Sunteți pe pagina 1din 6

Una dintre cele mai remarcabile si mai inedite descoperiri din ultimii 400 de ani a fost electricitatea.

Ne
putem intreba De atata timp avem electricitate? Raspunsul este Da si poate de mai mult timp, dar
utilizarea ei practica a fost la dispozitia noastra doar din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si intai intrun mod limitat. Una dintre primele lucrari publice care a atras atentia a fost iluminarea in 1893 a expozitiei
mondiale columbiene din Chicago cu 250.000 de becuri si iluminarea unui pod peste raul Sena in cursul
targului mondial din 1900, din Paris.
Utilizarea electricitatii este si mai veche. In timpul constructiei unei cai ferate in 1936 langa Bagdad,
muncitorii au descoperit ceea ce parea a fi o baterie preistorica, cunoscuta si cabateria parthiana. Obiectul
dateaza din perioada parthiana si se crede ca are o vechime de 2.000 de ani. Bateria consta intr-un recipient
de argila umplut cu o solutie de otet, in care a fost introdusa o bara de fier, inconjurata de un cilindru de
cupru. Dispozitivul producea electricitate de 1,1 - 2,0 volti. Figura 1 ilustreaza bateria parthiana.

Figura 1: Bateria parthiana. Un recipient de argila al unei baterii preistorice cu o bara de fier inconjurata
de un cilindru de cupru. Cand este umplut cu solutie de otet sau electrolitica, recipientul produce 1,1 - 2
volti.
Nu toti oamenii de stiinta accepta bateria parthiana ca sursa de energie. Este posibil ca dispozitivul sa fi fost
utilizat pentru placare electrolitica, precum adaugarea unui strat din aur sau din alte metale pretioase pe o
suprafata. Se spune ca egiptenii au galvanizat antimoniu pe cupru in urma cu peste 4.300 de ani. Dovezile
arheologice sugereaza cu babilonienii au fost primii care au descoperit si utilizat o tehnica galvanica in
productia bijuteriilor, utilizand un electrolit pe baza de suc de struguri pentru placarea cu aur a gresiei
ceramice. Este posibil ca parthienii care au condus Bagdadul (cca. 250 i.Hr.) sa fi utilizat bateriile pentru
placarea electrolitica a argintului.
Una dintre primele metode de generare a electricitatii in perioada moderna a fost prin crearea unei sarcini
statice. In 1660, Otto von Guericke a construit o masina electrica utilizand un glob mare de sulf, care, cand
era frecat si rotit, atragea pene si bucati mici de hartie. Guericke a putut dovedi ca scanteile generate erau
de natura electrica.
Prima utilizare practica a electricitatii statice a fost pistolul electric, pe care l-a inventat Alessandro Volta
(17451827). El credea in furnizarea de comunicatii de la mare distanta, chiar daca doar cu un bit boolean.
O sarma de fier sprijinita pe stalpi de lemn urma sa fie intinsa de la Como la Milano, in Italia. La capatul
receptor, sarma urma sa se termine intr-un recipient umplut cu gaz metan. Pentru a semnala un eveniment
codat, o scanteie electrica urma sa fie trimisa prin sarma in scopul detonarii pistolului electric. Aceasta linie
de comunicatii nu a fost construita niciodata. Figura 1-2 prezinta un portret in creion al lui Alessandro Volta.

Figura 2: Alessandro Volta, inventatorul bateriei


electrice.Descoperirea de catre Volta a descompunerii apei printr-un
curent electric a pus bazele infiintarii electrochimiei.
In 1791, in timp ce lucra la Universitatea din Bologna, Luigi Galvani a descoperit ca muschiul unei broaste se
contracta cand este atins cu un obiect metalic. Acest fenomen a devenit cunoscut ca electricitatea
animalelor. Incitat de aceste experimente, Volta a initiat o serie de experimente folosind zinc, plumb, cositor
si fier ca placi pozitive (catod) si cupru, argint, aur si grafit ca placi negative (anod). Interesul in
electricitatea galvanica s-a raspandit in curand pe scara larga.

PRIMELE BATERII
Volta a descoperit in 1800 ca anumite lichide pot genera un flux continuu de energie electrica cand sunt
utilizate drept conductor. Aceasta descoperire a dus la inventia primei celule voltaice, mai cunoscuta drept
baterie. Volta a descoperit apoi ca tensiunea creste cand celulele voltaice sunt stivuite una peste alta. Figura
3 ilustreaza o astfel de conectare in serie.

