Scurtă istorie a luminii artificiale

 
În ziua de azi, îți este aproape imposibil să îți imaginezi viața fără lumină artificială. Gândește-te
doar la ocazionala pană de curent și cum te lasă efectiv… lipsit de activitate pentru cel puțin
câteva minute.
Însă „dependența” noastră de lumină artificială și, implicit, de electricitate reprezintă doar
rezultatul a mii de ani de cercetare și inovație. În continuare, vom trece în revistă doar câteva din
momentele cheie care ne-au dus în punctul în care ne aflăm acum.
Controlul focului

 
Antropologii susțin că primul hominid care a reușit să controleze focul a fost Homo erectus. Deși
perioada exactă a începutului acestei revoluții este momentan imposibil de determinat, consensul
este că, în jurul anului 125.000 î.Hr., acei hominizi foloseau deja focul la scară largă.
 
Cu ajutorul focului, oamenii au putu să gătească, să se încălzească, să se apere de prădători, dar
și să-și extindă activitățile pe timp de noapte. Chiar dacă nu ne putem referi la controlul focului
ca la o „invenție”, este cu siguranță unul dintre cei mai importanți pași evolutivi făcuți vreodată
de oameni.
Primele lămpi

 
Cândva, în preajma anului 70.000 î.Hr., oamenii umpleau scoici sau pietre goale cu grăsime
animală, pe care apoi o aprindeau cu diverse frunze. Lămpile ceramice cu ulei apar odată cu
invenția olăritului, în jurul anului 4.000 î.Hr., însă conceptul va rămâne practic neschimbat până
în secolul XVIII-lea.
Lumânările

 
Lumânările nu reprezintă o invenție atribuită unui singur popor, multe din marile civilizații
antice dezvoltând în paralele versiuni ale acestui obiect de iluminat. Egiptenii învățaseră să
înmoaie măduva stufului în grăsime animală; rezultatul era un obiect înalt care ardea încet.
Totuși, acest obiect nu putea fi considerat o lumânare în adevăratul sens al cuvântului.
 
Prima lumânare din ceară de albine a fost introdusă tot de egipteni, în jurul anul 3.000 î.Hr.
Romanii par să fi inventat lumânarea din seu, în preajma anului 500 î.Hr., aceasta arzând cu
ajutorul unui fitil făcut din papirus. Invenția lor este considerată ca fiind cea mai apropiată - din
punct de vedere conceptual - de lumânările pe care încă le folosim în ziua de azi.

Iluminatul cu gaz

 
Timp de secole întregi, principiile despre iluminare descoperite în Antichitate nu au evoluat prea
mult. Lumânările și focurile șemineurilor erau folosite pentru iluminatul exterior, în timp ce
unele lămpi cu ulei erau folosite pentru iluminatul stradal.
 
În anul 1790, inventatorul scoțian William Murdoch începe să experimenteze cu posibilitatea de
a folosi gazul drept combustibil pentru flacără. Pentru a obține o flacără cât mai strălucitoare,
Murdoch va folosi un gaz provenit din distilarea cărbunelui. Prima clădire iluminată cu gaz va fi
chiar casa lui Murdoch, în anul 1792.
Până la sfârșitul secolului XIX, majoritatea orașelor din Europa și America aveau străzi luminate
cu lămpi cu gaz
Ilminatul electric

 
Chiar dacă au trecut mai bine de 100 de ani până când iluminatul electric a început să îl
înlocuiască pe cel cu gaz, invențiile care au dus la acest fenomen apar încă de la începutul
secolului al XVIII-lea. Chimistul britanic Humphrey Davey inventează prima sa lampă electrică
cu arc în anul 1802, în cadrul Institutului Regal al Marii Britanii.
 
Însă 1879 este considerat anul oficial de naștere al becului incandescent. Atât inventatorul
american Thomas Alva Edison cât și britanicul Joseph Swan reușiseră să patenteze diferite
modele de lămpi electrice.
 
