resurselor, minerale în special
• \Înăsprirea regimului de muncă
• Introducerea regimului de muncă forţată în agricultură
• Introducerea de pedepse aspre pentru nerespectarea unor reglementări, mergând până la
pedeapsacu moartea în cazul sabotajului producţiei de război
• Introducerea raţionalizării consumului de alimente de bază prin cartele

Evoluţii în principalele ramuri ale economiei naţionale în această perioadă:

 Industria:în perioada 1940-1943 s-a înregistrat o creştere a investiţiilor de capital şi a
producţiei industriale
 Agricultura:măsurile au avut ca scop creşterea producţiei, micşorarea suprafeţelor
agricole, dificultăţile în asigurarea cu forţa de muncă, valoarea redusă a investiţiilor au
reprezentat principalele cauze ale diminuării producţiei agricole şi aefectivelor de
animale

17
Evoluţia economiei după 23 august 1944
În perioada de timp cuprinsă între lovitura de stat de la 23 august 1944 şi 9 mai 1945, data
încheierii războiului In Europa, economia României a trebuit să facă faţă unor presiuni
extraordinare:susţinerea efortului militar al armatei române pe frontul de vest şi achitarea
obligaţinuilor asumate prin Convenţia de Armistiţiu din 12/13 sept 1944 de la Moscova care
prevedea:
 Ducerea războiului alături de Aliaţi cu cel puţin 12 divizii
 Restabilirea frontierei de stat stabilită prin acordul sovieto-român
 Asigurarea înlesnirilor pentru libera mişcare pe teritoriul României a forţelor militare
sovietice
 Predarea prizonierilor de război sovietici şi aliaţi
 Desfiinţarea oricărei legislaţii discriminatorii
 Dizolvarea imediată a tuturor organizaţiilor „prohitleriste”
 Restabilirea drepturilor şi intereselor Naţiunilor Unite
 Funcţionarea sun controlul Înaltului Comandament Aliat a sistemului de telecomunicaţii
şi a poştei, cenzurarea tipăririi
Majoritatea articolelor cu consecinţe economice aveau o redactare foarte elastică. Pe timpul
negocierilor, experţii români au intuit consecinţele unui asemenea mod de redactare, dar
eforturile lor pentru a obţine precizarea conţinutului unor asemenea articole a rămas fără
rezultat.
Efortul financiar al statului român pentru executarea armistiţiului în perioada 1 sept 1944-31
martie 1947 se ridică la suma de 7.000 miliarde lei.
Evoluţia României în perioada 12 septembrie 1944-10 februarie 1947 a fost puternic
influenţată de prevederile Convenţiei de Armistiţiu. Efortul pentru aplicarea sa reprezintă o sumă
uriaşă. Ea este impresionantă, mai ales în raport cu capacitatea economiei româneşti din acea
perioadă.

18