Sunteți pe pagina 1din 8

ILUMINISMUL

Ce este Iluminismul?

Iluminismul este un curent literar, filosofic, politic şi ideologic care a


apărut în Franţa în secolul al XVIII–lea (Secolul Luminilor).
Iluminismul reprezenta modul de gândire al burgheziei, clasă socială
activă, aflată în curs de afirmare. Denumirea de Iluminism a fost
explicată prin aceea că reprezentanţii acestui curent dovedeau
încredere în raţiunea umană şi în capacitatea ei de a lumina lumea prin
ştiinţă şi cultură.
Caracteristicile generale ale iluminismului

Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa


autoindusă. Tutela era incapacitatea ființei umane de a se folosi de
propriile abilități cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o altă persoană.
Motto-ul Iluminismului era “Aveți curajul de a vă folosi propriul simț al
rațiunii” – Immanuel Kant. Evenimentele științifice și intelectuale din
secolul al XVII-lea precum descoperirile lui Isaac Newton, raționalismul
lui René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict
de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și John Locke, au promovat
credința în legile naturale și în ordinea universală, precum și încrederea
în rațiunea ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia care au
reușit să influențeze întreaga societate a secolului al XVIII-lea.
Au existat o serie de curente diferite de gândire, însă doar anumite idei au putut fi
caracterizate drept pătrunzătoare și dominante. Principalii promotori ai acestor
concepte erau filosofii, tot ei au popularizat și promulgat ideile noi pentru publicul
variat. Ei au căutat mereu să descopere principii valabil universale care să
guverneze umanitatea, natura și societatea și să acționeze în baza acestor principii.
Kant a fost cel care a situat punctul forte al Iluminismului pe detalii ce țin de
religie, deoarece conducătorii său, așa cum el a spus, “nu au niciun interes să joace
rolul gardianului cu privire la arte și științe și, întrucât incompetența de ordin
religios nu este numai cea mai dăunătoare, ci și cea mai degradantă din toate”.
„Enciclopedia” lui Denis Diderot reprezintă chintesența spiritului Iluminismului,
sau al Epocii Rațiunii, după cum i s-a mai spus. Cu centrul la Paris, mișcarea a
dobândit un caracter internațional prin faptul că s-a răspândit în saloane
cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat în
Franța: baronul de Montesquieu, Voltaire și contele de Buffon, baronul Turgot și
alți fiziocrați, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influență foarte mare asupra
romantismului.
Opere reprezentative ale iluminismului
Pierre Beaumarchais – Bărbierul din Sevilia;
Daniel Defoe – Robinson Crusoe;
Henry Fielding – Tom Jones; Carlo Goldoni – Gondolierul;
Louis de Montesquieu – Scrisori Persane;
Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză;
Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver;
François Voltaire – Candid.
Iluminismul românesc
Iluminismul românesc se identifică cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei
transcarpatine. Iluminismul a stat în serviciul idealului național și a contribuit în mod
fundamental hotărâtor prin demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului. Școala
Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a românilor
din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al
XIX-lea. Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit iluminist este epopeea
Țiganiada de Ioan Budai-Deleanu. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost
interesul pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au tipărit în Țara Românească 799
de cărți dintre care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește, slavă. Dinicu Golescu
răspândește și el idei iluministe printr-un jurnal de călătorie. În „Însemnare a călătoriei
mele”, poetul surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din
patria sa. În Țara Românească și în Moldova Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca au
răspândit idei iluministe datorate lecturilor din raționaliștii francezi și, în special, din
Enciclopedia lui Denis Diderot.
Ca o concluzie, Epoca
Luminilor s-a tradus
printr-o perioadă în
care oameni având o
raţiune „de
nezdruncinat”, au
căutat să descopere
principii valabil
universale care să
guverneze umanitatea,
natura și societatea, și
să acționeze în baza
acestora.
MULȚUMESC PENTRU VIZIONARE!

S-ar putea să vă placă și