Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a) Ce este Iluminsimul?
b) Difuzarea ideilor iluministe
c) Trăsăturile Iluminismului
d) Principii şi valori ale Iluminismului
e) Reprezentanţi ai Iluminismului
f) Absolutismul luminat
g) Iluminismul în Ţările Române
h) Importanţa Iluminismului şi a abolutismului luminat
a) Ce este Iluminsimul?
Iluminismul este un curent literar, filosofic, politic şi ideologic care a apărut în Franţa în secolul al XVIII–lea.
Iluminismul reprezenta modul de gândire al burgheziei, clasă socială activă, aflată în curs de afirmare.
Denumirea de Iluminism a fost explicată prin aceea că reprezentanţii acestui curent dovedeau încredere în
raţiunea umană şi în capacitatea ei de a lumina lumea prin ştiinţă şi cultură.
c) Trăsăturile Iluminismului
caracter raţional;
caracter antibisericesc (se critica atitudinea clerului catolic şi atotputernicia Bisericii Catolice, se dorea slăbirea
influenţei Bisericii Catolice în societate);
caracter antiabsolutist.
1
d) Principii şi valori ale Iluminismului
Pe plan religios, iluminiştii susţineau următoarele idei:
deismul
libertatea conştiinţei
toleranţă religioasă
Pe plan economic, reprezentanţii Iluminismului considerau că munca este singura sursă a bogăţiei şi a
progresului economic. Iluminiştii se deosebeau în ceea ce priveşte domeniul economic pe care îl considerau esenţial
în societate:
Fiziocraţii considerau că munca agricolă este sursa bogăţiei şi, prin urmare, proprietarii de pământ
trebuie să ocupe un loc privilegiat în societate;
Economistul englez, Adam Smith susţinea că sursa bogăţiei este reprezentată de industrie şi comerţ.
Pe plan politic, Iluminiştii propuneau un nou model al puterii caracterizat prin următoarele principii
politice:
Aplicarea principiului separarea puterilor în stat (Montesquieu);
respectarea drepturilor naturale ale omului (viaţa, libertatea, egalitatea, proprietatea);
contractul social şi suveranitatea poporului (Rousseau);
în ceea ce priveşte formele de guvernare, iluminiştii optau fie pentru monarhie constituţională
(precum Montesquieu), fie pentru republică (Rousseau);
conducătorii au datoria de a împinge societatea spre progres prin reforme economice,
legislative, sociale etc. (absolutismul/despotismul luminat);
e) Reprezentanţi ai Iluminismului
Voltaire („Scrieri filosofice”)
Chiar dacă a criticat dur abuzurile regilor iar idealul său era monarhia
constituţională, Voltaire a fost un susţinător al despotismului luminat
deoarece nu prea credea în capacitatea poporului de a participa la
conducerea statului.
Jean-Jacques Rousseau
Lucrări: „Discurs asupra inegalităţii între oameni”, „Contractul social” –
„Omul s-a născut liber dar peste tot este în lanţuri”
A teoretizat principii prec um suveranitatea
poporului și contractul social
2
f) Absolutismul luminat
Unii monarhi au încercat, în spiritul ideilor iluministe, să aplice o serie de reforme economice, sociale, legislative,
juridice, religioase. În general, introducerea „de sus în jos” a reformelor a fost determinată de preocuparea de a
elimina decalajul de dezvoltare faţă de unele state din Occident.
Asemenea reforme au fost aplicate în Prusia, Austria, Rusia, Spania, Portugalia, Ţările Române. Această politică de
reforme nu a dat rezultate pe termen lung, deoarece iniţiativele monarhilor luminaţi au avut de înfruntat rezistenţa
Bisericii Catolice şi a nobililor.
Despoţi luminaţi:
Frederic al II-lea cel Mare (Prusia)
Ecaterina a II-a (Rusia)
Iosif al II-lea (Austria).
Politica de reformare a lui Iosif al II-lea este cunoscută sub numele de iosefinism. De reformele sale s-au bucurat şi
românii din Transilvania. Multe dintre măsurile sale au vizat abolirea şerbiei. Iniţial a abolit şerbia pe domeniile
regale şi spera ca modelul său să fie urmat şi de nobili. Dar nu s-a întâmplat aşa. Dimpotrivă, rezistenţa nobilimii faţă
de abolirea şerbiei a fost foarte puternică şi în unele regiuni s-a ajuns la răscoale foarte violente, cea mai importantă
fiind răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan din Transilvania (1784).
3
g) Iluminismul în Ţările Române
Iluminismul românesc este reprezentat de cărturarii Şcolii Ardelene care şi-au consacrat cea mai mare parte a
activităţii studiului istoriei pentru a dovedi originea latină şi continuitatea românilor. Principalii reprezentanţi ai
Şcolii Ardelene sunt: Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ion Budai-Deleanu.
Ideile acestor autori au stat la temelia unui document foarte important pentru lupta de emancipare a românilor din
Transilvania aflată sub dominaţia Austriei. Documentul se numeşte „Supplex Libellus Valachorum” şi a fost
elaborat în anul 1791, fiind primul program politic al românilor din Transilvania.
Bazându-se pe drepturile istorice ale românilor (latinitatea sau romanitatea, continuitatea,
vechimea românilor), românii cereau: renunţarea la denumirea jignitoare de „toleraţi”
pentru români, egalitatea religioasă să fie acordată românilor, românii să fie acceptaţi printre
„naţiunile ţării”, utilizarea toponimiei româneşti, alături de cea maghiară şi germană.
Domnii fanarioţi, influenţaţi de ideile iluministe, au introdus o serie de reforme: Constantin Mavrocordat,
Alexandru Ipsilanti.
Prin reformele adoptate, aceşti domni fanarioţi s-au încadrat în curentul absolutismului
luminat.
Principala reformă adoptată de Constantin Mavrocordat a fost reforma socială prin care
a desfiinţat şerbia în Ţara Românească (1746) şi în Moldova (1749). Deşi liberi ca
persoană, ţăranii au rămas dependenţi de boieri din punct de vedere economic. Ţăranii
au devenit clăcaşi, fiind obligaţi să presteze boierului 12 zile de clacă pe an în Ţara
Românească şi 24 de zile în Moldova.