Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
5
Sisteme electrochimice
Celule electrochimice
5.1. Puncte de reper în istoria electrochimiei
Figura 5.1. Bateria din Bagdad (sec III î.C.); fotografie a vasului de lut şi a
electrodului cilindric
e−Chimie
109
Chimie Fizică şi Electrochimie
se referă la o pilă electrochimică (figura 5.1) având un electrod cilindric de cupru
de 10 cm, cu un diametru de 2,5 cm şi o baghetă din fier poziţionată concentric
cu ajutorul unui dop de bitum şi încastrată într-un recipient de lut ars, în interiorul
căruia s-au identificat urme de sare şi acetaţi (probabil electrolitul a fost format
din oţet şi apă de mare).
Există o serie de speculaţii privitoare la scopul acestei baterii primitive dintre
care cele mai uzitate sunt cele referitoare la galvanizarea unor metale, scopuri
medicale de anesteziere prin distrugerea pe cale electrică a terminaţiilor nervoase
sau în scopuri rituale.
Originile de facto ale electrochimiei se regăsesc în urmă cu mai bine de 200 de
ani. Pentru prezentarea evoluţiei în timp a electrochimiei s-a recurs la o
evidenţiere cronologică a celor mai importante momente din istoria acestei
ştiinţe, după cum urmează:
1791 – Sunt prezentate publicului primele observaţii ale lui Luigi Galvani
(1737 – 1798) referitoare la mişcările de contracţie ale muşchilor unei broaşte
atunci când aceasta este atinsă de o pensetă bimetalică, Galvani asociind acest
efect unei aşa-zise “electricităţi animale”.
1793 – Alessandro Volta (1745 – 1827) continuă cercetările lui Luigi Galvani
şi afirmă că picioarele de broască s-au mişcat datorita formării unei micropile
electrochimice între cele două metale care au intrat în contact prin intermediul
unui electrolit.
1799 – Alessandro Volta construieşte prima pila electrochimică propriu-zisă.
1806 – 1807 Sir Humphry Davy (1778 – 1829) obţine pe cale electrochimică Na,
K, Al şi numeşte noul domeniu de cercetare "electrochimie".
Figura 5.2. Tipuri constructive şi moduri de legare în serie ale pilelor Volta
1830 – Are loc pentru prima dată depunerea controlată, pe cale galvanică, a
metalelor preţioase de către firma Elkington (Birmigham, England).
1830 – 1833 - Michael Faraday (1791 – 1867), asistentul lui Sir Humphry
Davy, formulează pentru prima dată legile electrolizei şi publică în 1834, în
„Philosophical Transactions of the Royal Society” lucrarea fundamentală "On
Electrical Decomposition" unde defineşte noţiunile de bază şi terminologia legată
de procesele de electroliză (anod, catod, electrolit etc.).
e−Chimie
110
Chimie Fizică şi Electrochimie
1836 – John Daniell (1790 – 1845) prezintă variante incipiente ale pilei
electrochimice de curent constant denumită mai târziu "pila Daniell".
1839 – Wiliam R. Grove (1811 –1896) inventează pila de combustie
hidrogen/oxigen.
1859 – Apar primele lucrări ale lui Gaston Planté (1834 – 1889) despre
acumulatorul cu plumb ce va domina mai bine de 100 de ani tehnologia pilelor
electrochimice reîncărcabile.
1866 – Georges Leclanché (1839 – 1882) descoperă pila zinc – bioxid de
mangan, folosită pe scară largă şi astăzi în versiuni puţin modificate.
1886 – Charles M. Hall (1863 – 1914) şi Paul Heroult (1863 – 1914) pun
bazele în mod independent procesului tehnologic de obţinere a aluminiului
electrolitic.
1889 – Walther Nernst (1864 – 1941) laureat al premiului Nobel (1920)
elaborează teoria potenţialului absolut şi relativ de electrod şi formulează ecuaţia
ce-i poartă numele.
1890 – Hemilton Y. Castner (1859 – 1898) şi Karl Kellner (1851 – 1905) pun
la punct procedee tehnologice de obţinere a hidroxidului de sodiu şi clorului pe
cale electrochimică.
1901 – Thomas Alva Edison (1847 – 1931) şi Waldemer Jungner (1869 – 1924)
inventează prima pilă electrochimică alcalină reîncărcabilă. Michael Faraday
1960 – Wilson Greatbatch (n. 1919) pune la punct pentru prima dată un (1791-1867), chimist şi
stimulator cardiac ce foloseşte o baterie Duracell. fizician englez, – A
1965 – Manuel M. Baizer (n. 1914) face prima electrosinteză organică – formulat pentru prima
electrosinteza adiponitrilului. dată legile electrolizei
1970 – 1975 – Tehnicile spectroelectrochimice sunt folosite pe scară largă
pentru prima dată la identificarea speciilor electroactive.
