BECUL CU INCANDESCENŢĂ

Becul electric este o lampă electrică cu incandescență care produce lumină prin
trecerea curentului electric printr-un filament. Este alcătuit dintr-un soclu și un balon
de sticlăvidat sau umplut cu un gaz inert, în interiorul căruia se află filamentul. Filamentul
incandescent este protejat și ferit de o eventuală oxidare în aer de către balonul de sticlă. Într-
o lampă cu halogeni, evaporarea filamentului este prevenită de un procedeu chimic ce
redepozitează vaporii de metal în filament.

Deşi mulţi ştiu că Thomas Edison a inventat becul cu incandescenţă în anul 1879, în fapt,
acesta l-a perfecţionat. În secolul al XIX-lea, omul de ştiinţă Humphrey Davis a descoperit că
un arc carbonic, cu ajutorul electricităţii, producea lumină, pentru ca în anul 1860 Joseph
Swan să introducă arcul de carbon într-un container de sticlă şi să creeze ceva asemănător cu
becul modern. Problema cu becul lui Swan era că acesta se ardea foarte repede. Edison a
dezvoltat becul cu filament care putea funcţiona fără a se arde timp de câteva ore, făcând
astfel din bec un obiect practic, util în treburile zilnice. De aceea, el este omul de ştiinţă care
a fost creditat cu inventarea becului cu incandescenţă.

ALCĂTUIRE:

BIBLIOGRAFIE:

https://www.scientia.ro/tehnologie/39-cum-functioneaza-lucrurile/355-cum-functioneaza-becul-cu-incandescenta.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bec_incandescent