Lumea moderna este o lume electrificata, 

becul electric fiind cel care a

schimbat esential calitatea si ritmul existentei umane, extinzand, prin iluminarea
noptii, activitatile care nu se puteau desfasura decat ziua.

Lumina electrica, una dintre nevoile vietii cotidiene, a fost inventata de

catre Thomas Alva Edison, in anul 1879. Edison nu este, insa, primul preocupat
sa inventeze becul cu incandescenta, el reusind sa realizeze primul bec cu filament
disponibil pentru comercializare. Chiar daca cei care au studiat istoria inventicii
sunt de parere ca inaintea lui Edison mai existau inca alte 20 de inventii in ceea ce
priveste lampile incandescente, totusi el primeste intregul credit, datorita faptului
ca versiunea sa este singura care reuseste sa depaseasca celelalte modele de becuri
electrice, prin combinarea a trei factori – folosirea unui material incandescent
eficient, un vacuum mai puternic decat reusisera ceilalti inventatori si o rezistenta
infinit mai mare, ceea ce a permis ca distribuirea dintr-o sursa centralizata sa fie si
viabila din punct de vedere economic.

In anul 1802, Humphry Davy, chimist si inventator englez, experimenteaza in

domeniul electricitatii, inventand bateria electrica. De aici si pana la aparitia
primului bec a fost doar un pas. In momentul in care a conectat bateria deja
inventata la niste cabluri si la o bucata de carbon, acesta din urma producea lumina
prin stralucire, inventia sa ramanand in istorie sub numele de lampa cu arc electric.
Lumina produsa era, insa, de scurta durata si mult prea intensa, pentru a putea fi
folosita in scopuri practice.

In urmatoarele sapte decenii, alti inventatori au creat becuri electrice, cel

mai cunoscut fiind cercetatorul britanic Warren de la Rue, care incorporeaza un
filament de platina, intr-un tub de vacuum, prin care trece un curent electric.
Intreaga structura era construita pe principiul conform caruia punctul mare de
topire al platinei va duce ca, in tub, sa existe un numar redus de molecule de gaz,
care sa reactioneze cu platina, determinand, astfel, o crestere a longevitatii becului,
procedeu care, din nefericire, era mult prea costisitor, pentru a fi comercializat.

In anul 1850, un fizician englez, Joseph Wilson Swan, inventeaza becul

electric, prin incapsularea unor filamente de hartie carbonizata, intr-un cilindru de
sticla, reusind obtinerea unui prototip viabil pana in 1860. Lipsa unui vacuum bun,
dar si o incarcare electrica de slaba calitate au facut ca durata de viata a acestui
produs nou sa fie extrem de redusa, becul sau nefiind eficient. In 1874, in
Toronto, Canada, un electrician, Henry Woodward si colegul sau, Mathew
Evans, construiesc lampi care contineau diferite dimensiuni de tije de carbon,
sustinute de electrozi, intr-un cilindru de sticla umplut cu nitrigen. Cei doi incearca
sa comercializeze noul produs, fara succes, motiv pentru care ii vand patentul lui
Edison, in anul 1879.

In anul 1878, Thomas Edison incepe deja sa cerceteze metodele prin care sa

construiasca un bec electric care sa fie si practic, si durabil si economic, in
octombrie publicand prima sa lucrare in legatura cu imbunatatirile aduse luminii
electrice. Continua sa testeze diferite materiale pentru filamente, pana cand, in
anul 1879, aplica pentru un alt patent de inventie – “Folosirea filamentului de
carbon conectat prin intermediul firelor de contact din platina”

Chiar daca in patent, Edison descrie diverse modalitati de a crea filamentele

de carbon, aici incluzand bumbac, lana, lemn si hartie, abia dupa cateva luni de la
acordarea patentului, acesta constata ca un filament din bambus carbonizat poate sa
dureze si pana la 1200 de ore.

Aceasta descoperire duce la aparitia primului bec electric si marcheaza

inceputurile productiei pe scara larga a becului, in scopul comercializarii.
Efectul economic al electricitatii depaseste cu mult asteptarile acelei perioade,
crescand imens timpul de lucru din cadrul unei zile. Profiturile generate de catre
lampa electrica au determinat achizitionarea de generatoare si de cabluri,
infrastructura devenind disponibila unor alte categorii de inventii – echipament si
aparate care, pana la sfarsitul anilor 1930, au transformat radical casele si spatiul
de lucru.

Asadar, Edison a fost cel care a inventat becul electric si a reusit sa

reuneasca toate cunostintele sale referitoare la electricitate si la becurile cu gaz,
pentru a inventa un cu totul alt sistem de iluminare, implicand generatoare
electrice, becuri, firele necesare pentru legarea caselor la reteaua de curent, prizele,
intrerupatoarele si lampile. Edison a fost primul care a reusit sa desluseasca, intr-o
maniera proprie si eficienta, uriasul puzzle construit, pana la un punct, de
predecesorii sai.
 Becurile moderne cu incandescenta nu mai sunt suficient de eficiente, in
momentul de fata mai putin de 10% din electricitate fiind convertita in lumina,
energia ramasa, pierzandu-se sub forma de caldura. Cu toate acestea, becurile
electrice sunt folosite inca, in multe tari, datorita costului redus, a disponibilitatii
pe scara larga, a incorporarii usoare, in sistemele electrice, si datorita formelor si
dimensiunilor variate.

In prezent, legislatia in vigoare vizeaza inlocuirea becului cu incandescenta, cu

sisteme mai eficiente, cum ar fi lampile fluorescente si lampile de tip LED, care
sunt insa mult mai scumpe decat vechile becuri si ridica destule semne de intrebare
in ceea ce priveste contaminarea cu mercurul pe care il contin.