1990 – Este considerat anul de referinţă al trecerii autovehiculelor propulsate
electric de la faza de laborator/prototip la faza de testare urbană.
1992 – Rudolph A. Marcus (n.1923) primeşte premiul Nobel pentru lucrările
sale în domeniul teoriei reacţiilor cu transfer de electroni în sistemele redox.
1993 – Este testat primul autobuz comercial cu autonomie mai mare de 100 km
alimentat cu energie electrică furnizată de pile de combustie.
1996 – Pe plan tehnologic De Nora S.p.A a introdus în procesele tehnologice
electrolizorul bipolar cu membrană cationică de generaţia a III a.
1997 – Fuji Photo Film Corp introduce un nou material anodic pentru bateriile
Li/ion, bazat pe un material compozit de tipul metal-oxid-sticlă, cu o capacitate
de stocare a energiei de circa 1,5 ori mai mare decât cele clasice.
1998 – Ford introduce pe piaţă modelul comercial de autoturism electric
Ranger Electric 4X4 pe bază de acumulatori Ni/Hidrură Metalică, cu o autonomie
de 136-150 km/ciclu de încărcare.
1999 – National Renewable Energy Laboratory, SUA, au anunţat producerea
unei celule hibrid fotovoltaică–fotoelectrochimică, capabilă să descompună apa
în hidrogen şi oxigen cu un randament de 12%.
2000 – Alan Heeger, Alan MacDiarmid şi Hideki Shirakawa primesc premiul
Nobel pentru cercetările din domeniul polimerilor conductivi şi al
comportamentului electrochimic al acestora.
2002 – Puterea totală instalată a centralelor electrice pe bază de pile de
combustie în SUA este estimată la 4100 MW.
2007 – Firma Honda a prezentat la Greater Los Angeles Auto Show, modelul
FCX Clarity, primul autovehicul alimentat exclusiv cu pile de combustie pe bază
de hidrogen, care a fost introdus apoi experimental, prin inchiriere, în SUA în
iunie 2008 şi în Japonia în noiembrie 2008.
2010 – Lotus Cars a prezentat la Londra prima flota de 50 taxiuri pe bază de
pile de combustie care vor deservi jocurile olimpice din 2012, concomitent cu
alte 150 de autobuze tot pe bază de pile de combustie.
e−Chimie
111
Chimie Fizică şi Electrochimie
e– e–
Zn 2+ +2e− → Zn Cu → Cu 2+ +2e −
Anod
Catod de Cu
de Zn
e−Chimie
112
Chimie Fizică şi Electrochimie
Rezistenţa
e– e–
Zn → Zn 2+ +2e − Cu 2+ +2e− → Cu
Anod Catod
de Cu
de Zn
e−Chimie
113
Chimie Fizică şi Electrochimie
e−Chimie
114
Chimie Fizică şi Electrochimie
E = ε r ,c − ε r ,a = ε r , + − ε r , − (5.4)
Spre deosebire de valorile potenţialelor, care pot fi atât pozitive, cât şi negative,
valoarea tensiunii electromotoare pentru un sistem autocondus (pilă) este
întotdeauna pozitivă. În cazul în care valoarea acesteia este negativă, reacţia nu
este spontană, sistemul fiind în fapt un sistem condus care necesită aplicarea unei
valori a tensiunii externe mai mare decât tensiunea electromotoare pentru a
funcţiona. Tensiunea electromotoare se măsoară în volţi, V:
e−Chimie
115
Chimie Fizică şi Electrochimie
1 Joule
1V = = J ⋅ C −1 (5.5)
1 Coulomb
ΔG
E=− (5.6)
z⋅F
ΔH ⎛ ∂E ⎞
E=− + T⎜ ⎟ (5.7)
z⋅F ⎝ ∂T ⎠ p
⎛ ∂E ⎞
unde ΔH reprezintă entalpia de reacţie şi ⎜ ⎟ coeficientul de temperatură al
⎝ ∂T ⎠ p
tensiunii electromotoare la presiune constantă.
Determinarea tensiunii electromotoare a unei pile se face în condiţii de
echilibru, utilizând fie voltmetrul electronic cu impedanţă de intrare foarte mare,
fie prin metoda compensării.
