Iluminismul

Asemeni Renașterii, Iluminismul a reprezentat un moment cheie în istoria

universală, marcând secolele XVII-XVIII, perioadă cunoscută și sub numele de
“Epoca Luminilor”. Într-o societate în care cunoașterea pe baza experiențelor
proprii era o noutate, acest curent a căpătat o mare amploare, inovând toate
palierele societăţii.

Începutul Iluminismului

Perioada ce a precedat Epoca Luminilor, a fost aceea a Revoluției științifice.

Printre protagoniștii acestei perioade se numără:Francis Bacon, Rene Descartes,
John Locke şi Baruch Spinoza, filosofi ale căror lucrări au stat la baza modelării
culturale a noii epoci. Iluminismul a avut printre personalitățile marcante
pe:Voltaire, Denis Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Adam Smith și Immanuel
Kant, cu toții fiind filosofi și scriitori prin excelență.

Dacă în domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare în gândire, în plan

politic întâlnim conducători ai secolului XVII, care își repliază politicile conform
tiparelor vremii. Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg și Frederick
al II-lea al Prusiei au încercat să aplice principiile iluministe asupra toleraței
politice și religioase, ceea ce a dat naștere unui nou tip de guvernare, cunoscut sub
numele de”absolutism luminat”.
Iluminismul și religia
Ampla mișcare intelectuală a avut repercursiuni și în plan confesional. Cu
alte cuvinte, iluminismul a creat  propria“şcoală teologică”, anume Deismul.
Deiștii negau necesitatea revelației, susținând că Dumnezeu nu s-a mai implicat în
treburile pământești după crearea lumii. De menționat  că mulți filosofi care au
contribuit la realizarea enciclopediillor, au fost deiști.

Schimbări în gândirea politică

Războiul de 30 de ani (1618-1648) a zdruncinat Europa pe toate planurile,
însă după pacea de la Westfalia situaţia politică se remediază. Astfel, acest avânt
intelectual înlocuieşte modelul societăţii în care cunoaşterea izvora din dogmele
religioase, cu o societate a spiritului filosofic.

Marii gânditori francezi precum Montesquieu (1689-1755), şi Jean-Jacques

Rousseau (1712-1778) au inovat sistemul politic. Montesquieu aduce în discuţie
trei forme de guvernare:republici, monarhii şi despotismul. Doar acestea garantau
respectarea principiului separării puterilor în stat, respectiv puterea executivă,
puterea legislativă şi puterea judecătorească. Ca o completare, Jean-Jacques
Rousseau prezintă in lucrarea sa „Contractul social” (1762), modelul statului de
drept, bazat pe libera voinţă a cetăţenilor, exprimată prin legi.

Caracteristicile generale ale iluminismului

Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa

autoindusă. Tutela era incapacitatea ființei umane de a se folosi de propriile
abilități cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o altă persoană. Motto-ul
Iluminismului era “Aveți curajul de a vă folosi propriul simț al rațiunii” –
Immanuel Kant.

Evenimentele științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea precum

descoperirile lui Isaac Newton, raționalismul lui René Descartes, scepticismul
lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis
Bacon și John Locke, au promovat credința în legile naturale și în ordinea
universală, precum și încrederea în rațiunea ființei umane și în abilitățile
inovatoare ale acesteia care au reușit să influențeze întreaga societate a
secolului al XVIII-lea.
 Au existat o serie de curente diferite de gândire, însă doar anumite
idei au putut fi caracterizate drept pătrunzătoare și dominante. Principalii
promotori ai acestor concepte erau filosofii, tot ei au popularizat și promulgat
ideile noi pentru publicul variat. Ei au căutat mereu să descopere principii
valabil universale care să guverneze umanitatea, natura și societatea și să
acționeze în baza acestor principii.

Kant a fost cel care a situat punctul forte al Iluminismului pe detalii ce

țin de religie, deoarece conducătorii său, așa cum el a spus, “nu au niciun
interes să joace rolul gardianului cu privire la arte și științe și, întrucât
incompetența de ordin religios nu este numai cea mai dăunătoare, ci și cea
mai degradantă din toate”.

„Enciclopedia” lui Denis Diderot reprezintă chintesența spiritului

Iluminismului, sau al Epocii Rațiunii, după cum i s-a mai spus. Cu centrul la
Paris, mișcarea a dobândit un caracter internațional prin faptul că s-a
răspândit în saloane cosmopolite.

Opere reprezentative ale iluminismului

 Pierre Beaumarchais – Bărbierul din Sevilia;

 Daniel Defoe – Robinson Crusoe;
 Henry Fielding – Tom Jones;
 Carlo Goldoni – Gondolierul;
 Louis de Montesquieu – Scrisori Persane;
 Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză;
 Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver;
 François Voltaire – Candid.

Ca o concluzie, Epoca Luminilor s-a tradus print-o perioadă în care

oameni având o raţiune „de nezdruncinat”, au căutat să descopere principii
valabil universale care să guverneze umanitatea, natura și societatea, și să
acționeze în baza acestora.
Bibliografie:

 https://historia.ro/sectiune/general/revolutia-intelectuala-aparitia-
iluminismului-572831.html
 https://www.libertatea.ro/lifestyle/iluminismul-care-sunt-
caracteristicile-curentului-literar-3260097