Cuprins

India și Pakistan de la independență ......................................................................... 2

Cauzele apariției conflictului pe teritoriu .................................................................. 3
Contribuția Națiunilor Unite în conflict .................................................................... 7
Concluzie ................................................................................................................... 9
Bibliografie.............................................................................................................. 10
 India și Pakistan de la independență

Actualitatea și importanța temei: De la împărțirea Indiei Britanice în 1947 și

crearea statelor moderne din India și Pakistan, cele două țări din Asia de Sud s-au
implicat în patru războaie, inclusiv un război nedeclarat și multe controverse de
frontieră și opoziții militare.Divizarea Indiei Britanice a apărut în urma celui de-al
doilea război mondial, când atât Marea Britanie, cât și India Britanică au avut de-a
face cu stresul economic cauzat de război și de demobilizarea acestuia.După
dizolvarea Imperiului Britanic după al doilea război mondial, Actul Independenței
Indiei din 1947 a creat două noi state: India, cu o majoritate hindusă și noua
națiune musulmană din Pakistan. Pakistanul în sine a fost împărțit în două regiuni
(Pakistanul de Est și de Vest), cu pământ indian între ele. Partiția a condus imediat
la revolte, migrația a milioane de oameni spre partea "corectă" a frontierei și sute
de mii de crime. În plus, cele două națiuni au continuat să se confrunte pe teritoriul
independent anterior Jammu și Kashmir, deseori pur și simplu numit Kashmir.
Divizarea însăși, conform unor politicieni de frunte, precum Mohammed Ali
Jinnah, liderul Ligii Musulmanilor din India și Jawaharlal Nehru, liderul
Congresului Național indian, ar fi trebuit să aibă drept rezultat relații pașnice. Dat
fiind că populațiile hinduse și musulmane au fost împrăștiate inegal în întreaga
țară, împărțirea Indiei Britanice în India și Pakistan în 1947 nu a fost posibilă pe
linii religioase. Conflictul dat este acutal și important, deoarece acesta este o
amenințare la adresa securității internaționale, iar în orice moment, poate izbucni
într-un război mult mai serios, cu urmări și consecințe grave.

Scop și obiective: În această lucrare, mi-am propus drept scop analiza

conflictul indo-pakistanez și cum acesta are loc. Pentru realizarea acestui mi-am
propus următoarele obiective: determinarea cauzelor apariției conflictului, starea
actuală a acestui conflict și care este contribuția Națiunilor Unite pentru ca
conflictul dat să fie rezolvat.
 Cauzele apariției conflictului pe teritoriu

1.Împărțirea și divizarea - La momentul independenței, cele două țări s-au format

pe baza faptului că India ar fi dominată de hinduși și de Pakistan de către
musulmani. Dar, în urma trecerii de la națiune la alta, mulți hinduși, musulmani și
sikh-i erau înlăturați. Milioane de oameni au fost uciși pentru că s-au aflat într-o
situație greșită, iar milioane de oameni au rămas singuri fără familie și prieteni.
Această împărțire și împărțire a frontierelor este cel mai mare motiv din spatele
conflictului Indo-Pak

2.teritoriu controversat Jammu și Kashmir - Amestecul populației din statul

Jammu și Kashmir a fost întotdeauna un amestec de multe etnii, cum ar fi hindușii,
musulmanii, bhddhistul Ladakh și alții. Și chiar și astăzi o bucată mare este cea a
musulmanilor. Acesta a fost motivul pentru care Pakistanul a vrut să absoarbă
statul în partea lor a teritoriului în timpul partiției, în timp ce India a obținut-o
pentru că era condusă de un Maharaja hindus și astfel guvernele au fost înmânate
în India. Conflictul celor care merită de fapt să păstreze Kashmirul nu a fost
niciodată rezolvat.

3.Războiul din 1947-1948 - Populația predominant musulmană a lui Kashmir a

fost condusă de un Maharaja hindus sau prinț. Teritoriul trebuia să decidă singur
dacă să se alăture Indiei sau Pakistanului, dar în octombrie 1947 musulmanii s-au
revoltat și forțele pakistaneze au invadat să le sprijine. Maharaja a cerut ajutor din
partea Indiei, indicând decizia sa de a-și adera teritoriul în India.

