Universitata “Aurel Vlaicu” Arad

Facultatea de Design

Design Ambiental , anul III, sem.I

REVOLUTIA INDUSTRIALA
 REVOLUTIA INDUSTRIALA

Revoluția industrială a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale

secolului al XIX-lea mai întâi în Anglia, care a reușit să se mențină ca prima putere industrială a
lumii până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În Franța, revoluția industrială a evoluat lent,
începuturile ei datând din jurul anilor 1830. Cererea scăzută de produse industriale în condițiile
unei populații predominant agrare a făcut că adevărata eră industrială să înceapă abia în 1890.
Industrializarea Germaniei a fost marcată de fărâmițarea sa politică, condițiile favorabile
declanșării revoluției în acest domeniu fiind create prin anii 1840-1850. Dezvoltarea industrială a
SUA a debutat la mijlocul secolului al XIX-lea prin aplicarea unei multitudini de invenții și
inovații. Sosirea masivă de emigranți după 1865 a antrenat o puternică dezvoltare a economiei
americane și astfel în jurul anului 1900 SUA a devenit prima țară industrială din lume.
Descoperirile din domeniul științific au impulsionat apariția unor tehnici și invenții moderne:

1698 Denis Papin a inventat cazanul cu aburi sub presiune.

1712 Thomas Newcomen a construit un motor cu aburi prevăzut cu piston și cilindru, însă abia
în anul 1784 când James Watt inventează motorul cu aburi perfecționat se consideră că a început
revoluția industrială.

Aceasta s-a manifestat cu precădere în domeniul textil, la început. Astfel John Kay
inventează suveica zburătoare care permitea realizarea de țesături mult mai late decât până la
acel moment. Apoi la 1765 James Hargreaves inventează mașina de tors și la 1789 Edmund
Cartwright războiul de țesut. În acest moment Anglia primește numele de "atelierul lumii".

Importante descoperiri se fac și în alte domenii, precum în metalurgie : Abraham Darby

inventează fonta pe bază de cocs, Wilkinson laminarea oțelului.

Aceste progrese au impulsionat fenomenul de „revoluție industrială”.Revoluția

industrială a fost un proces tehnic complex prin care munca manuală a fost înlocuită cu
mașinismul. În acest proces mecanizat muncitorului îi revine rolul de supraveghere, reglare și
alimentare a mașinii și control al calității. Revoluția industrială a avut ca efect creșterea
producției, dezvoltarea orașelor și a științei.

Primul domeniu în care a fost utilizată mașina cu abur a fost industria textilă.
 Mașina cu abur a lui James Watt

Războiul de țesut al lui Roberts,

1835

Impactul social al revoluției industriale a marcat dezvoltarea diviziunii sociale a muncii,

au apărut noi ramuri de producție, noi centre industriale, s-au impus relațiile economice
capitaliste în fața celor feudale. De asemenea, apare clasa mijlocie, categorie ce beneficia de
câștiguri financiare rezonabile și care avea un comportament atent față de elitele burgheze sau
aristocratice. Se observă o mare schimbare în vestimentație și în investițiile pentru locuințele
aspectuoase și confortabile. Dintre toate clasele sociale se afirmă burghezia, cea care este o clasă
de bază a societății capitaliste.
Impactul tehnic a provocat o puternică impulsionare în domeniul invențiilor, apar fabrici, uzine,
iar munca manuala se înlocuiește cu cea mecanizată. O importantă invenție a fost făcută în anul
1760, când James Watt a inventat motorul cu aburi, care a început să fie utilizat în diferite ramuri
ale industriei. În anul 1829 inventatorul și inginerul englez George Stephenson inaugurează
locomotiva „Racheta”, care este considerată prima locomotivă rentabilă.

A doua revoluție industrială

A doua revoluție industrială a avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea datorită descoperirii de
noi surse de energie, fapt ce a permis dezvoltarea unor ramuri industriale precum industria
electrotehnică, chimică, a automobilelor etc.

În România

În spațiul românesc revoluția industrială s-a desfășurat mult mai târziu decât în Anglia, Franța,
Germania și SUA, începând abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după Unirea
Principatelor din 1859, datorită reformelor lui Alexandru Ioan Cuza și ale guvernului
Brătianu[necesită citare], ceea ce a pus bazele industriei capitaliste în România prin dezvoltarea
ramurilor industriei: minerit, metalurgie, transport și construcții de mașini.

