Cuvântul dinamită pro

vine din grecescul

dynamis, ce înseamna
putere și este un
exploziv care a fost
produs pentru prima
oară în localitatea
Krümmel de lângă
Hamburg în anul 1866
de către chimistul și
cercetătorul suedez
Alfred Nobel, fiind
patentat în octombrie
1867.
 Dinamita constă
din 3 părți:
• nitroglicerină - (aceasta
este de fapt substanța
care provoacă explozia),
• diatomit sau Kieselgur -
(un oxid de siliciu poros
alcătuit din scoicile
diatomeelor);
• un stabilizator chimic în Cartuş de dinamită:

cantități mici - carbonat A-Amestec de diatomit și nitroglicerină;

de sodiu. B-Înveliș de protecție;

C-Capsă detonantă;
D-Fitil de amorsare
• Povestea dinamitei incepe
in 1846, cu Ascanio
Sobrero, un chimist
italian. El este primul care
a tratat glicerolul cu acid
azotic si sulfuric pentru a
produce componenta
principala a
dinamitei: nitroglicerina.
• Alfred Nobel a fost fiul
unui inginer ce s-a
confruntat de multe ori cu
problema aruncarii in aer
a blocurilor de piatra
pentru a putea construi
poduri si cladiri in
Stockholm.
• In 1852, Alfred este
chemat sa lucreze pentru
compania tatalui sau, care
cunostea o dezvoltare
continua datorita livrarilor
catre Armata Rusa.
• Cu toate acestea,
sfarsitul Razboiului
Crimeei avea sa aduca
dupa el falimentul
companiei „Nobel si fii“
prin sistarea comenzilor si
neplata livrarilor
anterioare facute catre
armata tarului Nicolae I.
• Immanuel Nobel si doi dintre fiii sai se reintorc
la Stockholm. Ajuns in orasul sau natal, Alfred continua
cercetarile prin care incearca sa foloseasca nitroglicerina
ca exploziv. Acestea vor avea insa urmari tragice,
determinand, in 1864, moartea fratelui sau, Emil. Din
acest motiv, autoritatile se vad nevoite sa-i interzica
experimentele in interiorul orasului, iar Nobel se muta pe
un vas ancorat in larg.
• Dupa mai multe cercetari a descoperit ca solul de pe
fundul unor lacuri, format din roci sedimentare
silicioase, poate absorbi un volum de nitroglicerina de
trei ori mai mare decat volumul propriu si ca se formeaza
o pasta care putea fi modelata in diferite forme si
dimensiuni.
• In 1867 isi breveteaza inventia sub numele de
dinamita, cuvant de origine greaca insemnand „putere“.
Avea 34 de ani.
• Pentru a putea initia explozia,
Alfred breveteaza un detonator
care permite activarea dinamitei
prin aprinderea unui fitil. “Capsa
detonanta” este un dop de lemn
umplut cu praf de pusca ce se
putea aprinde cu ajutorul unui fitil,
prin intermediul careia dinamita
putea fi detonata in conditii
controlate.
• Un alt progres realizat mai tarziu a
fost declansarea electrica. Folosita
pentru prima data cu succes la
sfarsitul secolului al XIX-
lea, declansarea electrica a
permis un control mai bun al
momentului exploziei, cu efecte
semnificative in directia sigurantei
in utilizare si a caracterului sau
practic. De exemplu, detonarea
unei stanci putea fi cronometrata Detonator pentru dinamita
prin intermediul unor dispozitive
pentru ca exploziile succesive sa
indeparteze si fragmentele
rezultate.
• Datorita faptului ca dinamita
reducea substantial costurile
aruncarii in aer a blocurilor de
piatra, Nobel a facut din vanzarea
dinamitei o afacere profitabila,
astfel incat fabrica sa
din Germania incepe sa-si exporte
produsele in alte tari din Europa si
chiar in America si Australia.
• La moartea sa, a lasat 9 milioane
de dolari pentru infiintarea unor
premii cu numele sau: premiile
Nobel pentru medicina sau
fiziologie, fizica, chimie, economie,
literatura si pace. Nobel considera
importante eforturile de promovare
a pacii si avea un deosebit respect
si pentru literatura si stiinta, care
au stat la baza multora dintre
activitatile sale ca inventator.
Alfred Nobel