Istoricul proprietăților becurilor:

Anii 1880 – BECUL CU INCANDESCENȚĂ –

În al VII-lea deceniu al secolului trecut, domeniul de bază al utilizării electricității era

telegraful.
Al VIII-lea deceniu constituie epoca iluminatului electric. Dezvoltarea orașelor, apariția
blocurilor și clădirilor masive, a corpurilor de fabrici și uzine cerea imperios un nou izvor de lumină,
mai puternică, mai vie, care să poată fi distribuită în numeroase puncte. Iluminatul devine astfel
domeniul de bază al aplicării electricității. Cu acest prilej au fost create generatoarele industriale și
centralele electrice care au deschis, la randul lor, drum electricității ca forță în puternicul fort al
industriei.
Aceste victorii ale elctricității, chiar de la inceputul dezvoltării ei, se datoreaza, în bună parte,
cercetărilor lui Thomas Edison.
Mulțumită unor combinații speciale a pompelor de aer, în octombrie 1879, Edison a obținut
un vid (o rarefiere în balon) aproape de o milionime de atmosferă (cu mult mai putin decat vidul pe
care tehnica îl poate obține azi; era pe atunci o foarte mare realizare).
Într-una din nopțile sale de muncă din acea perioadă, Edison, în laboratorul său, cugetând la
una din problemele obișnuite ce nu-i dădeau pace, frămanta distrat între degete un cocoloș de
funingine amestecat cu smoală, pe care îl folosea la telefon. In timp ce gândurile inventatorului
zburau departe, degetele lui turteau și răsuceau cocoloșul într-un firicel tot mai subțire. Când Edison
a privit întamplător firul, i-a trecut prin minte să încerce acest fir la lampa electrică. Spre marea sa
satisfacție, experiența facută a dat imediat rezultate bune. A continuat să experimenteze filamentele
de funingine în diferite compoziții și forme. După numeroase experiențe Edison a confecționat o
lampă cu fir de bambus carbonizat în formă de potcoavă. A introdus firul într-un balon de sticlă din
care a evacuat cu grijă tot aerul.
La 21 octombrie 1879, Edison a conectat lampa la circuitul electric. În lampă s-a aprins
lumina. Edison a mărit intensitatea curentului așteptând ca firicelul subțire să nu mai suporte
căldura până la incandescență. Lumina s-a făcut, insă, mai strălucitoare. Edison a continuat să
mărescă intensitatea curentului electric până a ajuns la temperatura de topire a diamantului. Abia
atunci filamentul nu a mai putut rezista și lampa s-a stins.
Așa s-a născut becul electric cu filament de cărbune, una din cele mai mari invenții ale
secolului al XIX-lea.
Cu toate acestea, au mai fost necesare încă aproape 13 luni de muncă și cheltuieli de peste
40.000 de dolari până ce lampa a fost într-atat perfecționată încât să poată fi pusă în practică pe
scară largă.
Anii 1980 - Becurile Fluorescente Compacte (CFL)

Becul economic (LFC – Lampa fluorescentă compactă) este o invenție de dată relativ
recentă. Mai exact, în 1980, compania Phillips a lansat pe piața de profil primul bec cu fluorescență,
în formă compactă, în contextul creșterii consumului și costurilor energetice la nivel mondial. În
1984, Jurg Niggen, inginer la societatea Acrotronic din Zurich, Elveția, a obținut patentul pentru
aparatul de la baza becului, care este înglobat în soclul acestuia, ceea ce a făcut posibilă fabricarea
unor becuri fluorescente care să nu depașească dimensiunea becurilor cu incandescență, dar care
consumă mai puțin curent și au o durată de viață mult mai lungă.
Primele generații de becuri economice, care integrau balast feromagnetic, au fost concepute
pentru iluminatul public, fiind total nepotrivite, ca randament si dimensiune, pentru locuințe. În
numai cîțiva ani, însă, LFC-urile au fost ameliorate ca formă, funcționalitate, randament și impact
asupra mediului. Un bec economic conține un amestec de argon (un gaz incolor și fără miros), vapori
de mercur si o pudră fluorescentă pe bază de sare de fosfor, pe suprafata internă a tuburilor.
Electrozii aflați la baza tubului, sub efectul trecerii curentului electric, permit ionizarea amestecului
de gaze, care are ca urmare generarea de raze ultraviolete (UV), invizibile cu ochiul liber. Razele UV
sunt convertite apoi in lumina vizibilă, grație pudrei fluorescente depuse pe partea interna a

