EVOLUTIA BECULUI

EVOLUTIA
BECULUI
De la torțe la becuri și corpuri de iluminat
După cum știți în antichitate singura sursă de lumină a fost focul.
Cu timpul oamenii au descoperit că acesta nu face față nevoilor. Chiar
și atunci au încercat să facă invenții pentru pentru a ușura viața.
Pentru o perioadă, torțele au îndeplinit acest rol. După o perioadă și
torțele păreau destul de nepractice. În acea perioadă a apărut ideea așa
numită arzător, unde se aprindea fitilul și pe acest principiu
luminau arzătoarele. După alte încercări și inovații a
apărut felinarul, după descoperirea electricității lampă cu arc. Nu
după mult timp a apărut pe lume primul bec.

Mulțumirile îi revin lui Edison

Dacă discutăm despre bec, este un dispozitiv simplu care servește
la transformarea energiei electrice în lumină. Funcționează pe
principiul încălzirii unui conductor subțire de tungsten prin care curge
curent electric. Această inveție folosită astăzi cu denumirea de bec a
fost perfecționată și patentată de un om pe nume Thomas Alva
Edison, încă din anul 1879. Despre prima aprindere a unui bec,
care a luminat 40 de ore, putem vorbi de data 21 octombrie 1879.
Dar acest om nu a inventat becul în versiunea originală. Cel care
a descoperit becul pentru prima dată a fost Heinrich Göbel în anul
1854. Din perioada când Edison l-a patentat, becurile și mai târziu
corpurile de iluminat au fost îmbunătățite continuu. După ce a fost
îndeplinită partea practică, adică iluminarea, a existat un efort pentru
aspectul vizual. De acea becurile au fost plasate în
diferite abajururi și așa mai departe, până la corpurile de iluminat
cunoscute astăzi. Datorită progresului tehnic, iluminatul a evoluat
constant. De la becurile incandescente, care se foloseau înainte
la becurile economice, cu halogen, LED sau lămpi LED care a venit
cu dorința de economisi cât mai mult.

Cu trecerea timpului a existat necesitatea de a avea lămpi în exterior.

Constatând faptul că nu pot fi folosite aceleași lămpi ca și în interior,
deoarece nu sunt sigure, ulterior s-a luat în considerare
EVOLUTIA BECULUI

siguranța lămpilor
exterioare. Astfel au
fost produse corpuri
de iluminat pentru
exterior, cu protecție
IP mai ridicată față de
cele pentru interior.
Dar toate acestea au
fost precedate de o
călătorie lungă.

Pe scurt, becurile și corpurile de iluminat au suferit mari evoluții

istorice și tehnice. Când veți aprinde lampa sau lustra preferată din
living, amintiți-vă de zilele în care oamenii nu au avut această
posibilitate.

Componente tehnice

Elementele din care se constituie un bec sunt dulia (care asigură

fixarea sa în soclu şi alimentarea circuitului electric), circuitul electric
propriu-zis (filamentul şi suportul său) şi globul vidat de sticlă (care
protejează la exterior circuitul electric). Dulia, prevăzută cu filet
Edison, poate avea diferite dimensiuni, în funcţie de care se alege
soclul folosit pentru suport şi alimentare, depinzând în principal de
locul sau de aparatul în care se foloseşte becul. Datorită maleabilităţii
sticlei, globul vidat poate fi modelat în diferite forme sau poate fi
făcut în diferite culori (prin adăugare de colorant în compoziţia
sticlei). De asemenea poate fi făcut mat sau prin adăugare de material
de sticlă poate fi făcut cu lupă (în special este vorba despre becurile 
mici de lanternă sau despre becurile de putere mică). Filamentul se
poate produce acum în diferite forme (flori, animale, căsuţe etc.).