 Una dintre definiţiile acceptate pe scară largă până în

prima jumătate a secolului trecut a electrochimiei a fost

strict legată de caracterul dual al conversiei energiei
chimice în energie electrică şi invers, electrochimia fiind
definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul proceselor de
transformare reciprocă a energiei chimice şi electrice.
 Această definiţie are dezavantajul că nu ia în considerare
anumite fenomene şi procese de interfaţă, care nu implică
neapărat o conversie de tipul energie electrică - energie
chimică sau energie chimică - energie electrică, astfel
încât o formulare de tipul “ştiinţa care se ocupă cu studiul
proceselor de transformare reciprocă a energiei chimice şi
electrice şi cu studiul interfeţelor electrolitice” pare să
corespundă mult mai bine evoluţiei şi dinamicii
descoperirilor din această ramură a chimiei.
 Electrochimia este un domeniu de sine stătător
fiind o ştiinţă interdisciplinară, de interfaţă, ce
foloseşte noţiuni şi concepte împrumutate atât din
chimie cât şi din domeniul fizicii câmpului electric,
dar care şi-a dezvoltat puternic noţiuni, concepte
şi legităţi proprii, care nu se regăsesc în cele două
domenii.
 Electrochimia se află în plină dezvoltare, din ea
începând să se desprindă subramuri derivate de
interfaţare multiplă (ex. bioelectrochimia,
fotoelectrochimia, nanoelectrochimia).
 Pe lângă partea teoretică, electrochimia contribuie
mult la elaborarea unor soluţii tehnologice
moderne, economic şi ecologic avantajoase
(tehnologia şi ingineria electrochimică, metode
electrochimice de analiză şi control, metode de
depoluare electrochimică etc.).
 secolul III î.e.n. primele atestari de a genera
curent electric

 Baterii primitive - scopul acestor baterii

primitive: folosirea lor la galvanizarea unor
metale, în scopuri medicale de anesteziere,
în scopuri rituale.
Pila din Bagdad – prima pilă
electrochimică Secolul III î.C
• un electrod cilindric de
cupru
• o baghetă din fier,
poziţionată concentric cu
ajutorul unui dop de bitum
• încastrată într-un recipient
de lut ars
• în interior s-au identificat
urme de sare şi acetaţi
(electrolitul – oţet şi apă de
mare)
 Luigi Galvani
(9 Septembrie 1737 – 4 Decembrie 1798)

Asistentul lui Galvani a atins un nerv sciatic al broastei cu un

bisturiu metalic care fusese încărcat. Piciorul broaștei a mișcat
ca și cum broasca ar fi fost vie. Baza pentru înelegerea
energiei electrice transportată de ioni. Galvani a denumit
energia descoperită de el ca electricitate animalică.
(experimentul de stimulare neuromusculară al lui Galvani)
Contele Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta
(18 Februarie 1745 – 5 Martie 1827)

Volta a construit prima baterie pentru a

dezaproba teoria asociatului său Galvani
legată de “electricitatea animalică”.
Bateria realizată de Volta este considerată
prima celulă electrochimică.

Alessandro Volta, continuând cercetările lui

Galvani, afirmă, că picioarele broaştei s-au
mişcat datorită formării unei micropile
electrochimice între cele două metale, care
au intrat în contact prin intermediul unui
electrolit.
Era formată din doi electrozi, unul
de zinc si celălalt de cupru.
Electrolitul era acid sulfuric. Bateria Volta
 Sir Humphry Davy
(1778 – 1829)

1806 – Sir Humphry Davy, chimist şi

inventator britanic, obţine pe cale
electrochimică Na, K, Al şi numeşte noul
domeniu de cercetare “electrochimie“.
1800 – William Nicholson (1753 – 1815) și Anthony
Carlisle (1768 - 1842) descoperă electroliza,
descompunând apa în hidrogen și oxigen.
1805 – Theodor von Grotthuss (1785 –
1822) oferă prima explicaţie ştiinţifică
referitoare la trecerea curentului electric
prin electroliţi.

1830 – are loc pentru prima dată

depunerea controlată, pe cale
galvanică, a metalelor preţioase la firma
Elkington (Birmingham, Anglia)
 Michael Faraday
(22 Septembrie 1791 – 25 August 1867)
Faraday a descoperit:
• Inducția electromagnetică,
• legile electrolizei,
• benzenul,
• a inventat o primă formă a becului de gaz Bunsen
• sistemul de numere de oxidare

▪1830-1833 Michael Faraday formulează una din legile de bază ale

electrochimiei, arătând pe cale experimentală că, într-un sistem
electrochimic, masa de substanţă ce reacţionează sub acţiunea
curentului electric este direct proporţională cu cantitatea de
electricitate care trece prin sistem şi pentru aceeaşi cantitate de
electricitate masa reacţionată la electrozi este proporţională cu
echivalentul chimic.
▪1834 – Faraday introduce termenii de echivalent electrochimic, catod,
anod, electrod, ion, cation, anion, electrolit, numărul lui Faraday (F)
John Frederic Daniell
(1790 – 1845)

1836 – John Daniell (1790-1845) prezintă variante

incipiente ale pilei electrochimice de curent
constant, denumită mai târziu pila „Daniell–Jacobi“,
o baterie electrică mult mai bună decât celulele
voltaice.
 Johann Wilhelm Hittorf
(27 Martie 1824 – 28 Noiembrie 1914)