Edison încerca să creeze un filament care să reziste un timp cât mai îndelungat; primele becuri
comercializate de către compania celor doi inventatori (Edison & Swan United Electric Light
 Company) aveau filamentele făcute din carbon (rezultat din arderea lemnului de bambus) și
rezistau în jur de 1.200 de ore.
În 1892, avea să fie produs și primul bec Philips, la doar un an după ce Frederik și Gerard Philips
puneau bazele companiei lor în Eindhoven, Olanda.
Invențiile secolului XX

 
Printre cele mai importante descoperiri în domeniul iluminatului, din secolul XX, amintim:
 
 Inventarea lămpii cu vapori de mercur în 1901, de către americanul Peter Cooper Hewitt;
 Inventarea filamentului din tungsten (sau wolfram) în 1904, de către Sándor Just și Franjo
Hanaman. Tungstenul înlocuiește carbonul lui Edison ca materie primă pentru becuri, datorită
rezistenței sporite în timp. În 1913, sunt făcuți poate primii pași în direcția eficienței energetice,
prin apariția lămpii Philips Halfwatt. Compania olandeză încerca astfel să crească durata de viață
și să reducă semnificativ consumul lămpilor cu tungsten;
 Crearea lămpii fluorescente - deși experimente cu această tehnologie existau încă din secolul
XIX, prima lampă fluorescentă modernă a fost patentată în 1926, de către germanul Edmund
Germer;
 În 1928, Philips face încă un pas în direcția eficienței energetice, prin lansarea becurilor Philips
Duo Spaarlamp, ce permiteau consumatorilor să ajusteze puterea luminii în funcție de nevoi;
 Inventarea becului cu halogen de către Elmer Fridrich, în 1953, în cadrul laboratoarelor
companiei General Electric;
 Inventarea laserului (acronim pentru ”light amplification by stimulated emission of radiation”)
de către Theodore H. Maiman în 1960, în cadrul Hughes Research Laboratory;
 Producția unui bec fluorescent cu inducție magnetică de către Philips în 1991 - bec cu o durată
de viață de 60.000 de ore;
 Philips Ecotone este inventat în 1997; becul are nu doar o eficiență sporită, dar și un design care
aduce companiei premiul International Forum Design
 
Totuși, poate cea mai importantă invenție a secolului XX în materie de iluminat rămâne LED-ul.
Acronim pentru „light emitting diode”, tehnologia a fost descoperită pentru prima dată în anul
1920, atunci când un rus, Oleg Losev, a observat că diodele unui radio emit lumină atunci sunt
conectate la curentul electric. Nimeni nu a văzut însă vreo utilitatea în invenția lui Losev, care a
murit de foame, în 1942, în timpul asediului Leningradului, când avea doar 38 de ani.
 
Abia în 1962, Nick Holonyak Jr. - un angajat General Electric - dezvoltă primul LED practic,
tehnologia fiind folosită inițial pentru micile lumini indicatoare de pe diverse mașini și
dispozitive. Însă boom-ul becurilor LED începe abia în anul 1995, când japonezul Shuji
Nakamura, de la corporația Nichia inventează primele LED-uri albastre și albe.
 
În secolul XXI, becurile și aplicațiile cu LED au devenit din ce în ce mai populare, datorită
prețurilor din ce în ce mai convenabile și a rezistenței sporite în timp. Dacă la început nu existau
variații prea mari în privința culorii, astăzi LED-urile se găsesc în orice temperatură de culoare și
în orice formă, reușind chiar să imite cu succes aspectul becului incandescent.
 
În 2013, Philips aduce încă două inovații importante, folosind această tehnologie. Prima
este TLED - un prototip de lampă capabil să producă un record de 200 lumeni pe watt. A doua
este Philips Hue, care oferă oamenilor posibilitatea unui control total și inteligent asupra
becurilor LED, folosind o simplă aplicație.
 
Nu există îndoială că, în momentul de față, tehnologia LED reprezintă soluția de iluminat nu
doar a prezentului, ci și a viitorului