este un instrument optic alcatuit din mai multe lentile, folosit la observarea obiectelor indepartate.
Ca orice instrument optic in care se priveste direct, luneta
deviaza razele de lumina paralele care sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului. cu cat aceasta schimbare de directie (unghi) al razelor paralele rin sistemul lenticular al lunetei este mai mare, in acelasi raport creste imaginea obiectului vizat in luneta cu cat dimensiunea razelor ajunse pe retina e mai mare, cu atat imaginea va fi mai luminoasa COMPONENTELE LENTILEI
Luneta este formata din:
2 lentile convergente obiectivul ocularul
Acestea sunt montate la capatul unui tub metalic
Obiectivul (1) produce o imagine reală și răsturnată (5) a obiectului (4), situat departe de observator. Prin lentila ocularului (2) lumina ajunge la ochi (3), care vede o imagine virtuală mărită (6). Mărirea imaginii depinde de distanța focală a lentilei obiectivului și ocularului. Imaginea obtinuta este virtuala, marita si rasturnata 1.Luneta astronomica Luneta astronomică este un aparat optic, care are rolul de a mări unghiul sub care se vede un obiect îndepărtat, astfel încât să se distingă mai multe detalii ale acestuia. Este un sistem optic afocal (telescopic), având distanța focală infinită. Luneta este compusă din două elemente optice convergente centrate: obiectivul și ocularul, astfel montate încât focarul imagine al obiectivului (F) să coincidă cu focarul obiect (-F) al ocularului. Pentru determinarea grosismentului lunetelor se folosește un aparat optic numit dinametru. 2. Luneta terestra Lunetele instrumentelor pentru măsurători în geodezie și topografie; Lunete pentru biologi (ornitologie) și vânători; Binoclul are un sistem de prisme de refracție cu focar mai scurt ca luneta, dar oferă o imagine mai largă și profundă, vizarea fiind făcută cu amândoi ochii; Luneta lui Kepler este monoculară, are o distanță focală mai scurtă, dar, în comparație cu luneta astronomică, realizează o imagine de perspectivă. Contrar lunetei astronomice și telescopului, luneta terestră trebuie să ofere o imagine dreaptă. 3. Lunete cu lentile și telescoape cu oglindă Pot fi folosite cu scop vizual sau și fotografic. O imagine vizuală este realizată prin vizare directă cu ochiul. În astronomie, aceasta se face numai cu un ocular, deoarece binoclurile nu sunt adecvate pentru depărtări astronomice. Imaginile astronomice au de aceea o perspectivă redusă. Există totuși binocluri care sunt folosite de unii astronomi amatori, unele din aceste ajutând la descoperirea unor comete sau asteroizi. Astfel astronomul amator japonez Yuji Hyakutake, folosind un binoclu de 25x150, a descoperit două comete: C/1995 Y1 (prima cometă Hyakutake) în decembrie 1995 și C/1996 B2 (a doua cometă Hyakutake, cea mai cunoscută dintre ele) la data de 30 ianuarie 1996. Prima luneta a fost construita în Olanda la începutul anului 1600. Cel care a introdus folosirea lunetei în astronomie a fost Galileo Galilei. Cu luneta construita de el în anul 1609, savantul italian a descoperit muntii de pe Luna, natura stelara a Caii Lactee, patru sateliti ai lui Jupiter, petele solare. Cea mai mare luneta din lume a fost instalata in 1897 la observatorul Yerkes (SUA). Are un diametru alobiectivului 102 cm cu o distanta focala de 19.4 m Cand au aparut lunetele, la inceput, cea mai mare problema a fost aberatia cromatica. sursa: https://ro.wikipedia.org