În cazul în care se doreşte o intensitate a curentului electric mai mare decât cea
pe care o poate furniza o singură pilă, se recurge la elemente legate în paralel,
expresia tensiunii electromotoare a bateriei astfel formată (Eb) fiind egală cu cea
a unui singur element:
Eb = E (5.8)
Pentru pilele alcătuite din elemente identice legate în serie (figura 5.6), expresia
tensiunii electromotoare (Eb) va fi:
Eb = n ⋅ E (5.9)
E = 1,5 V
E=9V
e−Chimie
116
Chimie Fizică şi Electrochimie
Problemă rezolvată:
Rezolvare:
a) legare în serie:
Eserie = 3 x 1,5 = 4,5 V
b) legare în paralel:
Eparalel = E = 1,5 V
R i = r0 + rc (5.10)
Qd = Id ⋅ t d (5.11)
Q î = Iî ⋅ t î (5.12)
Q1 − Q 2
C= ⋅ 100,% (5.13)
Q1 ⋅ t
Wd = U d ⋅ I d ⋅ t d (5.14)
e−Chimie
117
Chimie Fizică şi Electrochimie
Wî = Uî ⋅ Iî ⋅ t î (5.15)
U d ⋅ Id ⋅ t d
Wm = (5.16)
m
U d ⋅ Id ⋅ t d
WV = (5.17)
V
Vas de
Soluţie sticlă
ZnSO4
Soluţie CuSO4
e−Chimie
118
Chimie Fizică şi Electrochimie
Reacţia are loc la închiderea circuitului exterior, când pila debitează curent,
electronii cedaţi de zinc în cadrul procesului de oxidare anodică fiind transportaţi
prin circuitul rezistiv exterior şi ajungând la catod, unde reduc ionii de cupru din
soluţie, care se depun pe electrodul de cupru. Cantitatea de substanţă activă
consumată (anodul de zinc) este proporţională cu cantitatea de electricitate
produsă, conform legii lui Faraday.
e−Chimie
119
Chimie Fizică şi Electrochimie
Rolul depolarizantul
catodic, dioxidul de
Izolator extern mangan, este de a mări
Contact catodic
viteza reacţiei catodice.
În absenţa dioxidului de
mangan, acumulările de
Grafit
hidrogen determină
Membrana
apariţia de supratensiuni
pororasă Izolator
mari, şi conduc la
creşterea rezistenţei
Anod de Dioxid de mangan interne şi la deformări
zinc şi clorura de amoniu dimensionale ale pilei.
Contact
anodic
e−Chimie
120
Chimie Fizică şi Electrochimie
Electronii eliberaţi în această reacţie sunt transferaţi prin circuitul exterior spre
colectorul de curent catodul de cărbune; ionii de zinc intră în reacţie cu
electrolitul de clorură de amoniu formând complecşi cloroamoniacali greu
solubili si clorura de zinc:
Bateriile alcaline sunt destul de asemănătoare atât din punct de vedere Bateria alcalină Duracell
constructiv, cât şi ca principiu cu cele de tip Leclanché (fig. 5.11), diferenţa
constând în faptul că electrolitul de clorură de amoniu a fost înlocuit cu un
electrolit pe bază de hidroxid de potasiu, determinând un randament mai mare şi
o durată de utilizare mai îndelungată.
e−Chimie
121
Chimie Fizică şi Electrochimie
Terminal pozitiv
Izolator
Catod
Strat absorbant
pentru electrolit
Colector de curent
Anod
Izolator Garnitură
Terminal negativ
Problemă rezolvată:
Cunoscând că într-o pilă alcalină, la unul dintre electrozii format din zinc
metalic, în urma unui proces electrochimic se obţin ioni de Zn2+, să se precizeze
a) ce proces are loc la acel electrod; b) polaritatea şi denumirea electrodului
Rezolvare:
a) Cum reacţia este de tipul Zn → Zn 2+ +2e− , procesul este unul de oxidare
b) Electrodul are polaritate negativă şi constituie anodul.
e−Chimie
122
Chimie Fizică şi Electrochimie
comercială în anii ‘90, ca o alternativa la bateriile alcaline, performanţele
acestora în cazul energiei specifice, a tensiunii electromotoare şi a duratei de
viaţă fiind de excepţie.
