EPOCA LUMINILOR

1. Definiții

luminismul a fost marea mișcare filosofica a secolului al XVIII-lea, care considera ca rațiunea este singura in stare sa
„ilumineze” calea către realizarea fericirii umane. Iluminismul este un termen generic prin care se pot prezenta toate tendințele
societății din acel secol: spiritul inventiv, cercetarea științifica enciclopedismul, concepția optimista despre lume, credinta in progres
folosirea luminilor inteligentei, înlocuirea obiceiului si tradiției prin rațiune, tendința de a pune totul la îndoiala dintr-o perspectiva
critica.
Iluminismul reprezinta o mișcare filosofica, intelectuala si civica dezvoltata in secolul XVIII, care porneste de la premisa ca
ratiunea umana este singura capabila sa asigure fericirea. Ea susține spiritul inventiv, enciclopedismul, tendintele progresiste,
cercetarea științifica, rationalismul, spiritul critic. Iluminismul a aparut in Franta secolului al XVIII-lea, fiind reprezetat de cele mai
stralucite minti ale vremii: Voltaire, Diderot. Montesquieu, D'Alembert, Descartes, J.J.Rousseau. El s-a raspandit in intreaga Europa si
America de Nord, la sfarsitul secolului la XVIII-lea si inceputul celui urmator. In Tarile Romane, iluminismul este reprezentat
de Scoala Ardeleana, Chesarie Ramniceanul si Dinicu Golescu. Se considera ca iluminismul are radacini in Anglia, in opera unor
filosofi ca Thomas Hobbes, John Locke, David Hume, Ricardo, Defoe, Swift, precum si in modelul de organizare politica oferit de
Marea Britanie. Cei mai multi reprezentanti ai iluminismului francez au fost din randul scriitorilor filosofi, datorita preocuparilor lor
vaste ce cuprind literatura in sensul restrans al cuvantului, stiinta si filosofia. Operele literare ale acestora sunt influentate de
filosofie si contin o critica severa a societatii. Denumirea de iluminism a fost explicata prin aceea ca reprezentantii acestui curent
dovedeau incredere in ratiunea umana si in capacitatea ei de a lumina lumea. "Ratiunea si progresul universal', spunea
Voltaire, "imping inainte mersul istoriei.' Luminarea se putea face, in conceptia lor, prin cultura, cunoastere si educatie.
Apărut ca o reacție împotriva barocului, curent cultural și artistic caracterizat de utilizarea temelor religioase în domenii
precum filosofie, pictură, literatură etc., dar și ca dorință a răspândirii culturii, luminării în masă, noul curent de gândire venea și cu
noi metode de organizare a societății. Potrivit acestuia, societatea trebuia clădită pe următoarele principii:libertate, fraternitate,
guvern constituțional și separarea dintre stat si biserică.

2. Începutul Iluminismului

Perioada ce a precedat Epoca Luminilor, a fost aceea a Revoluției științifice. Printre protagoniștii acestei perioade se numără:Francis
Bacon, Rene Descartes, John Locke şi Baruch Spinoza, filosofi ale căror lucrări au stat la baza modelării culturale a noii epoci.
Iluminismul a avut printre personalitățile marcante pe: Voltaire, Denis Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Adam Smith și Immanuel
Kant, cu toții fiind filosofi și scriitori prin excelență.
. Noile idei pleacă de la premisa ratiunii umane si sustine faptul ca:
- omul are ca datorie suprema obligatia de a fi fericit
- ideea deismului limitat la actul creatiei si de aici separarea bisericii de stat
- "iluminarea" maselor prin educatie si rationalism
- principiul bunei guvernări bazate pe suveranitatea poporului si separarea puterilor in stat
- regim republican sau monarhie constitutionala de model britanic
- munca ca sursa a bogatiei, realizata pe baza libertatilor individuale, a initiativei private si economiei bazata pe cerere si oferta

