Slamnoiu Ecaterina/Clasa aXIIa B

Camera obscur
Camera obscur poate fi definit ca fiind o copie mecanic a ochiului animal. Anatomic, ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor n senzaii vizuale.

Diferite tipuri de camere obscure Din punct de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei medii transparente: umoare apoas, cristalinul i umoarea sticloas. Acestea se gsesc n interiorul globului ocular, mrginit n exterior de o membran rezistent numit sclerotic, opac peste tot, exceptnd o poriune din fa, care este transparent i de form sferic, cunoscut sub numele de corneea transparent. Pe planul opus corneei se afl o membran cu celule senzoriale numit retin. Lumina ptrunde prin cornee i cade pe retin, unde formeaz o imagine real i rsturnat a obiectelor privite, transmis prin nervul optic la creier. Prin analogie camera obscur este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind format dintr-o cutie paralelipipedic cu un interior de culoare neagr (globul ocular) , cu o deschidere foarte mic, ulterior s-a montat o lentil convergent (rol ndeplinit la ochi de ansamblul cornee cristalin) i paralel cu deschiztura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine real i rsturnat (retina).

Aplicaiile camerei obscure:

1. Aparatul fotografic: Aparatul fotografic este dipozitivul cu care se poate nregistra o imagine static din mediul nconjurtor, imaginea obinut numindu-se fotografie.

Slamnoiu Ecaterina/Clasa aXIIa B

Aparat fotografic Hasselblad cu rolfilm cu limea de 60 mm Se compune dintr-o carcas nchis camera obscur propriu-zis , pe care se afl montate elementele principale ale aparatului fotografic. Elementele principale ale aparatului fotografic sunt: 1.obiectivul, care este un ansamblu de lentile cu ajutorul crora se obine o imagine real fr aberaie pe o plac fotografic, pelicul sau hrtie, toate cu o emulsie fotosensibil. In interiorul aparatului fotografic se afl : 2.culoarul peliculei(rama de fixare a plcii) aflat ntr-un plan perpendicular pe axul optic, 3.fereastra de expunere, 4.materialul fotosensibil pe suportul su n funcie de tipul aparatului, 5.bobine debitoare sau receptoare n cazul peliculei fotosensibile, 6.diafragma variabil sau irisul necesar modificrii diametrului util al obiectivului, 7.sistemul de obturare care face reglarea timpului de expunere, 8.sistemul de reglaj al aducerii imaginii n planul materialului fotografic( pelicul, plac fotografic sau hrtie fotografic. 9.sistemul de antrenare al peliculei dup fiecare expunere i totodat de armare pentru a declaa urmtoarea expunere, 10.sistemul de vizare.

Aparatele foto cu film:

Pentru majoritatea oamenilor, fotografia analogica este aproape o relicva, productia de aparate foto cu film scazand dramatic dupa introducerea variantelor lor digitale, care au preluat controlul pietei, nelasand loc alternativelor. Tehnologia care sta la baza acestor aparate fotografice mai vechi este destul de simpla. O astfel de camera este alcatuita din trei componente : componenta optica lentila, elementul chimic filmul fotografic si elementul mecanic corpul aparatului fotografic in sine. Dupa cum se poate observa cu usurinta, cheia succesului in fotografie este data de calibrarea si combinarea acestor elemente pentru a captura o imagine clara, vibranta si reconoscibila. Cele mai cunoscute marci de aparate foto cu film sunt Kodak, Zenit si Nikon. Kodak a patruns pe

