Baterii electrice

Si Acumulatori

Cuprins

1. Cand a fost inventata bateria?

2. Istoria bateriei.
3. Tipuri de baterii
4. Cum functioneaza celulele de combustie
5. Tipuri de celule electrice
6. Chimia pilei
7. Acumulatorul cu plumb
8.Cum functioneaza acumulatorul cu plumb
1. Cand a fost inventata bateria?

Broaştele moarte au condus la inventarea pilelor şi bateriilor electrice. În 1786,

omul de ştiinţă italian Luigi Galvani a descoperit că broaştele disecate se
contractau când le atingea cu bisturiul său. Apoi din întâmplare el a descoperit că
picioarele puteau fi făcute să se mişte doar prin atingerea lor de metal. Galvani era
pus în încurcătură în ceea ce privea natura acestui fenomen, şi sursa lui.
Răspunsul a fost dat în anii 1790 de omul de ştiinţă italian Alessandro Volta.
Picioarele broaştelor se contactaseră deoarece lichidele din interiorul lor reacţionau
la contactul cu două metale diferite: alama şi fierul. Această combinaţie forma o
pilă electrică simplă şi curentul produs de aceasta făcea să se contracte muşchii
picioarelor broaştei.
Volta a făcut apoi o pilă electrică punând o hârtie umedă între discuri de cupru şi
zinc. Această pilă era extrem de slabă, dar Volta a conceput curând pile şi baterii
practice. Una dintre baterii consta dintr-o coloană de pile electrice făcute din plăci
de zinc şi argint cu separatoare de hârtie îmbibate în saramură. Acest tip de baterie
se numea pilă voltaică.

2. Istoria bateriei.

William Cruickshank, un chimist englez, a construit o baterie cu celule

electrice prin introducerea plăcilor de zinc şi aramă într-o cutie de lemn plină cu
electrolit. Acest proiect avea avantajul neuscării în timpul folosirii şi furniza mai
multă energie decât aranjarea cu discuri a lui Volta. A treia metodă de generare a
electricităţii a fost descoperită relativ târziu electricitatea prin magnetism. În anul
1820, AndréMarie Ampère (1775-1836) a observat că firele purtătoare de curent
electric erau uneori atrase unul către celalalt, alteori ele se respingeau. În anul
1831, Michael Faraday (1791-1867) a demonstrat cum un disc de aramă era
capabil să producă un flux constant de energie când era rotit într-un puternic câmp
magnetic. Faraday, ajutându-l pe Davy şi echipa sa de cercetare, a reusit să
genereze o forţă electrică permanentă atât timp cât mişcarea între bobină şi magnet
continua. A fost inventat generatorul electric. Acest proces a fost apoi inversat şi
motorul electric a fost descoperit. La scurt timp, au fost realizate transformatoarele
care puteau transforma electricitatea la un voltaj dorit. În anul 1833, Faraday
defineşte fundamentul electrochimiei prin Legea lui Faraday, care descrie valoarea
reducerii care survine într-o celulă electrolitică.

