UNIVERSITATEA „DIVITIA-GRATIAE”

FACULTATEA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

IACOBAN RUXANDRA-DANIELA

LUCRARE DE CERCETARE

CENTRUL DE REABILITARE NONCONFORMIST PENTRU

PERSOANELE DEPENDENTE DE DROGURI ȘI ALCOOL „VIAȚA

NOUĂ”

ASISTENȚA SOCIALĂ A PERSOANELOR DEPENDENTE

CHIŞINĂU-2019
Eu voi descrie în această lucrare de cercetare despre un Centrul de Reabilitare nonconformist pentru
persoanele dependente de droguri și alcool „Viața nouă” din satul Beriozki Raionul Anenii-Noi

Cine a fost fondatorul centrului și în ce an?

ONG-ul „Viața Nouă” a fost fondat în anul 2001 de către Ruslan Poverga. Din 2005 până în
prezent aproximativ 300 de persoane au trecut programul de reabilitare în cadrul centrului din satul
Beriozki. Vârsta medie a beneficiarilor este cuprinsă între 25-35 de ani. Potrivit statisticilor oficiale,
în Republica Moldova sunt aproximativ 150.000 de consumatori de droguri, iar circa 10.000 sunt
dependenţi de heroină.

Care este scopul centrului:

Scopul centrului este de a ajuta cât mai multe persoane dependente de alcool sau droguri să
poată scăpa de aceste dependențe.

Secretele dependenților de droguri din Republica Moldova. Unde își găsesc aceștia salvarea?

O doză de heroină injectată în venă ajunge la creier în 7-8 secunde și dă depedență după
două-trei utilizări. „Tinerii spun că încercă doar o singură dată, dar o singură dată nu există
atunci când vorbim despre droguri”, constată Grigore, dependent de narcotice și alcool.

Câteva din istoriile dependenților de droguri și alcool. Totul începe în curte, cu câte o
porție împărțită între prieteni, o bere rece și cântece interpretate la chitară în miez de noapte.
După un fum de marijuana urmează o pastilă de ecstasy, apoi o priză de cocaină, iar în vârful
piramidei stă, de obicei, heroina, considerată de mulți drept cea mai puternică substanță
psihotropă. Dependența de droguri se naște ușor și dispare greu. „Te poți lăsa doar dacă vrei tu,
altfel nu există vreo șansă”, spune Grigore.

Raiul foștilor consumatori de narcotice

În satul Beriozki, raionul Anenii Noi există un centru de reabilitare nonconformist pentru
persoanele dependente de droguri și alcool care vor să renunțe la aceste vicii. Centrul a fost
deschis oficial în anul 2005 când fondatorii organizației „Viață Nouă” au reușit să pună pe
picioare o adevărată gosopodărie în localitate. Aici nu există doctori, tratamente
medicamentoase, beneficiarii nu sunt legați de pat atunci când au crize de sevraj și nu sunt ținuți

2
cu forța. Aici dependența de substanțe psihotrope este învinsă prin răbdare, muncă, autoanaliză și
voință pură.

Mă așteptam să întâlnesc persoane cu un comportament agresiv și o înfățișare ciudată. Dar de

îndată ce intri pe poarta centrului, te întâmpină zâmbetele calde și privirile curioase ale celor
zece bărbați care sunt antrenați acum în programul de reabilitare.

Terapia prin muncă

Eugen este fost dependent de narcotice, iar după ce a trecut perioada de reabilitare la centrul
ONG-ului „Viață Nouă”, și-a dorit să rămână aici și să-i ajute pe cei care se confruntă cu aceeași
problemă. „Sunt aici din 2010 deja spune el. Atracția gospodăriei sunt fără îndoială purcelușii
nou-născuți. „Avem copaci de piersic, de măr și alte fructe. În fiecare an facem compot”, spune
Eugen. Persoanele care fac reabilitare sunt cele responsabile de buna funcționare a gospodăriei.
„Se numește terapie prin muncă, un proces care scade emotivitatea, elimină tendințele psihice
dăunătoare, ne responsabilizează și cultivă în noi demnitate, altruism, egalitate. Programul
activităților este strict și fiecare are însărcinări clare”, explică Eugen.

Programul de reabilitare

Acest centru de reabilitare care nu se supune convențiilor are o capacitate de 15 oameni. Acum,
aici se află nouă bărbați care au început lupta împotriva dependenței de droguri și o persoană
care este în perioada de adaptare. Programul de reabilitare durează 3 luni, timp în care aceștia nu
au acces la internet, telefon sau alte dispozitive care fac legătura cu societatea. Urmează apoi
3 zile libere pe care beneficiarii le petrec acasă. Revin apoi în satul Beriozki pentru alte 3 luni,
cele de adaptare. În acest timp, ei petrec o săptămână la centru, o săptămână acasă. De fiecare
dată când foștii dependenți se rup de această oază de liniște și revin la ritmul alert al orașului,
există riscul să recidiveze.