Unii savanti sau filosofi din secolul al XVIII-lea au infiintat sau au devenit membri ai unor loji masonice care s-au dezvoltat
mai ales in Franta (francmasoneria), dar si in alte tari. In 1773, a fost infiintata cea numita Marele Orient, despre care se spune ca
avea, in 1789, peste 30 000 de membri. Secolul al XVIII-lea a fost dominat de rationalism, precum si de regandirea locului si rolului
statului, a raporturilor dintre individ si stat. Se acrediteaza ideea ca nu doar individul are anumite obligatii fata de stat, ci si acesta
fata de individ. Raspandirea iluminismului s-a realizat prin intermediul cartilor ce cuprind lucrari de tip teatru, roman, nuvela,
pamflet social-politic, opere filosofice, opere muzicale si simfonii. Se remarca aici:

- Enciclopedia elaborata sub conducerea lui Diderot si d-Alembert (Enciclopedia a concentrat ideile noi ale secolului si le-a transmis
marelui public intr-o forma accesibila. Interzisa de Ludovic al XV-lea si condamnata de papalitate, lucrarea s-a bucurat de o apreciere
generala, avand sustinatori in toate straturile societatii si contribuind la formarea opiniei publice. Un exemplar a fost adus in Tara
Romaneasca, de episcopul Chesarie Ramniceanul in 1773).
- Contractul social al lui J.J.Rousseau si Despre spiritul legilor al lui Montesquieu
- Robinson Crusoe scris de Daniel Defoe si Calatoriile lui Gulliver al lui Jonathan Swift
- Faust scris de J.W.Goethe si opera Don Giovanni de W.A.Mozart
3. Absolutismul luminat

A fost promovat de monarhiile prusaca, rusa, austriaca prin intermediul lui Frederic al-II-lea(1740-1786), Maria
Tereza(1740-1780), Iosif al-II-lea(1780-1790), Ecaterina a-II-a (1762-1796). Acesti despoti luminati, au aplicat ideile iluministe in
vederea modernizarii administratiei, armatei, agriculturii, dezvoltarii industriei, educatiei, subordonarii bisericii, scopul fiind
unificarea imperiilor multinationale, cresterii veniturilor si puterii monarhilor. In ciuda diversitatii formelor de manifestare, noua
conceptie de guvernare are unele trasaturi comune: un absolutism centralizator; o ierarhie a functionarilor; o furie a guvernarii
(concretizata prin interventia statului in economie, invatamant, religie); o conceptie unitara de guvernare. Gandirea economica a
monarhilor luminati era mercantilismul. Se urmarea o balanta comerciala activa, monarhia sprijinind activitatea manufacturiera si
comerciala. In plan social, statul intervine, din considerente fiscale si umanitare, in raporturile dintre tarani si nobili, dorind sa faca
din fiecare locuitor un contribuabil eficient. Este creat un aparat administrativ centralizat, avand in frunte suveranul care devine
detinatorul tuturor parghiilor statului. Caracterul nationalist al activitatii de stat face ca educatia sa devina o problema de
guvernare.In domeniul religios, importanta Bisericii este mentinuta, dar ea este subordonata puterii de stat care cauta sa-i
reglementeze activitatea.