tuburilor.
Dezavantajele becurilor economice
Evident, orice consumator interesat de utilizarea becurilor economice își pune problema în
ce măsură mercurul conținut de LFC-uri este periculos pentru sănătate. Pentru comparație, de
exemplu, dacă într-un termometru medical cu mercur (a cărui fabricare, de altfel, a fost interzisă) se
afla circa 500-2000 mg mercur, într-un bec economic obișnuit, cantitatea de mercur este în jur de 1,5
mg și, oricum, aflându-se în interiorul becului, nu prezintă niciun risc. În schimb, becurile uzate nu
trebuie aruncate la întamplare, ci doar în centre special amenajate, având în vedere că spargerea lor
conduce la risipirea mercurului în mediul înconjurator și, prin apa de ploaie, poate pătrunde și în sol,
alterând calitatea mediului.
De asemenea, specialiștii spun că ar mai exista o problemă, în cazul acestor becuri, (ca și
pentru neoane), legată de faptul că, emițând unde electromagnetice, ar putea să îi afecteze, într-o
oarecare măsură, pe cei care au diverse implanturi medicale (stimulatoare cardiace, auditive, pompe
de insulină etc.), inducând o stare de oboseală, dacă se expun multa vreme, continuu, la o astfel de
lumină. Din același motiv (al undelor electromagnetice) s-ar mai putea constata o perturbare
(paraziți) a funcționării aparatelor electrocasnice.
Durata de viață a unui bec economic, deși mult mai mare decât a unui bec cu incandescență,
este condiționată de anumite situații particulare. De exemplu, LFC-urile nu sunt suficient adaptate
pentru a funcționa în locuri de trecere (holuri, toaletă, baie), unde aprinderea repetată și pentru
scurtă vreme, le poate reduce timpul de funcționare. Nici utilizarea senzorilor de prezență nu
ameliorează această situație. Și în cazul iluminatului exterior, chiar dacă au manșoane de protecție,
temperaturile scăzute din anotimpul rece, sau prea ridicate vara, le scurtează durata de funcționare.
Totuși, dacă este vorba de un bec economic de calitate, din categoria celor cu 12 000 de ore de
funcționare, scurtarea duratei de viață din cauza aprinderilor și stingerilor repetate este
nesemnificativă, acestea putând fi, de exemplu, stinse și aprinse de 100 de ori pe zi, timp de 12 ani.
În cazul unei lămpi fluorescente trebuie așteptat un anume timp pentru a se atinge o
luminozitate optimă, iar redarea culorilor (indicele IRC) este, într-o oarecare masură, alterată.
Un întrerupător cu LED va afecta, de asemenea viața becului LFC deoarece, în poziția de
stins, becul va avea flash-uri scurte. Explicația: chiar și prin acel bec cu descarcare în gaz se scurge
un curent suficient pentru a încărca niște condensatori în electronica becului economic, încărcare
care va duce la amorsarea deci aprinderea pentru scurt timp a becului. Rezistența preia curentul
beculetului și îl scurge catre nul. (rezistența internă a becului este mult mai mare decat cei 220
kohmi deci grosul curentului se va scurge prin ea).
Prețurile becurilor fluorescente compacte rămân, în continuare, destul de ridicate.
Beurile FLC sunt, de asemenea fragile, ele fiind confecționate din sticlă, ca și cele cu
incandescență.