In anul 1836, John F. Daniell, un chimist englez, continua cu studierea bateriei

electro-chimice şi dezvolta o celulă îmbunătăţită care producea curent continuu,
faţă de echipamentul lui Volta. Până în acel moment, toate bateriile erau compuse
din celule primare, ceea ce însemna că nu puteau fi reîncărcate. În anul 1859,
fizicianul francez Gaston Platé a inventat prima baterie care putea fi reîncărcată.
Această baterie se baza pe exemplul chimiei acide, un sistem care este folosit şi
astăzi.
În anul 1899, Waldmar Jungner din Suedia inventează bateria nichel-xxx,
folosind nichel pentru electrodul pozitiv şi cadmiu pentru electrodul negativ. Doi
ani mai târziu, Edison produce un model alternativ prin înlocuirea cadmiu-lui cu
oţel. Din cauza costurilor ridicate comparativ cu cele uscate sau cele cu acid,
aplicaţiile practice ale bateriilor nichel-cadmiu si nichel-oţel erau limitate. Spre
sfârşitul anilor 1800 se construiesc generatoare uriaşe şi transformatoare. S-au
instalat liniile de transmisie şi electricitatea s-a pus la dispoziţia umanităţii pentru a
produce lumina electrică, căldură şi transport. La începutul secolului XX,
inventarea tubului vacumat a făcut posibilă producerea semnalelor controlate,
amplificărilor şi sunete lor. Imediat după acestea a fost inventat radioul care a făcut
posibilă comunicarea fără fir.
De asemenea, Shlecht si Ackermann au adus, în anul 1932, noi îmbunătăţiri
importante. Aceste progrese s-au reflectat în curenţi de amperaje mai mari şi
îmbunătăţirea longevităţii. Omologarea bateriei nichel-cadmiu, aşa cum o ştim noi
astăzi, devine disponibilă doar când Neumann reuşeşte să finalizeze celula, în anul
1947. Sumar De-a lungul timpului omenirea a devenit dependentă de electricitate,
un produs
fără de care dezvoltarea tehnologiei nu ar fi fost posibilă. O data cu creşterea
nevoii de mobilitate, oamenii au trecut la inmagazinarea puterii portabile în primul
rând pentru aplicaţii în mişcare şi în al doilea rând pentru aplicaţii portabile. Aşa
cum noi ne uităm la neîndemânarea şi nesiguranţa cu care primele baterii au fost
concepute, la experimentele greoaie de acum 200 de ani ale predecesorilor noştri,
în acelaşi mod s-ar putea uita la tehnologia de astazi descendenţii noştri.

3. Tipuri de baterii:

Celule primare – bateria zinc-carbon

Bateria zinc-carbon, inventata de catre Georges Leclanche in 1860, este cea mai
intalnita forma de celula primara. Desi au trecut mai mult de 100 de ani de la
inventie,
celulele utilizate in prezent sunt similare cu cele originale. Celula Leclanche
produce
aproximativ 1.5 V. Popular, ea mai este denumita celula uscata. Cunoscuta de
asemenea si
drept baterie standard pe baza de carbon, combinatia zinc-carbon este folosita
pentru toate
bateriile ieftine AA, C si D. Electrolitul este compus dintr-o mixturã de clorurã de
amoniu si
clorurã de zinc, transformatã intr-o pastã. Electrodul negativ este compus din zinc.
Electrodul pozitiv este, de fapt, o baghetã de carbon, cuprinsã intr-o mixturã de
carbon si
dioxid de mangan. In varianta clasica, pila Leclanche se poate simboliza prin
urmatorul lant
electrochimic:
(-) Zn/ NH4Cl, ZnCl2/MnO2, C(+)
Reactiile care au loc sunt:
Electrolit:NH4Cl NH4+ + Cl-
A(-) Zn0=>Zn2+ +2e-
Zn2+ +4Cl- => 2ZnCl2
ZnCl2 +2 NH4+ => [Zn(NH3)2]Cl2 +2H+
K(+)2MnO2 + 2H+ + 2e- => 2MnOOH
2MnOOH => Mn2O3 + H2O
Reactia globala: Zn+ 2NH4Cl +2MnO2 => Mn2O3 + [Zn(NH3)2]Cl2+ H2O
Celule primare – bateria mercur-zinc
O altã celula primara frecvent utilizata este celula de oxid de mercur si zinc,
cunoscuta sub denumirea de baterie de mercur. Aceasta poate fi construitã sub
forma unui
disc compact si este folositã in cazul celulelor fotoelectrice si ceasurilor
electronice.
Electrolitul este o solutie de hidroxid de potasiu, electrodul negativ este alcãtuit din
zinc,
electrodul pozitiv fiind alcatuit dintr-un oxid de mercur. Bateria de mercur are o
putere de
aproximativ 1.34 V.
Celule secundare – bateria plumb-acid
Acumulatorul, sau celula secundara, ce poate fi reincarcatã inversand reactia
chimica,
a fost inventatã in 1859 de catre fizicianul francez Gaston Plante. Celula lui Plante
era o
baterie plumb-acid, tip folosit larg astazi (mai mult de jumatate din totalul
acumulatorilor
vanduti in lume). Bateria plumb-acid este alcatuitã din trei sau sase celule
conectate in serie.
Este folositã la automobile, avioane si alte vehicule. Marele avantaj al sau este ca
poate
furniza un curent puternic pentru a porni un motor, dar cu toate acestea, se
consumã repede.
O baterie plumb-acid are o viata de aproximativ patru ani, produce aproximativ 2V
pe
celula. Recent, au fost construite pentru aplicatii speciale baterii cu plumb cu o
viata de la 50
pana la 70 de ani.
Reactiile chimice care au loc in aceasta baterie sunt (electrolitul fiind o solutie
diluata
de acid sulfuric):
-la catodul din plumb poros, in forma metalica : Pb + SO42-—> PbSO4 + 2e-
-la anodul de dioxid de plumb (PbO2) : PbO2 + SO42- + 4H+ + 2e-—> PbSO4 +
2H2O
In folosinta, electrodul negativ de plumb se separã in electroni si ioni pozitivi de
plumb.
Electronii trec prin circuitul electric extern iar ionii pozitivi de plumb se combina
cu ionii de
sulfat din electrolit pentru a forma sulfatul de plumb. Cand electronii reintra in
celula la
electrodul pozitiv de dioxid de plumb, are loc reactia de la anod. Dioxidul de
plumb se
combina cu ionii de hidrogen din electrolit pentru a forma apa, eliberand ionii de
plumb in
electrolit pentru a forma, din nou, sulfat de plumb. Un acumulator plumb-acid
(cum este cel
ce echipeaza autoturismele) se consumã cand acidul sulfuric e transformat in apa,
iar
electrozii sunt transformati in sulfat de plumb.