În Germania

Bazat pe poziția de lider în cercetarea chimică în universități și laboratoare industriale, Germania

a devenit dominantă în industria chimică din lume în secolul al XIX-lea. La început producția de
coloranți pe bază de anilină a fost de importanță critică.[1]

Dezbinarea politică din Germania — cu cele peste treizeci de state — și conservatorismul

ei omniprezent a făcut dificilă construirea de căi ferate în anii 1830. Totuși, în anii 1840,
tronsoane de căi ferate legau marile orașe; fiecare stat German a fost responsabil pentru liniile
din interiorul propriilor sale frontiere. Lipsiți de o bază tehnologică la început, germanii au
importat tehnologia și utilajele din Marea Britanie, dar au deprins rapid abilitățile necesare
pentru a opera și extinde căile ferate. În multe orașe, instituțiile feroviare au fost centre
tehnologice de inițiere și formare, astfel încât în anii 1850 Germania a devenit capabila sa-și
satisfacă cerințele interne de construcție de cale ferată, iar căile ferate au reprezentat un impuls
major pentru creșterea noii industrii siderurgice. Unii observatori au constatat că și după 1890
ingineria germană era inferioară celei din Marea Britanie. Unificarea Germaniei în 1870 a dus la
consolidarea și naționalizarea companiilor feroviare și a promovat în continuare creșterea lor
rapidă. Spre deosebire de Franța, scopul principal a fost sprijinirea industrializării și de aceea
multe linii au brăzdat Ruhrul și alte regiuni industriale și au creat legături bune pentru porturile
importante precum Hamburg și Bremen. La 1880 Germania avea 9.400 de locomotive
transportând 43.000 de pasageri și 30.000 de tone de marfă și a întrecut Franța.

Conform publicaţiei History, Revoluţia industrială, care a avut loc în secolele XVIII şi
XIX, a fost o perioadă în care societăţile din vestul Europei şi America de Nord s-au transformat
din predominant rurale în societăţi unde urbanizarea şi progresul tehnologic era esenţial.

Înainte de această revoluţie, care a început în Marea Britanie la sfârşitul secolului al

XVIII-lea, fabricarea produselor era manuală sau cu maşinării rudimentare. Industrializarea a
marcat o trecere la maşinării puternice cu scopuri particulare, care au dus la posiblitatea
producţiei în masă.

Motorul cu aburi a stat la baza Revoluţiei Industriale, care a influenţat industriile

siderurgice şi textile. Revoluţia a adus cu sine şi sisteme de transport şi comunicare îmbunătăţite.
De asemenea, sistemul financiar a fost schimbat datorită producţiei crescute.

Aşadar, industrializarea a adus o diversitate şi un volum ridicat de produse, iar pentru

clasele superioare, un nivel de trai îmbunătăţit. totuşi, păturile sociale inferioare au fost afectate
din cauza modificării pieţei forţei de muncă.

Marea Britanie: locul Revoluţiei Industriale

Aşa cum am menţionat anterior, viaţa în Marea Britanie pre-industrializată era în mare parte
rurală, unde oamenii se bazau în mare parte pe agricultură. Produsele erau în principal artizanale,
comunităţile fabricându-şi bunuri precum mâncarea, îmbrăcămintea şi mobilierul.

Un număr de factori a contribuit la motivul pentru care Marea Britanie a devenit nucleul
Revoluţiei Industriale. Aici erau rezerve însemnate de fier şi cărbune, materii prime esenţiale
pentru industrializare. De asemenea, Marea Britanie era stabilă politic şi era cel mai mare
imperiu colonial, dispunând de cea mai mare varietate de materii.

Alt motiv a fost reprezentat de cererea crescută de produse britanice care a dus la
necesitatea unor noi metode mai eficiente de producţie.

Care au fost inovaţiile care au stat la baza industrializării?

În particular, industria textilă a fost transformată de industrializare. Înainte de existenţa

fabricilor, îmbrăcămintea era realizată manual, iar comercianţii ofereau materia primă şi
echipamentul de bază, rămânând să ia mai apoi produsul finit. Lucrătorii îşi stabileau propriul
program, ceea ce făcea dificil pentru comercianţi să stabilească un sistem eficient. De asemenea,
numărul produselor era insuficient pentru cererea pieţei. În secolul al XVIII, o serie de inovaţii a
condus la creşterea productivităţii. James Hargreaves (1722 - 1778) a inventat o maşină de cusut
care era capabilă să producă mai multe cusături în acelaşi timp. Termenul de spinning jenny
provine de aici, având un sistem care seamănă cu maşinile de cusut cu pedală cunoscute din
casele bunicilor. Termenul jenny este o abreviere a cuvântului engine (=motor). La moartea
inventatorului se fabricaseră deja 20.000 de maşinării de acest fel.