Avantajele becului economic

Prin comparație cu becul cu incandescență, există, indiscutabil, și nenumărate avantaje ale
LFC-urilor:
o Utilizarea becurilor fluorescente conduce la o economie substanțială de energie. De
exemplu, un LFC de 11W 2700K va produce o lumină echivalentă cu a unui bec cu
incandescență de 40-60 W, unul de 15 W este echivalent cu 75 W, 20 W – cu 100 W
ai becului clasic.
o Durata de funcționare medie este în jur de 6 000 de ore, adică, de șase ori mai mare
decât a becului incandescent.
o Lampa fluorescentă emite mult mai puțină căldură.
o LFC-urile se pot achiziționa într-o gamă destul de variată de forme (spirală, baton,
rotund-asemanator becurilor clasice), adaptate locurilor în care vor fi amplasate.
Incepand cu anul 2000, a fost produsă o nouă generație de becuri economice, de
mai mici dimensiuni și cu un randament superior. Se pare că, din punctul de vedere
al randamentului, becurile în forma de baton sunt cele mai bune, pentru ca au un
timp de aprindere mai scurt și suportă un număr mai mare de activări și dezactivări
(în jur de 75 000). Din 2010, datele legate de numărul activărilor/dezactivărilor
trebuie să figureze pe ambalaj, alături de puterea becului și de alte date tehnice.
o Deși becurile economice dau o lumină rece și mată, totuși, se poate verifica pe
ambalaj indicele 830 sau 827, pentru o lumina albă, caldă, similara celei a becului cu
incandescență.
o Costurile sunt ridicate numai la achiziționarea unui LFC, pe timp îndelungat
economia fiind substanțială la consumul de energie.

Becurile economice nu trebuie confundate cu becurile ecologice, cu halogen, nici cu LED-

urile (light-emitting diode). Lămpile cu halogen “de joasă tensiune”, cum se precizează pe ambalaj,
indică tensiunea și nu consumul de energie, care este cam cu 50% mai mic decât al unui bec cu
incandescență, dar de trei ori mai mare decât al unui bec fluorescent compact și nu folosesc
substanțe periculoase pentru mediu. LED-urile, pe de altă parte, au, într-adevăr, o durată de viață
mai mare chiar decât a becurilor fluorescente și tind să devină o soluție viabilă pentru iluminat, în
următorii ani, dar, deocamdată, sunt adecvate doar pentru a ilumina pe distante scurte, fiind insă o
tehnologie indispensabilă in publicitate, industria automobilelor, a LCD-urilor etc
 BECURILE SECOLULUI 21 - Becul cu LED –

În urmă cu jumătate de secol, omul de ştiinţă de la GE, Dr. Nick Holonyak Jr., pe atunci în
vârstă de 33 de ani, a inventat prima diodă practică electroluminiscentă cu spectru vizibil (LED).
Dispozitivul a fost supranumit de către colegii săi de la GE „magic“, deoarece lumina pe care o
emitea era vizibilă ochiului uman, spre deosebire de laserele cu infraroşu.
LED-ul consumă cu 75% mai puţină energie, durata de funcţionare este de 25 de ori mai
mare decât a unui bec clasic şi este rece, fapt care îl recomandă într-o mulţime de aplicaţii.
Într-un interviu pentru GE Lighting realizat recent în laboratorul său de la Universitatea
Illinois, Holonyak, acum în vârstă de 83 de ani, a vorbit despre ceea ce l-a condus spre momentul
descoperirii într-un laborator GE: „Dacă ei pot face un laser, atunci eu pot face un laser şi mai bun
decât oricare dintre ei pentru că eu am obţinut acest aliaj care este în roşu-vizibil. Şi voi putea vedea
ce se întâmplă. Iar ei rămân în infraroşu“