Celule secundare – bateria alcalina

O altã baterie secundarã des folosita este celula alcalina sau bateria nichel-fier,
construita de inventatorul american Thomas Edison in anii 1900. Principiul
functionarii este
acelasi cu cel al celulei plumb-acid. Electrolitul este o solutie de hidroxid de
potasiu.
Electrodul negativ este alcatuit din fier, electrodul pozitiv fiind alcatuit din oxid de
nichel.
Celula nichel-fier are dezavantajul ca eliminã hidrogen la reincarcare. Acest tip de
baterie este folosit in principal in aplicatiile industriei grele. Bateria Edison are o
viata de
aproximativ 10 ani si produce in jur de 1.15 V.
Celule secundare – bateria nichel-cadmiu
O alta celula alcalina, similara cu bateria lui Edison, este celula nichel-cadmiu.
Celula
produce aproximativ 1.15 V, cu o viata de folosinta de aproximativ 25 de ani.
Reactiile
chimice pe baza carora functioneaza bateria sunt (electrolitul fiind o solutie de
hidroxid de
potasiu):
-la anodul din cadmiu : Cd + 2OH- —> Cd(OH)2 + 2e-
-la catodul de oxi-hidroxid de nichel Ni(OH)2 : NiO2 + 2H2O + 2e-—> Ni(OH)2
+ 2OHO
varianta a acestei baterii o constituie cea de nichel-hidrura de metal (M), care
functioneaza pe baza urmatoarelor reactii :
-la anod : MH + OH-—> M + H2O
-la catodul de oxi-hidroxid de nichel Ni(OH)2 : NiOOH + H2O + e- —> Ni(OH)2
+ OHBateria
litiu-ion
Utilizeaza pe post de anod grafitul, pe post de catod oxidul de litiu, electrolitul
fiind
LiPF6 sau LiBF4.
Bateriile solare
Bateriile solare produc electricitate printr-un proces de conversie fotoelectricã.
Sursa
energiei este o substanta semiconductoare fotosensibila precum un cristal de
silicon caruia i
s-au adaugat impuritati. Cand cristalul este atins de lumina, electronii sunt captati
de
suprafata cristalului si migreaza catre suprafata opusa, generand curent electric.
Bateriile
solare au o viatã foarte lunga si sunt folosite in special in satelitii artificiali ca o
sursa de
electricitate pentru a opera echipamentul de la bord.
Bateriile “avansate”
Bateriile avansate (care sunt promitãtoare pentru folosinta in vehicule electrice)
includ sulfat de litiu-fier, clorura de zinc, hidroxid de nichel si sulfura de sodiu. Ele
prezinta
insa dezavantajul puterii scazute, al pretului mare, al marimii, sau al problemelor
de
interactiune cu mediul inconjurator. U.S. Advanced Battery Consortium (USABC),
un
consortiu care include Departamentul de Energie al Statelor Unite a fost infiintat in
1991
pentru a mari viteza de producere a bateriilor avansate de acumulare.
Modele de baterii
• baterii rotunde
• baterie de 9 volti
• baterie AAA
• baterie AA
• baterie C
• baterie D
• baterie mare
Producatori
Producatorii de baterii sunt din ce in ce mai multi, printre cei mai cunoscuti se
numara: Panasonic, Philips, Sony, Varta, Duracell, Toshiba, Sanyo, Euromass,
Yoku,
Microcell International, Maxell, Energiser
Concluzii partiale
Bateria (element galvanic) este un dispozitiv ce transforma energia chimica in
energie
electrica. Strict vorbind, o baterie este formata din doua sau mai multe celule
conectate in