Industria fierului a fost de asemenea schimbată. La începutul secolului al XVIII-lea,

Abraham Darby (1678 - 1717) a inventat o nouă metodă de a produce fontă, folosind coxul drept
combustibil în loc de mangal. La mijlocul secolului al XVIII-lea, inginerul britanic Henry
Bessemer (1813 - 1898) a creat primul proces fezabil pentru producţia în masă a oţelului. Atât
fierul, cât şi oţelul, au devenit materiale de bază în construţiile infrastructurii, clădirilor,
maşinăriilor, navelor ş.a.

Ultimul (dar nu cel din urmă) este motorul cu aburi. În 1712, englezul Thomas
Newcomen (1664 - 1729) a creat primul motor cu aburi, care era folosit în principal pentru a
pompa apa din interiorul minelor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, inventatorul scoţian James
Watt (1736 - 1819) a îmbunătăţit acest motor şi a putut fi folosit în diverse domenii industriale.

Revoluţia transporturilor

Infrastructura a fost transformată aproape în totalitate. Înainte de Revoluţie şi de

inventarea motorului cu aburi, dificultatea cu care erau transportate materialele era însemnată.
Metodele principale de transport erau căruţele şi bărcile care mergeau de-a lungul râurilor. La
începtulul secolului XIX, americanul Robert Fulton (1765 - 1815) a construit prima barcă
eficientă cu motor cu aburi, iar la mijlocul acestui secol existau deja nave care străbăteau
Atlanticul.

De asemenea, locomotiva cu motor cu aburi a revoluţionat transportul terestru, putând

transporta cantităţi foarte mari de materiale şi produse. La începutul secolului al XIX-lea,
inginerul britanic Richard Trevithick (1771 - 1833) a construit prima locomotivă de acest fel.
 În 1830, ruta feroviară Liverpool - Manchester a devenit prima care a fost destinată
pasagerilor. Deja de la mijlocul secolului XIX, Marea Britanie avea deja mai mult de 6.000 de
mile (~9.700 km) de cale ferată.

De asemenea, la începutul secolului XIX, inginerul scoţian John McAdam (1765 - 1834)
a elaborat o nouă metodă pentru construcţia de şosele, ceea ce a rezultat în drumuri mai durabile
şi de calitate.

Comunicaţiile şi economia

Invenţia telegrafului a stat la baza dezvoltării liniilor de comunicaţie. În 1837, doi

britanici, William Cooke (1806 - 1879) respectiv Charles Wheatstone (1802 - 1875), au creat
prima linie electrică de telegraf comercială.

Din 1840, drumurile feroviare ofereau şi linii de comunicaţii Cooke-Wheatstone, iar în

1866 o linie de telegraf a fost stabilită peste Atlantic. Revoluţia Industrială a dus, de asemenea, şi
la emergenţa unui sistem bancar mai sofisticat datorită dezvoltării industriilor. O piaţă de schimb
valutară a fost stabilită la Londra la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar la New York a fost creată
20 de ani mai târziu. În 1776, filosoful Adam Smith (1723 - 1790), care este considerat
fondatorul economiei moderne, a elaborat în lucrarea sa The Wealth of Nations un sistem
economic bazat pe o piaţă liberă, pe lipsa intervenţiei guvernelor şi pe proprietate privată.

Calitatea vieţii în timpul industrializării

Acesta este un subiect foarte complex, care implică mai multe feluri de discurs, de la
sociologie, economie sau filosofie (sau o combinaţie între acestea).

În mare se poate spune că un volum şi o diversitate mai mare a dus la creşterea nivelului
de trai, dar acest lucru pentru cel mult clasa de mijloc. Clasa de jos a continuat să aibă multe
probleme. Salariile erau mici iar condiţiile de lucru erau periculoase şi deseori insalubre.
Insalubre devenau şi oraşele care erau în continuă creştere demografică. Cu tot mai mulţi oameni
venind din mediul rural în cel urban, localităţile au devenit supraaglomerate, cu sisteme de
canalizare suprasolicitate şi locuinţe care erau şi ele supraglomerate. Acest lucru a dus la lipsa
igienei, poluare şi la răspândirea bolilor.
 De asemenea, munca manuală era înlocuită de cea mecanică, ceea ce a dus la şomaj
ridicat. Totuşi, condiţiile pentru aceşti lucrători au devenit mai bune de la mijlocul secolului al
XIX-lea, odată cu măsurile legislative care favorizau clasa muncitoare şi posibilitatea formării
sindicatelor.

Revoluţia ca fenomen global

Britanicii au făcut tot posibilul să oprească expansiunea acestor noi tehnologii, strategie
care a eşuat. În scurt timp, industrializarea s-a extins în Europa, în principal în Franţa, Germania
şi Belgia şi peste ocean, în Statele Unite. Aceasta din urmă a devenit cea mai mare putere
industrială la începutul secolului al XX-lea.