Moduri de iluminat

Scurtă istorie a luminii artificiale

 În ziua de azi, îți este aproape imposibil să îți imaginezi viața fără
lumină artificială. Gândește-te doar la ocazionala pană de curent și cum te
lasă efectiv… lipsit de activitate pentru cel puțin câteva minute.
  Însă „dependența” noastră de lumină artificială și, implicit, de
electricitate reprezintă doar rezultatul a mii de ani de cercetare și inovație.
În continuare, vom trece în revistă doar câteva din momentele cheie care
ne-au dus în punctul în care ne aflăm acum.

1. Controlul focului
2. Primele lămpi
3. Lumânările
4. Iluminatul cu gaz
5. Iluminatul electric
6. Invențiile secolului XX
   Controlul focului
Antropologii susțin că primul hominid care a reușit să controleze focul a fost Homo erectus. Deși
perioada exactă a începutului acestei revoluții este momentan imposibil de determinat, consensul este că,
în jurul anului 125.000 î.Hr., acei hominizi foloseau deja focul la scară largă.
 
Cu ajutorul focului, oamenii au putu să gătească, să se încălzească, să se apere de prădători, dar și să-
și extindă activitățile pe timp de noapte. Chiar dacă nu ne putem referi la controlul focului ca la o
„invenție”, este cu siguranță unul dintre cei mai importanți pași evolutivi făcuți vreodată de oameni.
 Primele lămpi
Cândva, în preajma anului
70.000 î.Hr., oamenii umpleau
scoici sau pietre goale cu grăsime
animală, pe care apoi o aprindeau
cu diverse frunze. Lămpile
ceramice cu ulei apar odată cu
invenția olăritului, în jurul anului
4.000 î.Hr., însă conceptul va
rămâne practic neschimbat până
în secolul XVIII-lea.
 Lumânările
Lumânările nu reprezintă o invenție
atribuită unui singur popor, multe din marile
civilizații antice dezvoltând în paralele
versiuni ale acestui obiect de iluminat.
Egiptenii învățaseră să înmoaie măduva
stufului în grăsime animală; rezultatul era un
obiect înalt care ardea încet. Totuși, acest
obiect nu putea fi considerat o lumânare în
adevăratul sens al cuvântului.
 
Prima lumânare din ceară de albine a fost
introdusă tot de egipteni, în jurul anul 3.000
î.Hr. Romanii par să fi inventat lumânarea din
seu, în preajma anului 500 î.Hr., aceasta
arzând cu ajutorul unui fitil făcut din papirus.
Invenția lor este considerată ca fiind cea mai
apropiată - din punct de vedere conceptual -
de lumânările pe care încă le folosim în ziua
de azi.
  Iluminatul cu gaz
Timp de secole întregi, principiile despre iluminare descoperite în Antichitate nu au evoluat prea mult. Lumânările și focurile
șemineurilor erau folosite pentru iluminatul exterior, în timp ce unele lămpi cu ulei erau folosite pentru iluminatul stradal.
 
În anul 1790, inventatorul scoțian William Murdoch începe să experimenteze cu posibilitatea de a folosi gazul drept
combustibil pentru flacără. Pentru a obține o flacără cât mai strălucitoare, Murdoch va folosi un gaz provenit din distilarea
cărbunelui. Prima clădire iluminată cu gaz va fi chiar casa lui Murdoch, în anul 1792.
 
Până la sfârșitul secolului XIX, majoritatea orașelor din Europa și America aveau străzi luminate cu lămpi cu gaz.
  Iluminatul electric
Chiar dacă au trecut mai bine de 100 de ani până
când iluminatul electric a început să îl înlocuiască pe cel
cu gaz, invențiile care au dus la acest fenomen apar încă
de la începutul secolului al XVIII-lea. Chimistul britanic
Humphrey Davey inventează prima sa lampă electrică cu
arc în anul 1802, în cadrul Institutului Regal al Marii
Britanii.
 
