Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Asa afirma Edison perfectionarea sa in inventia becului:Nu am dat gre de 999 ori. Pur
i simplu am descoperit 999 de feluri n care nu se construiete un bec. Desi multi stiu ca
Thomas Edison a inventat becul cu incandescenta n anul 1879, n fapt, acesta l-a perfectionat.
n secolul al XIX-lea omul de stiinta Humphrey Davis a descoperit ca un arc carbonic, cu
ajutorul electricitatii, producea lumina, pentru ca n anul 1860 Joseph Swan sa introduca arcul
de carbon ntr-un container de sticla si sa creeze ceva asemanator cu becul modern.
Problema cu becul lui Swan era ca acesta se ardea foarte repede. Edison a dezvoltat
becul cu filament care putea functiona fara a se arde timp de cteva ore, facnd astfel din bec un
obiect practic, util n treburile zilnice.
Primul om care a intuit existenta electricitatii a fost fizicianul si filozoful antic
Thales. Cu 600 de ani inainte de era noastra acesta facea experimente si credea
(eronat) ca prin slefuire chihlimbarul se magnetizeaza. De fapt era vorba de
electricitate statica. Legatura dintre electricitatea si magnetism avea sa fie facuta
mult mai tarziu. Apoi, in 1600 fizicianul englez William Gilbert a studiat si el
chihlimbarul si efectele slefuirii acestuia.
El este cel care a venit cu denumirea de electricitate, care provine de la cuvantul
latin electricus ce inseamna ca chihlimbarul. Apoi, in secolul 18 Benjamin Franklin
(inventatorul paratrasnetului) a realizat un studiu extensiv asupra electricitatii.
Franklin a facut rost de bani pentru studiu dupa ce si-a vandut posesiunile.
Ulterior munca a fost continuata de catre alti savanti, precum Luigi Galvani, Michael
Faraday, Nikola Tesla, Thomas Edison sau Lord Kelvin. Acestia au transformat
electricitatea dintr-o curiozitate stiintifica intr-o unealta esentiala.
Datorita dorintelor de cunoastere si descoperiri, mai bine spus exploziei de inventii din
secolul XIX, un adevarat rezultat si totodata o adevarata descoperire a fost BECUL.