Sistemul de directie autoturism de teren

Sistemul de directie al automobilelor este un sistem complex de piese

auto care ajuta la corecta orientare a rotilor. O miscare concisa a rotilor este
absolut necesara pentru efectuarea unui viraj corespunzator. Practic este nevoie

ca toate rotile masinii sa realizeze o miscare in jurul unui centru instantaneu de

rotatie.
Rolul sistemului de directie este legat de asigurarea stabilitatii si
manevrabilitatii autoturismului. Este vorba despre raportul dintre manevrabilitate
si cantitatea de efort depusa de sofer pentru a controla acest aspect. In ceea ce
priveste stabilitatea, aici ne referim la abilitatea sistemului de directie de a
repune rotile de directie in pozitia corecta de mers pe drum, mai ales atunci cand
este necesara redresarea masinii in timpul unor viraje. Acest aspect extrem de
important este in stransa legatura cu geometria puntii din partea din fata, dar si
cu marimea unghiurilor de asezare a rotilor directoare. Dupa cum bine stim,
aceste doua caracteristici sunt esentiale pentru a asigura siguranta in timpul
circulatiei.
Sistemul de directie al autoturismelor trebuie sa aiba abilitatea de a indeplini
un set strict de cerinte. Practic, acesta trebuie sa poata asigura un numar egal de
rotatii pentru aceeasi raza de intoarcere la dreapta sau la stanga, trebuie sa isi
arate compatibilitatea cu sistemul de suspensie in asa fel incat sa se produca
reducerea oscilatilor rotilor in plan orizontal (Efectul Giroscopic) si trebuie sa
asigure un grad mic de inclinatie a rotilor directoare tocmai pentru a impedica
alunecarea in timpul rotirii pe suprafata de mers. In aceeasi masura, sistemul de
directie al masinii trebuie sa fie ireversibil astfel incat socurile incasate de catre
roti sa nu fie transmise pana la nivelul volanului asigurand efectuarea unor viraje
corecte la toate unghiurile de intoarcere.
Aparte de aceste cerinte, sistemul de directie al masinii are nevoie de un
randament ridicat, adica de o cantitate mica de pierderi prin frecare rezultate la
nivelul mecanismului de directie, dar in aceeasi masura el trebuie sa asigure o
conducere relaxanta si comoda.
Sistemele de directie au o clasificare destul de complex ramificata. Astfel, in
functie de amplasarea rotilor directoare, sistemul de directie poate fi in partea din
fata sau in partea din spate. In functie de amplasarea volanului, sistemul de
directie poate fi pe partea dreapta sau pe partea stanga.
In functie de modul in care directia actioneaza, aceasta poate fi hidraulica,
mecanica sau mecanica impreuna cu un servomecanism pneumatic, hidraulic sau
electric. Servomecanismul este necesar atat pentru mentinerea directiei de mers a
masinii la viteze relativ mai mari, cat si pentru micsorarea efortului de
manevrare in anumite circumstante (in cazul unei pene de cauciuc).
Raportat la constructia mecanismului de directie, sistemul de directie poate
fi cu raport de transmitere variabil sau cu raport de transmitere constant. O alta
clasificare are la baza pozitia trapezului de directie, definindu-se astfel doua
posibilitati: pozitionat in spatele axei rotilor directoare sau in fata acestora.

In functie de mecanismul de directie, definim 6 categorii: mecanisme cu

manivela, mecanisme melcate, mecnisme cu surub, mecanisme cu roti dintate,
mecanisme cu cremaliera si mecanisme combinate.
Componenta si functionarea sistemului de directie

Principiul de functionare are la baza un piston a carei actionare hidraulica

dubla (cu dublu efect solidizat) intr-o miscare de translatie cu cremaliera. O
valva rotativa distribuie apoi uleiul sub presiune in functie de sensul in care se
misca volanul. Totodata, prezenta unui regulator de presiune integrat face
posibila asistenta hidraulica reglata.
Aceasta pompa debiteaza constant o cantitate regulata de ulei indiferent de
turatie facand sistemul de directie hidraulic un "centru deschis'.
In ceea ce priveste functiile sistemului de directie , trebuie sa stiti ca acesta
trebuie sa indeplineasca anumite cerinte: sistemul de directie al masinii trebuie
sa ofere asistenta la viteze ridicate si la manevrele de parcare, sa filtreze
iregularitatile suprafetei de rulare, sa readuca rotile directoare intr-o pozitie
corecta, rectilinie, sa prezinte o raza de bracaj minima, dar si un raport de
demultiplicare corespunzator.