Slamnoiu Ecaterina/Clasa aXIIa B

piata de profil in anul 1934, cu ajutorul aparatului Retina I, ce folosea un film fotografic de 35 mm si care era comercializat la un pret foarte accesibil. Retina 1 a fost urmat de Argus A si foarte popularul Argus C3, in anul 1936. Compania japoneza Canon si-a inceput succesul cu ajutorul introducerii camerei cu film de 35 mm Canon, in anul 1936, o varianta imbunatatita a prototipului ce purta numele de Kwanon, lansat in 1933. In anul 1952, compania japoneza Asahi Optical introduce primul aparat de tip SLR ce folosea film de 35 de milimetri Asahiflex-ul. Redutabila companie Nikon a intrat pe piata de profil cu ajutorul aparatului Nikon F, care, la acel moment, avea o serie variata de componente interschimbabile si accesorii, fiind considerata prima camera de sistem. Printre principalele avantaje ale aparatelor foto cu film se numara capacitatea de a reproduce un numar mult mai mare de culori decat o camera fotografica digitala, aspect foarte important in fotografierea peisajelor sau a florilor. Camerele cu film functioneaza perfect in cazul expunerilor lungi, pastrand calitatea imaginii, cu doar cateva pierderi minore legate de viteza si, la fel de bine, in cazul expunerilor duble (camerele digitale nu permit dubla expunere). Filmul fotografic nu se sterge, nu are probleme de compatibilitate, iar durata sa de supravietuire este foarte mare. Pe langa toate acestea, filmul fotografic este foarte ieftin si are o rezolutie mult mai buna decat a oricarei camere fotografice digitale, cu exceptia modelelor noi, superprofesionale. Componentele aparatelor foto cu film sunt si ele foarte ieftine, in momentul de fata costul unei lentile ajungand la mai putin de jumatate din pretul unei camere digitale medii. Rezistenta filmului fotografic si a imaginilor rezultate este foarte mare, acestea putand ajunge chiar si la 200 de ani. Managerierea fotografiilor facute cu aparate analogice este mult mai usoara decat in cazul aparatelor digitale, care necesita un software specializat pentru editatrea lor. Singurele dezavantaje ale aparatelor foto cu film sunt date de faptul ca fotografiile isi pierd intensitatea culorilor pe masura ce trece timpul, spre deosebire de cele digitale care raman identice. Spatiul necesar pentru stocarea lor este unul foarte mare, spre deosebire de imaginile digitale care ocupa doar din memoria calculatorului. In cazul fotografiilor facute cu film, copiile de rezerva sunt, in general, mai slabe calitativ decat originalul, asa ca daca pierzi fotografia, nu o mai poti recupera.

Efectul chimic al aparatelor :

In momentul in care ai apasat pe butonul declansator, captezi razele de lumina vizibila, reflectate de catre mediul inconjurator in obiectivul aparatelor foto cu film.Pentru ca acest fenomen sa poata avea loc, lumina reflectata va produce niste modificari chimice la nivelul filmului fotografic, care este alcatuit dintr-o serie de straturi suprapuse. Aceste straturi au rolul de a filtra lumina si de a controla procesele chimice care au loc la acest nivel si contin particule de dimensiunile unui sub-micron care functioneaza ca niste detectoare de fotoni. Aceste particule sunt produse prin combinarea de nitrat de argint si saruri de crom, iod sau brom si pot fi sensibile la radiatiile infrarosii si la culoarea albastra a spectrului. Din acest motiv, acestea sunt amestecate cu molecule organice sensibilizatori spectrali, pentru a putea percepe si culorile verde si rosu, si cu alti compusi chimici care influenteaza sensiblitatea la lumina a filmului fotografic. Acest mediu chimic al aparatelor foto cu film este foarte stabil, motiv pentru care, ulterior, poate fi developat, amplificat si modificat pentru a produce fotografia finala, pe care o poti adauga in albumul tau de poze, in reviste de specialitate, carti si ziare. Pentru a percepe si mai in profunzime acest subiect este absolut necesar sa intelegi cum functioneaza aceasta portiune a spectrului electromagnetic la care ochiul este sensibilizat lumina. Modificarile chimice care au loc la nivelul detectorilor fotonici localizati la nivelul filmului fotografic sunt date de catre fiecare foton de lumina in parte. Acest proces prin care energia electromagnetica provoaca modificari la nivelul materiei poarta denumirea de foto-

Slamnoiu Ecaterina/Clasa aXIIa B

chimie, care poata sa aiba diferite forme. De exemplu, materialele plastice, special concepute, pot fi intarite prin expunerea la raze violete, expunerea la ultraviolete neavand niciun efect. In momentul de fata, aparatele foto cu film sunt folosite doar de catre cei care sunt inca pasionati de aceasta tehnologie si de catre tanara generatie care devine din ce in ce mai interesata de practica fotografica traditionala.