Figura 3: Patru versiuni ale bateriei electrice a lui Volta


Metalele dintr-o baterie au efecte electrice diferite. Volta a observat ca potentialul de tensiune cu substante
diferite devenea mai mare cu cat erau mai departe una de alta.
Primul numar din metalele enumerate mai jos este afinitatea de a atrage electronii; al doilea este potentialul
standard din prima stare de oxidare.
Zinc = 1,6/-0,76 V
Plumb = 1,9/-0,13 V
Cositor = 1,8/-1,07 V

Fier = 1,8/-0,04 V
Cupru = 1,9/0,159 V
Argint = 1,9/1,98 V
Aur = 2,4/1,83 V
Carbon = 2,5/0,13 V
Metalele determina tensiunea bateriei; ele au fost separate cu hartie umeda, inmuiata in apa cu sare.
In acelasi an, Volta a lansat descoperirea sa ca sursa continua de electricitate pentru Societatea Regala din
Londra. Experimentele nu mai erau limitate la o prezentare scurta a unei scantei care durau o fractiune de
secunda. Un flux nesfarsit de curent electric parea acum posibil.
Franta a fost una dintre primele natiuni care a recunoscut oficial descoperirile lui Volta. Aceasta s-a
intamplat intr-o perioada in care Franta se apropia de culmea avansurilor stiintifice si noile idei erau primite
cu bratele deschise, ajutand la sustinerea agendei politice a tarii. Fiind invitat, Volta s-a adresat Institutului
din Franta intr-o serie de prezentari la care a fost prezent Napoleon Bonaparte, ca membru al institutului
(vezi figura 4).

Figura
4:
Experimentele
lui
Volta
la
Institutul
din
Franta
Descoperirile lui Volta au impresionat atat de mult lumea, incat, in noiembrie 1800, Institutul National
Francez l-a invitat pentru prezentari la evenimente la care a participat Napoleon Bonaparte. Napoleon a
ajutat la experimente, creand scantei din baterie, topind o sarma de otel, descarcand un pistol electric si
descompunand apa in elementele sale.
In 1800, Sir Humphry Davy, inventatorul lampii de siguranta a minerului, a inceput testarea efectelor
chimice ale electricitatii si a descoperit ca descompunerea avea loc la trecerea curentului electric prin
substante. Acest proces a fost numit mai tarziu electroliza. El a facut noi descoperiri prin instalarea celei mai
mari si mai puternice baterii electrice in subsolurile Institutului Regal din Londra. Conectarea bateriei la
electrozi din carbune a produs prima lumina electrica. Martorii au povestit ca lampa sa cu arc voltaic a
produs cea mai stralucitoare bolta de lumina care a fost vazuta vreodata.
In 1802, William Cruickshank a proiectat prima baterie electrica pentru productie in masa. Cruickshank a
aranjat foi patrate cu cupru cu foi de zinc de dimensiune egala. Aceste foi au fost asezate intr-o cutie de
lemn dreptunghiulara si lunga si au fost sudate. Canalele din cutie pastrau placile metalice in pozitie, iar

cutia etansata a fost umpluta cu electrolit din saramura sau cu acid saturat diluat cu apa. Semana cu bateria
inundata pe care inca o mai avem astazi. Figura 5 ilustreaza atelierul de baterii al lui Cruickshank.

Figura 5: Cruickshank si prima baterie inundata. William Cruickshank, chimist englez, a construit o
baterie de celule electrice unind placi de zinc si cupru intr-o cutie de lemn umpluta cu solutie de electrolit.
Acest design inundat avea avantajul de a nu se usca la utilizare si de a furniza mai multa energie decat
aranjamentul cu discuri al lui Volta.