Anodul acestei pile este confecţionat din litiu, iar catodul dintr-un grătar
metalic acoperit cu pirită de puritate avansată. Pe post de electrolit se foloseşte o
soluţie de litiutrifluormetan. În timpul descărcării, anodul furnizează electronii
necesari prin circuitul exterior catodului, ionii de litiu fiind stabilizaţi ulterior prin
formarea sulfurii de litiu reacţie care are loc în două etape, prima cu obţinerea
unei noi faze, iar cea de-a doua implică ruperea compusului intermediar cu
obţinerea fier şi a sulfurii de litiu:
Mg│apa de mare│Cu
În cazul pilelor cu
activare încorporate în
Garnitura vestele de salvare ale
pasagerilor avioanelor,
Zinc
la contactul cu apa de
mare, pila se activează
Separator automat şi pune în
funcţiune un generator
Membrana
de semnal pentru a
teflon facilita localizarea şi
Catod (+) Fanta pentru
aer salvarea pasagerilor.
Electrod pentru aer
e−Chimie
123
Chimie Fizică şi Electrochimie
Avantajele deosebite ale acestei pile sunt legate de constanţa în timp a tensiunii
şi activarea uşoară (prin ruperea unui sigiliu din plastic sau hârtie), aceste pile
fiind folosite pe scară largă la protezele auditive.
− ΔH ⎛ ∂E ⎞
E= + T⎜ ⎟ (5.40)
zF ⎝ ∂T ⎠ p
e−Chimie
124
Chimie Fizică şi Electrochimie
Pb − 2e − → Pb 2+ , ε a (5.41)
Pb 4 + + 2e − → Pb 2+ , ε c (5.42)
va fi dată de relaţiile :
0,059
ε a = −0,126 + lg a Pb2+ (5.43)
2
0,059 a Pb4+
ε c = 1,69 + lg (5.44)
2 a Pb2+
Acumulatorul cu plumb
0, 059 a Pb 4+ de 6 V, având trei celule
E = ε c − ε a = 1,82 + lg 2 (5.45) conectate în serie
2 a Pb 2+
Borne
Orificii de de conectare
aerisire
Conectori
Capac
Placa
pozitivă
Separator
Carcasa
Placa negativă
Spaţiu pentru
sedimente
e−Chimie
125
Chimie Fizică şi Electrochimie
Problemă rezolvată:
Alegeţi un acumulator cu plumb de capacitate corespunzătoare, ştiind că în
sistem vor fi conectaţi cinci consumatori cu necesarul de curent individual de
1,5 A, 0,5 A, 1 A, 1,75 A şi 0,25 A.
Rezolvare:
1. Se calculează suma consumatorilor din circuitul auto în cazul cel mai
e−Chimie
126
Chimie Fizică şi Electrochimie
defavorabil :
It = 1,5 + 0,5 + 1 + 1,75 + 0,25 = 5 A
2. Se alege un acumulator care să funcţioneze timp de 10 ore la acest consum:
Q = 5 x 10 = 50 Ah
e−Chimie
127
Chimie Fizică şi Electrochimie
În acest fel se pot fabrica acumulatori cu capacităţi şi densităţi energetice
ridicate. Prezenţa unor impurităţi ca Fe, Mg, Si sau Al micşorează sensibil
capacitatea acumulatorilor. Durata de funcţionare a acestui electrod creşte prin
adăugarea unor săruri de litiu, bariu, cobalt sau mangan. Ionii de litiu se adsorb
pe cristaliţii masei active împiedicând aglomerarea acesteia; ionii de bariu asigură
dispersarea masei active, uşurând astfel acumularea oxigenului activ în timpul
încărcării acumulatorului. Procentul de bariu în masa activă este de 2 % din masa
nichelului.
Cum regimul de încărcare este mult mai strict la aceşti acumulatori, producătorii
înscriu pe ei tensiunea electromotoare (1,23 V pentru acumulatorii NiCd şi
NiMH), capacitatea (între 300 şi 2500 mAh) şi curentul şi timpul de încărcare (în
figura 5.15 sunt prezentaţi acumulatorii NiCd şi NiMH).
e−Chimie
128
Chimie Fizică şi Electrochimie
acumulatori şi sunt deosebit de mult utilizaţi în domeniul militar, aeronautic,
spaţial şi al aplicaţiilor civile de genul telefoanelor celulare, computerelor
portabile, dispozitivelor de poziţionare globală prin satelit (GPS), PDA-uri etc.
Problemele întâlnite în dezvoltarea acumulatorilor cu litiu pleacă de la
reactivitatea ridicată a acestui metal, în unele cazuri existând probleme de genul
autoaprinderii acumulatorului la supraîncălzire. Problema poate fi rezolvată prin
utilizarea unui electrolit neapos sau a unui polimer solid, având dizolvată sau
intercalată o sare de litiu. Rezolvarea acestei probleme a condus la apariţia unui
nou tip de acumulator, cu performanţe mult mai bune, şi anume acumulatorul
Litiu-polimer.