Programul zilei:

Trezirea în „campus” este la 6:30 în fiecare dimineață. Duminică participanții își pot permite
luxul de a dormi până la 8.00. Fiecare dintre aceștia au sarcini bine stabilite din timp. Este mult
de muncă. Pregătirea micului dejun, curățenia în casă și în curte, îngrijirea animalelor sunt câteva
din obligațiile rezidenților. Zilnic, au loc două întruniri de grup în cadrul cărora dependenții de

3
droguri și alcool pun pe tavă toate trăirile lor. „Programul este construit din 12 pași. Fiecare pas
se bazează pe anumite principii. Vorbim despre putere, comportament, ne analizăm deciziile,
gândurile, faptele. Adesea beneficiarii au întâlniri cu psihologi și foști consumatori care și-au
depășit dependența. Secretul este să fii sincer cu tine însuți”, ne destăinuie Eugen.

Mărturia lui Eugen unul din foștii beneficiari „Eram regele lumii”

Eugen are 46 de ani, este HIV pozitiv și a consumat droguri puternice timp de 7 ani.
„Totul începe cu marijuana, adică cu ceva ușurel. Pe cele mai puternice le-am încercat în
închisoare. Mă simțeam singur și neîncrezător. Colegii de celulă mi-au propus ceva mai tare
spunându-mi că o doză îmi va rezolva toate problemele. Efectul a fost wow! Într-un minut, am
devenit regele lumii. Aveam forță și încredere”, ne destăinuie Eugen cu un zâmbet de regret pe
față.

Drogurile excită la maxim complicatul mecanism al plăcerii, devenind un fel de

„penicilină pentru suflet”. Nivelul de satisfacție se diminuează însă în timp, întrucât organismul
omului se obișnuiește cu senzația de euforie de la început și vrea mai mult. Acum doza trebuie
mărită. „Narcoticul îți dă niște senzații ce nu pot fi descrise. Te face euforic. Dar vreți să știți ce
rămâne după droguri? Pustietate”, afirmă bărbatul. Eugen a ajuns la centrul de reabilitare în anul
2010 – „atunci când am început să mor lent”, spune el. Vestea că s-a infectat cu HIV l-a doborât.
„Vova coordonatorul programului de reabilitare Viața Nouă m-a adus aici. În sfârșit, am început
să trăiesc. Simt că am întinerit. Acum am vise, planuri, dorințe. Vreau o familie și vreau copii.
Dar știu că pentru asta trebuie să mă mențin pe poziție”, spune Eugen care arată sănătos tun și
pare într-adevăr să trăiască cea mai bună perioadă a vieții sale. Bărbatul dovedește că pastilele
luate la timp și adoptarea unui mod de viață cât mai echilibrat le permite persoanelor cu HIV să
ducă o viață cât se poate de obișnuită.

Drogurile nu își aleg victimele

Drogurile îl fac pe consumator să se simtă plin de energie, atent, vigilent. Senzațiile vizuale, auditive și
tactile sunt amplificate, iar foamea somnul și oboseala dispar. Toate aceste atracții false pot cuceri pe
oricine, de la bogat la sărac. Există preconcepția că cei care iau droguri dorm sub poduri și au o stare
financiară proastă. Nimic mai greșit. În patima drogurilor cad persoanele cu afaceri, cu bani,
adolescenții care vin din familii înstărite”, spune Elena Derjanschi, managerul media al asociației

4
„Inițiativa Pozitivă”, din care face parte și ONG-ul „Viață Nouă”. Grigore, fost dependent de narcotice
găsește o explicație pentru acest fenomen: „Știți, unii se droghează din cauza problemelor, alții o fac
pentru că le este prea bine”.

Procesul de reabilitare pus la punct de ONG-ul „Viață Nouă” este gratuit, iar toate cheltuielile sunt
acoperite din donații și finanțare externă. În plus, gospodăria din centru aduce venituri. Băieții vând
lapte, brânză, fructe și alte produse. De altfel, cei zece participanți la programul de reabilitare spun că
nu s-au gândit niciodată că vor mulge vaca, vor avea grijă de porci sau vor sta la bucătărie toată ziua.
Niciunul dintre ei însă nu se plânge.

După muncă și răsplată

În campus, prânzul se servește la ora 14.00, imediat după încheierea primei întruniri de grup.
Astăzi, responsabil de bucătărie este Sașa. Un coleg îi dă o mână de ajutor și pregătește cârnăciori la
grătar. Cei zece bărbați s-au pus pe treabă și aranjează masa. Sunt îndemânatici ca niște
gospodine experimentate.