INVENTAREA BATERIEI REINCARCABILE

In 1836, John F. Daniell, chimist englez, a dezvoltat o baterie imbunatatita, care producea un curent mai
stabil decat dispozitivele anterioare. Pana in acest moment, toate bateriile erau primare, adica nu puteau fi
incarcate. In 1859, fizicianul francez Gaston Plant a inventat prima baterie reincarcabila. Era bazata pe acid
de plumb, un sistem care este inca utilizat in prezent.
In 1899, Waldmar Jungner din Suedia a inventat bateria cu nichel-cadmiu (NiCd), care folosea nichel pentru
electrodul pozitiv (catod) si cadmiu pentru cel negativ (anod). Costurile ridicate ale materialelor, prin
comparatie cu acidul de plumb, i-au limitat utilizarea si doi ani mai tarziu Thomas Edison a produs un design
alternativ, inlocuind cadmiul cu fier. Energia specifica redusa, performanta slaba la temperatura scazuta si
autodescarcarea ridicata au limitat succesul bateriei cu nichel-fier. Pana in 1932, cand Shlecht si Ackermann
au obtinut curenti de incarcare mai mare si au imbunatatit longevitatea bateriei NiCd inventand placa cu poli
sinterizati. In 1947, Georg Neumann a reusit sa etanseze celula.
Timp de multi ani, bateria NiCd a fost singura baterie reincarcabila pentru aplicatiile portabile. In anii '90,
ecologistii din Europa au devenit preocupati de contaminarea mediului daca bateria NiCd era aruncata cu
neglijenta; ei au inceput sa limiteze aceasta compozitie chimica si au cerut industriei de consum sa treaca la
compozitia Nichel-metal-hidrat (NiMH), o baterie mai ecologica. NiMH este similara cu NiCd si multi au prezis
ca NiMH a fost treapta catre bateria mai rezistenta cu litiu-ion (Li-ion)

Majoritatea activitatilor de cercetare din prezent graviteaza in jurul imbunatatirii sistemelor pe baza de litiu.
Pe langa alimentarea telefoanelor celulare, a laptopurilor, camerelor foto digitale, sculelor electrice si
dispozitivelor medicale, bateria Li-ion este utilizata si pentru vehiculele electrice. Bateria are o serie de
avantaje, cele mai notabile fiind energia sa specifica mare, incarcarea simpla, intretinerea redusa si faptul ca
este ecologica.

ELECTRICITATEA PRIN MAGNETISM


Descoperirea modului de a genera electricitate prin magnetism a fost relativ tarzie. In 1820, Andr-Marie
Ampre (17751836) a observat ca sarmele care transporta un curent electric se atrageau uneori si se
respingeau alteori una cu alta. In 1831, Michael Faraday (17911867) a demonstrat cum un disc de cupru a
furnizat un flux constant de electricitate in timp ce gravita intr-un camp magnetic puternic. Faraday,
asistandu-l pe Davy si echipa sa de cercetare, a reusit sa genereze o forta electrica nesfarsita, atata timp cat
miscarea dintre o bobina si magnet continua. Aceasta a dus la inventarea generatorului electric, iar
inversarea procesului a dus la aparitia motorului electric. La scurt timp au fost dezvoltate transformatoarele,
care converteau curent alternativ (AC) la orice tensiune dorita. In 1833, Faraday a pus bazele infiintarii
electrochimiei, pe care se bazeaza legea lui Faraday. Legea inductiei lui Faraday are legatura cu
electromagnetismul legat la transformatoare, inductoare si multe tipuri de motoare si generatoare electrice.
Dupa ce relatia cu magnetismul a fost inteleasa, marile generatoare au inceput sa produca un flux stabil de
electricitate. Motoarele au urmat dupa aceasta miscare mecanica si a aparut becul lui Edison pentru a cuceri
intunericul. Dupa ce George Westinghouse a iluminat expozitia mondiala columbiana din Chicago in 1893,
Westinghouse a construit trei generatoare mari pentru a transforma energia din Cascada Niagara in
electricitate. Tehnologia curentului alternativ trifazic, dezvoltata de Nikola Tesla, a permis liniilor de
transmisie sa transporte energie electrica pe distante mari. Astfel electricitatea a devenit disponibila pentru
intreaga umanitate, pentru imbunatatirea calitatii vietii.

Figura 6: 250.000 de becuri ilumineaza expozitia mondiala columbiana din Chicago in 1893.
Inventarea tubului electronic vidat la inceputul secolului al XX-lea a constituit urmatorul pas semnificativ
spre inalta tehnologie, permitand oscilatoarele de frecventa, amplificarile de semnale si comutarea digitala.
Acestea au dus la transmisia radio din anii '20 si la primul calculator digital, denumit ENIAC, in 1946.
Descoperirea tranzistorului in 1947 a pavat drumul pentru sosirea circuitului integrat 10 ani mai tarziu, iar
microprocesorul a lansat Era Informatiei, care a schimbat pentru totdeauna modul in care traim si muncim.
Umanitatea depinde de electricitate si, cu mobilitatea tot mai mare, oamenii au gravitat tot mai mult spre
energia portabila - intai pentru aplicatiile cu roti, apoi pentru portabilitate si in final pentru produsele la
purtator. Chiar daca primele baterii au fost incomode si nefiabile, generatiile viitoare pot vedea tehnologiile
de astazi doar ca pe niste experimente stangace.

