Becul

Istorie
Primul bec a fost inventat în 1800 de Humphry Davy, un om de stiință englez. El a inventat o
baterie și a conectat la ea 2 fire și o bucată de carbon. Carbonul s-a aprins producând lumina.
Acestă tehnică de obținere a luminii s-a numit arc electric.Se consideră însă că lumina electrică a
fost inventată consecutiv de 2 oameni: Thomas Edison în SUA și de Sir Joseph Wilson Swan în
Anglia. Însa înaintea lor alți 22 de cercetători au realizat dispozitive similare. Acestea nu aveau
însa fiabilitatea becului lui Edison. Filamentul acestuia din urmă era realizat din grafit.

Construcție
Alcătuirea becului este uimitor de simplă: clopotul de sticlă umplut cu un gaz inert ca
argonul, două tije metalice pe care este prins filamentul şi care au rolul de a realiza circuitul
necesar “curgerii” curentului electric prin bec, o montură de sticlă pe care sunt prinse cele două
tije şi soclul pentru înşurubare a becului.
 Funcționalitatea
Simplu spus, principiul de funcţionare al becului cu incandescenţă este următorul: încălzirea
până la incandescenţă a filamentului metalic produce lumină. La aprinderea becului, atomii
filamentului devin excitaţi şi eliberează fotoni. Fotonii de diferite frecvenţe reprezintă în fapt
lumina şi căldura produsă de bec.
Un conductor mai subţire se încălzeşte mult mai repede decât un conductor gros pentru că
primul este mai rezistent la trecerea electronilor.
Mişcarea electronilor produce radiaţie electromagnetică de diferite frecvenţe; unele frecvenţe
sunt în zona undelor infraroşii, care înseamnă căldură. Prin urmare, în filament, temperatura se
ridică la valori foarte mari; aceasta ajunge la peste 2500 oC.

Tipuri
Există trei tipuri de becuri:
• becul cu incandescenţă
• becul fluorescent
• becul cu halogen