După prânzul copios, ne retragem într-un colț al grădinii pentru a afla istoria Alionei. Femeia
are 46 de ani, dintre care 32 i-a petrecut consumând narcotice. „Aia nu a fost viață. Colegii și prietenii
mi-au propus. Dacă mă întrebi acum de ce am consumat…nu știu. Am avut o copilărie fericită, nu mi-a
lipsit nimic… Cred că de vină e acea filosofie pe care o au tinerii conform căreia în viață trebuie să
încerci de toate. Am încercat o dată și nu m-am putut opri”, își amintește Aliona.

După ce a trecut cursul de reabilitare, ea nu a părăsit echipa „Viață Nouă” și a rămas să lucreze
alături de ceilalți membri. Acum îi ajută pe nou-veniți să se acomodeze la program, se ocupă de
curățenie și aprovizionarea cu alimente a gospodăriei.
„De 2 ani deja nu am mai consumat nimic. Sincer, eu mă tem să ies de aici. Eu aici trăiesc, acolo nu
știu ce o să se întâmple cu mine. Eu am nevoie să fiu aici”, insistă Aliona.

Drogurile făcute în casă

Aliona spune că a consumat de toate, de la opium la heroină și, în ultimul timp, o substanță
cunoscută sub numele de „vint”. Vint-ul este un preparat care poate fi obținut foarte ușor în condiții de
casă, un fel de variantă ieftină a metamfetaminelor. Ingredientele sunt cel puțin dubioase și
dezgustătoare pentru cei neinițiați. Dar consecințele vint-ului sunt extreme de dure: insuficienţa

5
hepatică, insuficienţa renală, convulsii şi comă. Daunele sunt ireversibile. Se poate ajunge la pierderea
membrelor și desfigurarea chipului. Femeia povestește că mirosul vint-ului este extrem de înțepător.
„L-aș recunoaște dintr-o mie de mirosuri. Îmi amintesc că îl preparam acasă, pentru că îți iese ieftin”,

mărturisește ea. „M-am născut să-i ajut pe alții ca mine”

Vladimir Dodon este coordonatorul programului de reabilitare din cadrul ONG-ului

„Viața Nouă”. În anul 2003, după ce timp de 11 ani a fost dependent de droguri, a făcut un curs
de reabilitare. „Pe atunci, totul se petrecea într-un apartament din sectorul Ciocana. Alte condiții,
alte vremuri. Căutam ieșirea din această supunere în fața narcoticelor, dar nu o găseam.
Înțelegeam că îmi rănesc familia și mă rănesc pe mine, dar era peste puterile mele să mă las.
Până la urmă am reușit și am realizat că probabil pentru asta m-am născut – să-i ajut pe cei ca
mine. Împreună cu fondatorul ONG-ului, Ruslan Poverga, am visat mereu să avem o gospodărie
mică unde să ne creăm propriul univers potrivit pentru cei care vor să renunțe la vicii. Casa
aceasta o deținem din anul 2005”, povestește Vladimir. Spre deosebire de alții, Grigore a început
să consume droguri mai târziu. „Am început cu hașiș și am terminat cu heroina care mi se pare
cea mai puternică. Te poate ține și două-trei zile. Dacă îți pui doza corectă, cei din jur nu-și vor
da seama că ești drogat”, afirmă bărbatul. Acum, Grigore își dorește foarte mult o soție și copii. I
se luminează fața la gândul că ar putea să găsească o femeie cu care să-și împartă viața. „Cel mai
tare asta vreau! O familie. Primul lucru pe care i l-aș destăinui viitoarei soții ar fi problema mea
cu drogurile. Femeia trebuie să știe cu cine se leagă”, râde el.

Concluzie:

Datorită acestei cercetări am făcut cunoștință cu un nou centru de reabilitare care ajută
persoanele dependente de droguri și alcool să scape de dependențele lor, fără medicamente și
neforțați de nimeni am aflat că ei în primul rând trebuie să dorească acest lucru să se lase de
aceste dependențe, și apoi să facă acest pas, și datorită că centrul are mai multe ocupații de
muncă beneficiarii sunt mai mereu ocupați să îndeplinească funcțiile lor și astfel este mult mai
ușor să cedeze și să renunțe la dependențele lor. Centrul Viața nouă are ca scop să ajute cât mai
multe persoane cu astfel de probleme să renunțe la dependențele lor și datorită eforturilor lor ei
își îndeplinesc scopurile lor.

6
 mi-a fost foarte interesant să văd câte centre de genul acesta sunt la noi în Republica
Moldova și m-am bucurat că am găsit vreo 5-6 centre de reabilitare ceea ce înseamnă că oamenii
au șsanse de a se vindeca doar asta depinde de dorința și seriozitatea lor. Am aflat că a fost o
statistică destul de mare de 10.000 de perosane vindecate astea doar cele înregistrate la centru
ceea ce arată că e posibil să fie o schimbare.

7
8