PROGRESELE DIN DOMENIUL BATERIILOR

Inventiile din anii 1700 si 1800 sunt bine documentate si demnii inventatori sunt recunoscuti. Benjamin
Franklin a inventat soba Franklin, lentilele bifocale si paratrasnetul. El a fost neegalat in istoria americana ca
inventor pana cand a aparut Thomas Edison. Edison a fost un bun om de afaceri, care este posibil sa fi fost
recunoscut pentru inventiile pe care le-au facut altii. Contrar credintei populare, Edison nu a inventat becul;
el a imbunatatit o idee veche de 50 de ani, utilizand un filament mic, carbonizat, aprins intr-un vid mai bun.
Desi o serie de oameni au lucrat cu aceasta idee inainte, Edison a obtinut recompensa financiara facand
conceptul comercial viabil pentru public. Fonograful este alta poveste de succes pentru care Edison a primit
recunostinta datorata.

Tarile ii recunosc adesea pe cetatenii lor pentru inventiile importante, fie ca acestia le merita sau nu. Cine
viziteaza muzeele din Europa, SUA si Japonia poate vedea aceste onoruri. Munca pentru dezvoltarea masinii,
a aparatelor radiologice, telefoanelor, a transmisiunii radio si de televiziune si a calculatoarelor poate fi
facuta in paralel, majoritatea celor implicati necunoscand progresele celorlalti la momentul respectiv, iar
inventatorul de drept este adesea neidentificat in mod clar. Incertitudini similare exista legat de inventia
noilor sisteme de baterii, iar noi acordam respectul echipelor de cercetare si organizatiilor, mai degraba
decat persoanelor individuale. Tabelul 1 rezuma progresele bateriilor si enumera inventatorii.
An
Inventator
Activitate
1600
William Gilbert (Marea Britanie)
Bazele studiului electrochimiei
1791
Luigi Galvani (Italia)
Descoperirea electricitatii animalelor
1800
Alessandro Volta (Italia)
Inventarea celulei voltaice (zinc, discuri de cupru)
1802
William Cruickshank (Marea
Prima baterie electrica care poate fi produsa in masa
Britanie)
1820
Andr-Marie Ampre (Franta)
Electricitatea prin magnetism
1833
Michael Faraday (Marea Britanie)
Anuntul legii lui Faraday
1836
John F. Daniell (Marea Britanie)
Inventarea celulei Daniell
1839
William Robert Grove (Marea
Inventarea celulei de combustibil (H2/O2)
Britanie)
1859
Gaston Plant (Franta)
Inventarea bateriei cu acid de plumb
1868
Georges Leclanch (Franta)
Inventarea celulei Leclanch (carbon-zinc)
1899
Waldmar Jungner (Suedia)
Inventarea bateriei cu nichel-cadmiu
1901
Thomas A. Edison (SUA)
Inventarea bateriei cu nichel-fier
1932
Shlecht si Ackermann (D)
Inventarea placii cu poli sinterizati
1947
Georg Neumann (Germania)
Etansarea cu succes a bateriei cu nichel-cadmiu
1949
Lew Urry, Eveready Battery
Inventarea bateriei alcaline cu mangan
Anii '70 Efort de grup
Dezvoltarea bateriei cu acid de plumb reglate cu supapa
1990
Efort de grup
Comercializarea bateriei cu nichel metal hidrat
1991
Sony (Japonia)
Comercializarea bateriei cu litiu-ion
1994
Bellcore (SUA)
Comercializarea polimerului cu litiu-ion
1996
Moli Energy (Canada)
Lansarea litiu-ion cu catod de mangan
1996
Universitatea din Texas (SUA)
Identificarea fosfatului de litiu (LiFePO4)
2002
Universitatea din Montreal, Quebec Imbunatatirea fosfatului de litiu, nanotehnologia,
Hydro, MIT, altii
comercializarea