Uleiul pe care il debiteaza pompa ajunge in rezervorul sistemului traversand

regulatorul prin intermediul unui tub. La nivelul acestuia se formeaza o
depresiune care se transmite spre partea stanga a unui sertar care la randul sau
faciliteaza patrunderea uleiului direct in rezevor.
Alte doua piese auto extrem de importante sunt rotorul si distribuitorul.
Acestea sunt aliniate cu ajutorul barei de torsiune . Plasarea canalelor de
alimentare ale rotorului este in vecinatatea canalelor mari de aductiune a
uleiului. Toate aceste canale sunt taiate oblic pentru a facilita trecerea usoara a
uleiului.
In anumite circumstante poate interveni functionarea sistemului de
directie in regim de suprasarcina. Aceasta ipostaza este intalnita atunci cand
exista un bracaj maxim al rotilor cu miscarea permanenta a volanului, sau atunci
cand rotile intra in contact cu un obstacol cum ar fi de exemplu o bordura. In
aceste cazuri, efortul pe care il depune soferul duce la deformarea barei de
torsiune, deplansad in acelasi timp si rotorulin raport cu distribuitorul.
Tocmai acest tip de pozitionare faciliteaza evacuarea uleiului dintr-o camera
si amilentarea cu ulei sub presiune a celelilalte camere, pistonul deplasandu-se in
tandem cu cremaliera.
Mentenanta sistemului de directive
Ca si orice alta parte a unei masinii si sistemul de directie poate intampina
probleme. Totusi, inainte de a incepe aplicarea procedurilor de control este
nevoie de unele investigatii preliminare penru a elimina eventuale cauze. Astfel
se impune verificarea presiunii in roti, verificarea uleiului din rezervor,
constatarea pierderilor de ulei si in ultima instanta eliminarea jocurilor din
articulatii. Aceste operatii pot fi facute chiar si de catre o persoana necalificata,
insa va recomandam ca pentru o astfel de problema sa cereti ajutorul unui
service auto specializat.

TIPURI CONSTRUCTIVE DE SISTEME DE DIRECTIE

Sistemul de directie al unui autoturism cuprinde o serie de mecanisme cu
ajutorul carora soferul poate schimba directia de miscare a acestuia.
Sistemul de directie sa asigure o rostogolire fara alunecare a rotilor in
viraj,sa nu influenteze pozitia rotilor,sa functionze corect chiar sub influenta
rotilor suspensiei,sa nu transmita la volan socurile primate de roti si sa asigure
schimbarea directiei de mers cu un efort minim din partea soferului.
Orice sistem de directie cuprinde:
- un mecanism de comanda prin care se actioneaza intregul system cuprizand:
volanul cu arboreal de transmisie si caseta de directie.
- Un mechanism de transmitere a miscarii de la levierul de directie al casetei la
fuzetele pentru virarea rotilor,cuprizand:bara de directie;bara trnsversala de
directie dintr-o bucata,cand osia din fata este rigida si din mai multe bare
articulate elastic in cazul rotilor de directie cu suspensie independenta;levierul de
directie;levierele de directie articulate cu bara trnsversala pentru a se transmite
miscarea de bracare de la fuzeta conducatoare la fuzeta condusa.
Sistemul de directie9li se atribuie in mod curent denumiri dupa tipul
constructiv al casetei de directie,respective dupa tipul angrenajului acesteia.
Sistemele de directie cu pondere, folosite la autoturisme sunt:
- sistemul de directie cu melc globoidal si rola,simplu sau actionat cu
servomecanism
- sistem de directie cu circuit de bile sau cu servomechanism
- sistem de directie cu pinion si cremaliera
Sunt de asemenea folosite intr-o masura mai mica si:
- sistemul de directie cu surub si deget
- sistemul de directie cu surub si piulita
- sistemul de directie cu surub si sector dintat