Iosif al II-lea a urcat pe tron in 1780, dupa moartea mamei sale, Maria Tereza, demarand reformarea statului, in virtutea
filosofiei luminilor. El adopta varianta germana a iluminismului, mai conservatoare si mai adecvata stadiului de dezvoltare a
Imperiului austriac. El a dorit sa impuna reforme radicale: desfiintarea manastirilor, egalitatea cultelor, egalitatea sociala, libertatea
cuvantului, unificarea legilor. Cea mai importanta reforma a vizat domeniul religios. Prin Edictul de toleranta (1781) se mentinea
primatul religiei catolice, dar era acceptata libera practica si celorlalte religii; se deschidea necatolicilor (in mare parte protestanti)
drumul spre functii, proprietati, industrii, intrare in orase. Din 1781, Iosif al II-lea trece la organizarea administrativa prin care statul
era impartit in circumscriptii, avand in frunte comisari subordonati imparatului. Astfel, erau afectate comitatele, nobilimea avand
acolo importante privilegii. In acelasi an desfiinteaza iobagia pe domeniile imperiale, sperand ca nobilii vor face acelasi lucru.
Reforma judiciara din 1782 a creat cadrul legislativ necesar modernizarii imperiului (s-a renuntat, de pilda, la pedeapsa cu moartea si
la tortura). Totodata, monarhul a scos cenzura de sub tutela clerului si a modernizat invatamantul

Rusia a reprezentat un model original de despotism luminat. De altfel, chiar Montesquieu considera ca, datorita
climatului, despotismul era o forma buna de guvernare pentru o populatie care nu reactiona decat la forta. Ecaterina a II-a cea Mare
(1762-1796) a ocupat tronul dupa moartea sotului ei, Petru al III-lea. Printesa germana, Ecaterina primise in copilarie o educatie
inspirata din modelul iluminist. Ea a infaptuit cateva reforme menite sa creeze un nou echilibru intre marea nobilime si fortele noi,
pastrand insa vechea structura feudala si serbia. Imparateasa a convocat, in 1767, o mare adunare reprezentativa care sa faca
propuneri pentru revizuirea legilor, redactand ea insasi dispozitii (Nakaz) pentru aceasta. Ecaterina a II-a a fost un despot luminat,
mai mult prin educatie si datorita intentiilor ei, deoarece cele mai multe dintre reforme nu au fost aplicate. Ea nu a desfiintat serbia,
luand chiar masuri care au agravat situatia taranilor. De altfel, multe dintre reformele ei au fost anulate de succesorul ei.

Reprezentanți

Voltaire era de orientare iluminista conservatoare. A avut o opera extrem de vasta. Scrierile sale sunt indreptate
impotriva inechitatilor sociale, superstitiilor, intolerantei religioase. A criticat Vechiul Regim si Biserica militand pentru libertatea
cuvantului, a gandirii si egalitatea tuturor oamenilor in fata legii. Considera ca relele societatii pot fi indreptate prin alianta intre
monarhi si filosofi. Voltaire este teoreticianul despotismului luminat.

Montesquieu era de orientare iluminista moderata. A creat o opera importanta. In 1721 a publicat ,,Scrisorile persane" in
care prezinta calatoria a doi persani prin Europa si care critica realitatile continentului nostru si anume: intoleranta religioasa,
institutiile culturale si de stat, inclusiv monarhia absoluta. In cartea ,,Spiritul legilor" teoretizeaza principiul separarii puterilor in stat.
Considera monarhia constitutionala forma de guvernare cea mai eficienta, deoarece puterea executiva, legislativa si judecatoreasca
erau independente una fata de cealalta. Jean-Jacques Rousseau era de orientare iluminista radicala. Lucrarile sale, ,,Discurs asupra
inegalitatii de avere" si ,,Contractul social", exprima aspiratiile micii burghezii din care facea parte. Considera sursa inegalitatii si a
relelor in societate ca fiind proprietatea privata, de aceea ea trebuia limitata. De asemenea, milita pentru participarea tuturor
cetatenilor la viata politica, statul trebuia organizat pentru a asigura suveranitatea poporului.
Denis Diderot si d'Alembert au publicat ,,Enciclopedia" in 35 de volume, 'Enciclopedia' contine ideile revolutionare ale
iluminismului: lupta pentru progres, libertate si toleranta, egalitatea intre oameni si intre popoare. Forma ideologica a iluminismului,
prin critica la adresa Vechiului Regim, a pregatit, pe plan ideologic, marile rasturnari cauzate de Revolutia franceza