Fizician German care a calculat capacitatea

de transport a electricității a atomilor
încărcați și molecule (ioni), un factor
important în înțelegerea reacțiilor
electrochimice.
A măsurat modificările concentrației
soluției electrolizate, calculată din
numerele de transport ale multor ioni și
în 1869 a publicat legea sa care
guvernează migrația ionilor.
1839 – Wiliam R. Grove (1811 –1896) inventează pila de
combustie hidrogen — oxigen
1859 – primele lucrări ale lui Gaston Planté (1834 – 1889) la
acumulatorul acid cu plumb, care domină de mai mult de
100 de ani tehnologia pilelor electrochimice reîncărcabile.
1866 – Georges Leclanché (1839-
1882) descoperă pila zinc –
carbon, cu electrolit lichid NH4Cl
și depolarizant MnO2, folosită pe
scară largă şi astăzi cu versiuni
puţin modificate.
• 1900 – suedezul Waldemar Jungner inventează prima
pilă alcalină reîncărcabilă (acumulator), cu oxid de
nichel și cadmiu
• 1914 – Thomas Alva Edison perfecționează
acumulatorul alcalin: plăci de fier și oxid de nichel
introduse în soluție apoasă de KOH sau NaOH, ca
electrolit.
• 1960 - Wilson Greatbatch pune la
punct pentru prima dată un stimulator
cardiac
• Acest dispozitiv foloseşte o baterie
Duracell, cu zinc – oţel şi HgO, special
construită în acest scop de către
Samuel Ruben
• 1990 – anul de referinţă al trecerii autovehiculelor propulsate
electric pe baza pilelor de combustie, de la faza de prototip la
faza de testare urbană
• 1997 – Fuji Photo Film Corp. a anunţat fabricarea unui
nou material anodic pentru bateriile Li – ion, bazat pe un
material compozit de tipul metal–oxid–sticlă, cu o
capacitate de stocare a energiei de circa 1,5 ori mai mare
decât cele clasice
• 1997 – Toyota dezvăluie Prius – prima maşină hibrid la nivel mondial,
comercializată şi produsă în masă în Japonia.
• 1997 – Modele noi: Ev Plus (Honda), Ev1 (GM), Camioneta Ranger EV (Ford),
Altra Ev (Nissan), S–10 EV (Chevrolet) şi Rav 4 EV (Toyota).
• 2006 – Câteva prototipuri de maşini electrice sau hibride sunt în producţie
limitată, iar cele noi sunt încă pe planşetă
• 1999 –National Renewable Energy Laboratory (SUA) anunţă producerea
unei celule hibrid fotovoltaică-fotoelectrochimică, capabilă să
descompună apa în hidrogen şi oxigen cu un randament de 12% (de circa
4-5 ori mai mare decât cele obţinute până în 1997 la nivel mondial);
tehnologia folosită utilizează o combinaţie de electrozi compoziţi pe bază
de Ga-In şi Ga-As.
• 2000 – cercetările lui Alan Heeger, Alan MacDiarmid şi Hideki
Shirakawa în domeniul obţinerii polimerilor conductivi şi
comportamentului electrochimic al acestora au fost încununate de
obţinerea premiului Nobel.
- 1999 - Nissan introduce pe piață modelul Nissan Altra Electric Vehicle ca
automobil electric produs în serie, dotat cu 4 locuri, având un motor electric
de 30kw și utilizând acumulatori de Li/ion. Autonomia atinsă de acest model
este de 180 km și poate atinge o viteză maximă de 130 km/h.
- 2002 - Puterea totală instalată a centralelor electrice pe bază de pile de
combustie în SUA este estimată la 4100 MW.
 Celula electrochimică este un sistem
electrochimic

▪ sistem electrochimic = ansamblu de

elemente în care au loc reacţii chimice de tip
redox ca urmare a unui transfer de electroni
la nivelul unor interfeţe de tipul solid-lichid.
 Celula electrochimică este alcătuită din:
 Electrozi solizi de interfaţă (metal, nemetal –
grafit -,semiconductor)
rol: preia sarcina electrică şi o transportă din şi
în circuitul exterior
 Conductor de tip ionic (soluţie de electrolit sau
un electrolit topit, sau în ultimul timp un
electrolit solid – cum sunt polimerii conductivi)
rol: transporta curentul electric între electrozi
 Sisteme conduse - în care o reacţie chimică este
produsă ca urmare a trecerii unui curent electric (de
ex. electroliza); celula de electroliză – fig.1
 Sisteme autoconduse – în care o tensiune este
generată ca urmare a producerii unei reacţii
chimice spontane (de ex. pila electrică); pila
primară – fig. 2
 Semnul şi denumirea electrozilor atât pentru sistemele conduse
cât şi pentru cele autoconduse depind de natura proceselor care au
loc la electrozi şi anume:
 la anod va avea întotdeauna loc o reacţie de oxidare (cedare de
electroni): (1)

 la catod va avea întotdeauna loc o reacţie de reducere (acceptare

de electroni):
(2)
 Ţinând cont de acestea şi de fluxul electronilor:

- în sistemele conduse: anodul are semnul (+)

catodul are semnul (-)
- în sistemele autoconduse: anodul are semnul (-)
catodul are semnul (+)
 Reacţia globală se obţine echilibrând stoechiometric relaţiile (1) şi (2):
 Două sisteme electrochimice, identice din punct de vedere
constructiv şi al compoziţiei electrolitului, pot funcţiona atât ca
sistem condus cât şi ca sistem autocondus, în funcţie de
regimul de exploatare
ex.: acumulatorul cu plumb este sistem condus la încărcare
şi autocondus la descărcare
condiţia ca aceste sisteme să poată opera în mod alternativ
este ca procesele de electrod să aibă un grad mare de
reversibilitate sau
reactanţii şi produşii de reacţie sunt identici în două sisteme
electrochimice, dar diferă prin modul în care este construită
celula şi prin modul de operare

 ex.: celula de electroliză a apei – sistem condus şi pila de

combustie oxigen/hidrogen – sistem autocondus