Destinul lui Holonyak

Când Holonyak a intrat în echipa de cercetători GE în 1957, oamenii de ştiinţă şi inginerii

companiei cercetau deja aplicaţiile semiconductorilor şi construiau premergătorii diodelor moderne,
denumiţi tiristori şi redresori.
În timp ce omul de ştiinţă GE Dr. Robert N. Hall lucra la realizarea unui laser semiconductor
în infraroşu cu GaAs (arseniură de galiu), Holonyak urmărea să obţină ceva vizibil, cu GaAsP
(fosfoarseniură de galiu). Hall a format oglinzile laserului prin şlefuire, în timp ce Holonyak a încercat
să formeze oglinzile prin despicare. În data de 9 octombrie 1962, sub privirile colegilor de la GE,
Holonyak a devenit prima persoană care a folosit un laser vizibil din aliaj semiconductor –
dispozitivul care a iluminat primul LED vizibil.

Aplicaţii în toate domeniile

La cincizeci de ani de la invenţia lui Holonyak, LED-uri noi, robuste şi durabile au fost
integrate pentru a servi drept surse de lumină în nenumărate aplicaţii, de la cele mai banale până la
cele esenţiale pentru funcţionarea sistemelor.
LED-urile asigură iluminatul într-o serie de dispozitive şi indicatoare electronice, printre care
butoanele din lifturi, indicatoarele de ieşire, afişaje celulare sau de smartphone-uri, televizoare,
calculatoare, tablete, indicatoare comerciale, ecrane video full motion în locaţii sportive,
echipamente chirurgicale microscopice, treceri la nivel de cale ferată şi lămpi de semnalizare a
pistelor în aeroporturi. Acum au ajuns la aplicaţii de iluminat convenţionale, cum ar fi locuri de
parcare, autostrăzi, iluminat specific, iluminat general şi multe altele.
„Curentul în sine este lumina“

Holonyak îşi aminteşte senzaţia că este pe cale să descopere ceva măreţ, pe care a avut-o
atunci când „magicul” s-a aprins pentru prima dată: „Sunt conştient că am făcut doar primul pas, dar
ştiu că este atât de puternic…nu există nicio îndoială că prezintă un potenţial mult peste ceea ce
putem percepe noi acum.”
Holonyak a denumit LED-ul „becul suprem“, deoarece „curentul în sine este lumina“. Prin
urmare, un LED poate avea pierderi mai mici şi randament mai mare decât alte tehnologii de
iluminat.

Cum funcţionează LED-urile

LED-urile sunt surse de lumină de mici dimensiuni sau chip-uri subţiri care se aprind prin
mişcarea electronilor într-un material semiconductor. Astăzi, LED-urile sunt disponibile în mai multe
culori, inclusiv lumina albă, strălucitoare, pe care consumatorii sunt obişnuiţi să o folosească la
iluminatul propriei case. LED-urile sunt preferate datorită economiei de energie pe care o asigură şi
duratei de viaţă îndelungate. Folosesc cu până la 75% mai puţină energie decât sursele
incandescente, au o durată de viaţă de până la 25 de ori mai lungă decât sursele de iluminat
incandescente şi halogene şi de până la trei ori mai lungă decât majoritatea lămpilor fluorescente
compacte (CFL). De asemenea, sunt mai reci la atingere, pornesc instantaneu şi forma compactă a
LED-urilor permite realizarea unor obiecte de iluminat mai mici, cu design deosebit

Principiul de funcționare

Becul creează lumina prin intermediul unui filament. Atunci cand se aplică curent electric,
filamentul devine incandescent, generând caldură și producând lumină. LED-ul creează lumina
printr-un “proces rece”, cand se aplică curent electric semiconductorilor (de obicei galiu, arsen sau
fosfor) aceștia sunt stimulați de mișcarea electronilor, generând astfel fotoni care sunt percepuți de
ochiul uman sub formă de lumină.
În plus, LED-urile, datorită modului de asamblare, concentrează lumina într-un spot fără
ajutorul altor componente optice. În funcție de domeniul de utilizare, pot fi folosite LED-uri cu unghi
de 20, 50, 120 sau 180 grade. Becurile cu filament proiectează lumina în toate direcțiile (omni
directional) și necesită componente optice pentru a direcționa lumina.