Organizația Națiunilor Unite a impus încetarea focului la 1 ianuarie 1949 și

ambele națiuni au convenit că va avea loc un referendum în Kashmir pentru a
confirma aderarea în India. Deci, de ce nu este sfârșitul povestirii? Deoarece
referendumul nu a fost niciodată ținut. Pakistanul a susținut că Maharaja a făcut
doar o înțelegere cu India pentru că era sub presiune și că Pakistanul era
conducătorul de drept al populației musulmane. Teritoriul a fost împărțit de-a
lungul liniei de încetare a focului, India câștigând cea mai mare parte din partea
sud-estică, în timp ce Pakistanul a câștigat nord-vestul. Pakistanul a desființat în
curând marginea occidentală ca regiune semi-autonomă cunoscută astăzi ca Azad,
sau Kashmirul gratuit.

4.Războiul din 1965- Războiul dintre India și Pakistan a izbucnit din nou în 1965.
La începutul anului, India și Pakistan s-au ciocnit peste granițele disputate. Și apoi,
în august, Pakistanul a încercat să invadeze tot Kashmirul. Dar de data aceasta,
ambele părți ale conflictului au posedat o forță de foc mai mare datorită războiului
rece. Statele Unite și Marea Britanie au sprijinit India după un conflict de frontieră
cu China și au înarmat Pakistanul după ce au aderat la două organizații pentru a
limita expansiunea comunistă. Acest al doilea război indo-pakistanez a ajuns
repede la un impas.

Statele Unite și SUA au convenit să întrerupă transferurile de arme către ambii

beligeranți în sprijinul încetării focului din UR, deși această pierdere a rănit
Pakistanul mai mult. Uniunea Sovietică a intervenit pentru a media o retragere. În
ianuarie 1966, ambele guverne au semnat Declarația de la Tashkent, promisese să
soluționeze litigiile viitoare prin mijloace diplomatice.

5.Războiul din 1971- Când Pakistanul a devenit independent, țara cuprindea două
jumătăți. Pakistanul de Est (acum Bangladesh) și Pakistanul de Vest (acum doar
Pakistan). Vest a fost mai mare în zonă și a vorbit mai ales Urdu și Pakistanul de
Est a fost mai dens populate și a vorbit doar bengalezi. După independență la un
moment dat, Urdu a devenit singura limbă oficială a Pakistanului. Acest lucru,
împreună cu problemele de parțialitate împotriva Bengaliilor, conduc la
protestatări răspândite. "În 1970, un conflict politic a asigurat că această emoție a
fost turnată într-o criză. Pakistanul fiind în regulă militară, armata a coborât cu
forță brutală împotriva protestatarilor. Abuzurile la adresa drepturilor omului au
determinat refugiații să se reverse în India. India a pregătit acești refugiați și ia
înarmat să lupte împotriva statului. Aceasta a determinat armata Pak să intensifice
represiunea. Abuzurile au crescut. Refugiații au crescut. Când situația sa agravat,
India a intervenit. India a venit să ajute și să salveze milioane de civili, care au
părăsit teritoriul. Acest lucru a dus, în final, la crearea unui Bangladesh nou și
independent

6. Revoluția din Kashmir- În 1989 a izbucnit rezistența armată în statul Jammu și

Kashmir. S-au format grupuri separate. În timp ce unii și-au cerut independența,
alții au cerut să unească Jammu și Kashmir cu Pakistanul.

7.Amenințările nucleare- A fost prima dată în anul 1974 când India a efectuat
prima explozie nucleară pașnică. Apoi, în 1998, India a testat primele sale arme
nucleare și, simultan, în câteva zile, Pakistanul a efectuat șase teste de succes.
Aceasta a generat o mare preocupare internațională asupra statutului nuclear al
celor două țări inamice.

