luminismul revolutia ideilor

Asemeni Renașterii, Iluminismul a reprezentat un moment cheie în istoria universală,

marcând secolele XVII-XVIII, perioadă cunoscută și sub numele de “Epoca Luminilor”. Într-o
societate în care cunoașterea pe baza experiențelor proprii era o noutate, acest curent a căpătat o
mare amploare, inovând toate palierele societăţii. De ce numele de Epoca Luminilor ? Apărut ca
o reacție împotriva barocului, curent cultural și artistic caracterizat de utilizarea temelor
religioase în domenii precum filosofie, pictură, literatură etc., dar și ca dorință a răspândirii
culturii, luminării în masă, noul curent de gândire venea și cu noi metode de organizare a
societății. Potrivit acestuia, societatea trebuia clădită pe următoarele principii:libertate,
fraternitate, guvern constituțional și separarea dintre stat si biserică.

Începutul Iluminismului, perioada ce a precedat Epoca Luminilor, a fost aceea a

Revoluției științifice. Printre protagoniștii acestei perioade se numără:Francis Bacon, Rene
Descartes, John Locke şi Baruch Spinoza, filosofi ale căror lucrări au stat la baza modelării
culturale a noii epoci. Iluminismul a avut printre personalitățile marcante pe:Voltaire, Denis
Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Adam Smith și Immanuel Kant, cu toții fiind filosofi și scriitori
prin excelență. Dacă în domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare în gândire, în plan
politic întâlnim conducători ai secolului XVII, care își repliază politicile conform tiparelor
vremii. Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg și Frederick al II-lea al Prusiei au
încercat să aplice principiile iluministe asupra toleraței politice și religioase, ceea ce a dat naștere
unui nou tip de guvernare, cunoscut sub numele de”absolutism luminat”.

Iluminismul și religia Ampla mișcare intelectuală a avut repercursiuni și în plan

confesional. Cu alte cuvinte, iluminismul a creat propria“şcoală teologică”, anume Deismul.
Deiștii negau necesitatea revelației, susținând că Dumnezeu nu s-a mai implicat în treburile
pământești după crearea lumii. De menționat că mulți filosofi care au contribuit la realizarea
enciclopediillor, au fost deiști.

Războiul de 30 de ani (1618-1648) a zdruncinat Europa pe toate planurile, însă după

pacea de la Westfalia situaţia politică se remediază. Astfel, acest avânt intelectual înlocuieşte
modelul societăţii în care cunoaşterea izvora din dogmele religioase, cu o societate a spiritului
filosofic. Marii gânditori francezi precum Montesquieu (1689-1755), şi Jean-Jacques Rousseau
(1712-1778) au inovat sistemul politic. Montesquieu aduce în discuţie trei forme de
guvernare:republici, monarhii şi despotismul. Doar acestea garantau respectarea principiului
separării puterilor în stat, respectiv puterea executivă, puterea legislativă şi puterea
judecătorească. Ca o completare, Jean-Jacques Rousseau prezintă in lucrarea sa „Contractul
social” (1762), modelul statului de drept, bazat pe libera voinţă a cetăţenilor, exprimată prin legi.
Ca o concluzie, Epoca Luminilor s-a tradus print-o perioadă în care oameni având o raţiune „de
nezdruncinat”, au căutat să descopere principii valabil universale care să guverneze umanitatea,
natura și societatea, și să acționeze în baza acestora.