Din punct de vedere geometric, acest acumulator este foarte plat şi poate
căpăta orice formă prin modelare, fiind un acumulator ideal pentru telefoane
mobile şi camere digitale de dimensiuni reduse, notebook-uri şi PDA-uri
ultraplate. Ca dezavantaj se poate menţiona fragilitatea şi friabilitatea deosebită,
determinând producătorii să plaseze circuitul de protecţie separat, în interiorul
aparatului. La acest acumulator autodescărcarea este mai mare comparativ cu
cel pe bază de litiu–ion.
e−Chimie
129
Chimie Fizică şi Electrochimie
Avantajele nete ale acestui tip de acumulator (tabelele 5.3 şi 5.4) în comparaţie
cu cei de plumb, NiCd, NiMH au făcut ca să devină preferatul companiilor
producătoare de telefoane mobile, calculatoare portabile, camere video şi foto
digitale.
Tabelul 5.4. Comparaţie între şi energia specifică caracteristicile acumulatorilor NiCd, NiMH şi cei pe
bază de litiu-ion
Caracteristica
NiMH NiCd Litiu-ion
acumulatorului
E 1,23 V 1,23 V 3,7 V
Capacitatea ≤ 2000 mAh ≤ 1000 mAh > 2000 mAh
Profilul descărcării Aproape plat Aproape plat Aproape plat
Comportament la
descărcare în curent Foarte bun Foarte bun Foarte bun
mare
Curent la temperatură Foarte bun, până la
Mult redus Mult redus
scăzută –10 grade C
Rapidă Rapidă
Necesită controlul Încărcare fără a necesita Necesită controlul
Încărcarea
electronic al controlul supraîncărcării electronic al
supraîncărcării supraîncărcării
Autodescărcarea 1 – 2 %/zi 1 – 2 %/zi 0,5 %/zi
Durata de viaţă 500 – 1000 cicluri 500 – 1000 cicluri 600 – 1000
Compatibilitatea
Echivalente Echivalente Echivalente
mecanică
Necesită prelucrări
speciale ulterioare
Implicaţiile ecologice Fără probleme Fără probleme
impuse de toxicitatea
cadmiului
e−Chimie
130
Chimie Fizică şi Electrochimie
e−Chimie
131
Chimie Fizică şi Electrochimie
1) Pile de combustie alcaline, ce funcţionează cu electrolit pe bază de soluţie
KOH 30 %, la temperatura de 70 oC sau mai înaltă şi au o tensiune de 0,8 V pe
celulă. Pila de combustie cu electrolit alcalin are avantajul operării la temperaturi
relativ joase, iar soluţia de electrolit este compatibilă cu electrozii din nichel şi cu
o mare varietate de catalizatori. Un dezavantaj este carbonatarea în timp a soluţiei
de hidroxid, deoarece îndepărtarea urmelor de CO2 din aerul cu care se
alimentează catodul nu este niciodată totală;
Din punct de vedere al reacţiilor, procesele care au loc într-o pilă de combustie
sunt de fapt procese de “ardere” (oxidare pe cale electrochimică) a unui
combustibil, însoţite evident de procesele complementare de reducere.
În sistemele clasice de combustie, considerând hidrogenul drept combustibil,
arderea sa în atmosferă de oxigen are loc conform reacţiei:
H 2 + 12 O2 ⇔ H 2O (5.59)
În sistemele de producere a energiei electrice bazate pe arderea combustibililor
fosili, căldura degajată în reacţia de oxidare este preluată de vaporii de apă care
pun în mişcare o turbină conectată la un generator electric, randamentul global
fiind produsul randamentelor etapelor intermediare.
Deoarece orice transformare este independentă de drum, determinante fiind
e−Chimie
132
Chimie Fizică şi Electrochimie
stările iniţiale şi finale, apare posibilitatea ca în loc de arderea chimică, cu
producere de energie termică, să se realizeze o oxidare electrochimică, prin
separarea spaţială a zonelor în care au loc reacţiile de oxidare şi reducere, energia
chimică fiind acum transformată în mod direct în energie electrică:
A (–): H 2 → 2H + + 2e − (5.60)
K (+): 2H + + 1 2 O 2 + 2e − → H 2 O (5.61)
H2 Anod Degajări
Combustibil H2 → 2H+ + 2e− anodice
e−Chimie
133
Chimie Fizică şi Electrochimie
e−Chimie
134