8.Rivalitatea nuclear- După efectuarea cu succes a testelor nucleare, până în

1998, ambele țări posedau puterea de distrugere masivă în caz de război. Aceasta a
alertat comunitatea internațională, iar America, precum și națiunile europene, au
ordonat sancțiuni împotriva celor două națiuni. În cele din urmă, ambii au trebuit
să semneze un acord pentru a le asigura rezolvarea timpurie a problemei din
Kashmir.

9.Războiul din Kargil (1999) - Acest conflict dintre cele două țări a fost în mare
parte limitat. Începând cu începutul anului 1999, trupele pakistaneze s-au infiltrat
în linia de control (LoC) și au ocupat teritoriul indian, mai ales în cartierul Kargil.
India a reacționat lansând o ofensivă militară și diplomatică majoră pentru a alunga
infiltrătorii pakistanezi. Două luni de la intrarea în conflict, trupele indiene au
reluat încet majoritatea crestelor care au fost afectate de infiltratori. Potrivit
estimărilor oficiale, un procent estimat de 75% -80% din suprafața intruziată și
aproape toate terenurile înalte au revenit sub controlul indian. Din cauza
escaladării pe scară largă a conflictelor militare, comunitatea internațională,
condusă de Statele Unite, a crescut presiunea diplomatică asupra Pakistanului de a-
și retrage forțele din restul teritoriului indian. Confruntată cu posibilitatea izolării
internaționale, economia pakistaneză deja fragilă a fost mai slabă.
10. La marginea unui alt război - După războiul lui Kargil, tensiunea nu părea
niciodată să părăsească regiunea de-a lungul liniei de încetare a focului. În
octombrie 2001 au fost uciși 38 de persoane în cadrul Adunării de la Kashmir,
urmată de un atac la Casa Parlamentului din India, care a ucis 14 persoane. India a
acuzat militanții susținători pakistanezi pentru acest deznădăjduit.

Terorismul- După înfrângerea din 1971, o parte a armatei pakistaneze a vrut să se

răzbune pentru ea, dar a existat o creștere a realizării că un conflict militar ar putea
să nu le obțină rezultatul dorit. Compania pakistaneză de informații (ISI) a folosit
teroriștii pentru a conduce un război proxy împotriva Indiei. Acest lucru a dus la o
insurgență de trei decenii în statul indian Jammu și Kashmir, care a provocat
nenumărate decese și o creștere a separatismului. Aceste organizații au efectuat, de
asemenea, atacuri teroriste în restul Indiei. Unele dintre aceste atacuri includ
Parlamentul indian (2002) și Mumbai (2008).

La fel ca și în cazul războaielor procurat, guvernul pakistanez neagă vehement

acest lucru. Poziția lor este că aceste acte teroriste sunt conduse de actori nestatali.
Dar, până în prezent, guvernul pakistanez nu a întreprins nicio măsură pentru a opri
acești actori "nestatali". Mai mult, aceștia cer ca toate încercările de terorism să fie
luate, de la caz la caz, în instanțele pakistaneze, care aruncă cele mai multe dovezi
indiene cu privire la chestiuni pe motive greșite. Cetățenii iau și poziția oficială.
Ținând cont de acest lucru, nu este greu să ne imaginăm de ce este dificil pentru
guvernul indian să vorbească despre pace.
 Contribuția Națiunilor Unite în conflict

Organizația Națiunilor Unite a jucat un rol important în menținerea păcii și

ordinii în Jammu și Kashmir la scurt timp după independența Indiei și Pakistanului
în 1947.

India a luat această chestiune la Consiliul de Securitate al ONU, care a adoptat

Rezoluția 39 (1948) și a stabilit Comisia Națiunilor Unite pentru India și Pakistan
(UNCIP) pentru a investiga problemele și pentru a media între cele două țări. După
încetarea focului de ostilități, a înființat, de asemenea, Grupul de observatori
militari al Organizației Națiunilor Unite pentru India și Pakistan (UNMOGIP)
pentru a monitoriza linia de încetare a focului.