Însă 1879 este considerat anul oficial de naștere al
becului incandescent. Atât inventatorul american Thomas
Alva Edison cât și britanicul Joseph Swan reușiseră să
patenteze diferite modele de lămpi electrice.
 
Edison încerca să creeze un filament care să reziste
un timp cât mai îndelungat; primele becuri comercializate
de către compania celor doi inventatori (Edison & Swan
United Electric Light Company) aveau filamentele făcute
din carbon (rezultat din arderea lemnului de bambus) și
rezistau în jur de 1.200 de ore.
 Invențiile secolului XX
  Printre cele mai importante descoperiri în domeniul iluminatului, din secolul XX, amintim:
 
•Inventarea lămpii cu vapori de mercur în 1901, de către americanul Peter Cooper Hewitt;
•Inventarea filamentului din tungsten (sau wolfram) în 1904, de către Sándor Just și Franjo Hanaman. Tungstenul înlocuiește carbonul lui Edison
ca materie primă pentru becuri, datorită rezistenței sporite în timp. În 1913, sunt făcuți poate primii pași în direcția eficienței energetice, prin
apariția lămpii Halfwatt. Compania olandeză încerca astfel să crească durata de viață și să reducă semnificativ consumul lămpilor cu tungsten;
•Crearea lămpii fluorescente - deși experimente cu această tehnologie existau încă din secolul XIX, prima lampă fluorescentă modernă a fost
patentată în 1926, de către germanul Edmund Germer;
•În 1928,se face încă un pas în direcția eficienței energetice, prin lansarea becurilor Duo Spaarlamp, ce permiteau consumatorilor să ajusteze
puterea luminii în funcție de nevoi;
•Inventarea becului cu halogen de către Elmer Fridrich, în 1953, în cadrul laboratoarelor companiei General Electric;
•Inventarea laserului (acronim pentru ”light amplification by stimulated emission of radiation”) de către Theodore H. Maiman în 1960, în cadrul
Hughes Research Laboratory;
•Producția unui bec fluorescent cu inducție magnetică de către Philips în 1991 - bec cu o durată de viață de 60.000 de ore;
•Philips Ecotone este inventat în 1997; becul are nu doar o eficiență sporită, dar și un design care aduce companiei premiul International Forum
Design
 
Totuși, poate cea mai importantă invenție a secolului XX în materie de iluminat rămâne LED-ul. Acronim pentru „light emitting diode”,
tehnologia a fost descoperită pentru prima dată în anul 1920, atunci când un rus, Oleg Losev, a observat că diodele unui radio emit lumină atunci
sunt conectate la curentul electric. Nimeni nu a văzut însă vreo utilitatea în invenția lui Losev, care a murit de foame, în 1942, în timpul asediului
Leningradului, când avea doar 38 de ani.
 
Abia în 1962, Nick Holonyak Jr. - un angajat General Electric - dezvoltă primul LED practic, tehnologia fiind folosită inițial pentru micile
lumini indicatoare de pe diverse mașini și dispozitive. Însă boom-ul becurilor LED începe abia în anul 1995, când japonezul Shuji Nakamura, de
la corporația Nichia inventează primele LED-uri albastre și albe
 În secolul XXI, becurile și aplicațiile cu LED au
devenit din ce în ce mai populare, datorită prețurilor din
ce în ce mai convenabile și a rezistenței sporite în timp.
Dacă la început nu existau variații prea mari în privința
culorii, astăzi LED-urile se găsesc în orice temperatură
de culoare și în orice formă, reușind chiar să imite cu
succes aspectul becului incandescent.
 
În 2013, Philips aduce încă două inovații importante,
folosind această tehnologie. Prima este TLED - un
prototip de lampă capabil să producă un record de 200
lumeni pe watt. A doua este Philips Hue, care oferă
oamenilor posibilitatea unui control total și inteligent
asupra becurilor LED, folosind o simplă aplicație.
 
Nu există îndoială că, în momentul de față, tehnologia
LED reprezintă soluția de iluminat nu doar a
prezentului, ci și a viitorului.