serie sau in paralel, dar termenul este de asemenea folosit pentru celule singulare.
Toate
celulele sunt alcãtuite dintr-un lichid, pasta sau electrolit solid si doi electrozi, unul
pozitiv si
celãlalt negativ. Electrodul este format dintr-un metal imersat intr-o solutie care
contine o
sare solubila a metalului. Electrolitul este un conductor ionic.
Bateriile in care substantele chimice nu pot fi aduse la starea lor initiala odatã ce
energia a fost transformata (bateriile care s-au descarcat) sunt numite celule
primare sau
celule voltaice. Bateriile in care componentii chimici pot fi readusi la starea lor
initiala,
trecand un curent electric prin ele in sensul opus celui al reactiei normale, sunt
numite celule
secundare (reincarcabile, de acumulare sau acumulatori).
Atunci cand se conecteaza un fir conductor intre anod si catod, purtatorii de
sarcinaelectronii
vor migra extrem de rapid de la electrodul negativ la cel pozitiv (si vor consuma
bateria foarte repede - acest fapt tinde de asemenea sa fie foarte periculos, mai ales
in cazul
bateriilor mari, deci nu este ceva recomandabil, regimul de functionare fiind cel
”de
scurtcircuit”). In mod normal, bateriei i se conecteaza intre borne un anumit tip de
consumator, pentru ca tipul de functionare sa fie „in sarcina”. Acest consumator
poate fi un
bec, un motor sau un circuit electronic, ca de exemplu un radio.
Curentul electric reprezentand deplasarea sarcinilor electrice sub actiunea unei
diferente de potential, se pune intrebarea cine “produce” acesti electroni. In
interiorul
bateriei propriu-zise electronii sunt produsi de catre un anumit tip de reactie
chimica.
Descrierea experimentului
Schema bloc a dispozitivului experimental este urmatoarea:
Pasii care au fost urmati in desfasurarea experimentului
• avem mai multe seturi de cate doua baterii de 1,5 V
• se leaga doua in serie, folosind drept consumator un bec de 3,8V
• un sistem de achizitii realizeaza cate o citire pe secunda a tensiunii bateriilor
Sistem de
achiziţii
1 citire / sec
PC
U
Comunicatie
USB
Bec
(consummator)
Baterii
incercate
• datele sunt introduse de sistemul de achizitii intr-un calculator, unde sunt
prelucrate si se
obtin datele finale (eficienta tipurilor de baterii)
• se compara tipurile de baterii din punctul de vedere al eficientei lor, luandu-se in
considerare pretul
Descrierea experimentului
• se lanseaza programul de achizitie
• se selecteaza locul salvarii datelor
• se cupleaza bateriile, in circuitul ce cuprinde un bec drept consummator
• se porneste achizitia
• se asteapta pentru descarcarea bateriilor
• se opreste achizitia la U = 0.02 V
• se prelucreaza datele
• se obtine un grafic al evolutiei tensiunii (figura de mai jos):
• se efectueaza calculul sumei patratelor tensiunii
• se efectueaza apoi calculul eficientei ( proportionala cu raportul dintre suma
patratelor
tensiunii si pretul bateriilor), conform celor de mai jos:
tn
t
WPt
1
R
U
PUI
2

R
W U t tn
t
1
1
2
E = W/p, unde E = eficienta,p = pretul
• se compara eficienta rezultata in urma testarii mai multor tipuri de baterii.