Infiintata in 1949, UNMOGIP a fost mandatata sasupravegheze acordul de

incetare a focului din Jammu si Kashmir,acord incheiat de India si Pakistan. De la
reinceperea ostilitatilor, in1971, UNMOGIP si-a reluat misiunea conform
mandatului Consiliului deSecuritate al ONU.In august 1947, India si Pakistan
au devenit state independente.Conform schemei de impartire stipulate in
Documentul deIndependenta al Indiei din 1947, provincia Kashmir avea Libertatea
dea se alatura fie Indiei, fie Pakistanului. Integrarea sa in teritoriul Indianinsa a
devenit motiv de disputa intre cele doua tari si a condus la unconflict armat care a
si izbucnit de altfel la finele acelui an.

In aprilie 1948, printr-o noua rezolutie(nr 47), Consiliul decidea largirea

componentei UNCIP si recomandaluarea unor masuri, inclusiv utilizarea unor
observatori care sacontribuie la incetarea focului. Un an mai tarziu, mai precis in
iulie1949, cele doua tari au semnat Acordul de la Karachi. La 30 martie1951, dupa
ce UNCIP si-a incheiat mandatul, Consiliul de Securitate(rezolutia 91) a hotarat ca
UNMOGIP sa continue sa monitorizezeincetarea focului din Kashmir prin misiuni
de observare, prininvestigarea plangerilor care semnalau violari ale acordului de
incetarea focului si elaborarea de rapoarte care erau inmanate fiecarei
partiimplicate si Secretarului General al ONU.31 martie 2007: 44 de observatori
militari, carora li se adauga 21 deangajati civili internationali si 49 de angajati
locali.Tari care contribuie cu personal militar: Chile, Croatia, Danemarca,Finlanda,
Italia, Republica Coreea, Suedia si Urugua.

Autoritățile militare din Pakistan au continuat să depună plângeri la UNMOGIP

cu privire la încălcările acordului de încetare a focului. Autoritățile militare din
India nu au depus plângeri din ianuarie 1972 și au restricționat activitățile
observatorilor ONU pe partea indiană a liniei de control. Cu toate acestea, au
continuat să furnizeze UNMOGIP pentru cazare, transport și alte facilități.
 Concluzie

Datorită conflictelor intense și a terorismului, Kashmirul rămâne unul dintre

cele mai militarizate zone din lume. Pakistanul și-a revizuit strategia cu privire la
Kashmir pentru finanțarea terorismului anti-India pe teritoriul său. Datorită
terorismului transfrontalier și a naturii precare a politicii pakistaneze, India nu a
redus niciodată armata din Kashmir; Pakistanul a urmat, de asemenea, cursul. În tot
ceea ce a făcut-o, Kashmirii au suferit cel mai mult.

Cu toate acestea, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a

susținut că UNMOGIP ar trebui să funcționeze în continuare, deoarece nu a fost
adoptată nicio rezoluție care să o elimine. Autoritățile militare din Pakistan au
continuat să depună plângeri la UNMOGIP privind încălcările acordului de
încetare a focului. Autoritățile militare din Indiahave nu au depus plângeri din
ianuarie 1972 și au restrâns activitatea observatorilor ONU pe partea indiană a
liniei de control.
 Bibliografie
 Higgins D., M48 Patton vs Centurion: Indo-Pakistan War 1965, Osprey
Publishing, 2016, 372 p.
 India and Pakistan exchange fire along border in Kashmir,
https://www.upi.com/Top_News/World-News/2015/08/16/India-and-
Pakistan-exchange-fire-along-border-in-
Kashmir/2051439754341/?sn=bn_an, (vizitat la 10.12.2017)
 Khan Y, The great Partiotion, Yale Univeristy Press, 2007, 271p.
 Rachna Bisht 1965: Stories from the Second Indo-Pakistan War, Penguin
UK, 2015, 175 p.
 Wirsing R., India, Pakistan, and the Kashmir dispute: on regional conflict
and its resolution, Palgrave Macmillan, 1998, 337 p.