Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Camera obscur
Camera obscur poate fi definit ca fiind o copie mecanic a ochiului animal. Anatomic, ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor n senzaii vizuale.
Diferite tipuri de camere obscure Din punct de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei medii transparente: umoare apoas, cristalinul i umoarea sticloas. Acestea se gsesc n interiorul globului ocular, mrginit n exterior de o membran rezistent numit sclerotic, opac peste tot, exceptnd o poriune din fa, care este transparent i de form sferic, cunoscut sub numele de corneea transparent. Pe planul opus corneei se afl o membran cu celule senzoriale numit retin. Lumina ptrunde prin cornee i cade pe retin, unde formeaz o imagine real i rsturnat a obiectelor privite, transmis prin nervul optic la creier. Prin analogie camera obscur este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind format dintr-o cutie paralelipipedic cu un interior de culoare neagr (globul ocular) , cu o deschidere foarte mic, ulterior s-a montat o lentil convergent (rol ndeplinit la ochi de ansamblul cornee cristalin) i paralel cu deschiztura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine real i rsturnat (retina).
1. Aparatul fotografic: Aparatul fotografic este dipozitivul cu care se poate nregistra o imagine static din mediul nconjurtor, imaginea obinut numindu-se fotografie.
Aparat fotografic Hasselblad cu rolfilm cu limea de 60 mm Se compune dintr-o carcas nchis camera obscur propriu-zis , pe care se afl montate elementele principale ale aparatului fotografic. Elementele principale ale aparatului fotografic sunt: 1.obiectivul, care este un ansamblu de lentile cu ajutorul crora se obine o imagine real fr aberaie pe o plac fotografic, pelicul sau hrtie, toate cu o emulsie fotosensibil. In interiorul aparatului fotografic se afl : 2.culoarul peliculei(rama de fixare a plcii) aflat ntr-un plan perpendicular pe axul optic, 3.fereastra de expunere, 4.materialul fotosensibil pe suportul su n funcie de tipul aparatului, 5.bobine debitoare sau receptoare n cazul peliculei fotosensibile, 6.diafragma variabil sau irisul necesar modificrii diametrului util al obiectivului, 7.sistemul de obturare care face reglarea timpului de expunere, 8.sistemul de reglaj al aducerii imaginii n planul materialului fotografic( pelicul, plac fotografic sau hrtie fotografic. 9.sistemul de antrenare al peliculei dup fiecare expunere i totodat de armare pentru a declaa urmtoarea expunere, 10.sistemul de vizare.
piata de profil in anul 1934, cu ajutorul aparatului Retina I, ce folosea un film fotografic de 35 mm si care era comercializat la un pret foarte accesibil. Retina 1 a fost urmat de Argus A si foarte popularul Argus C3, in anul 1936. Compania japoneza Canon si-a inceput succesul cu ajutorul introducerii camerei cu film de 35 mm Canon, in anul 1936, o varianta imbunatatita a prototipului ce purta numele de Kwanon, lansat in 1933. In anul 1952, compania japoneza Asahi Optical introduce primul aparat de tip SLR ce folosea film de 35 de milimetri Asahiflex-ul. Redutabila companie Nikon a intrat pe piata de profil cu ajutorul aparatului Nikon F, care, la acel moment, avea o serie variata de componente interschimbabile si accesorii, fiind considerata prima camera de sistem. Printre principalele avantaje ale aparatelor foto cu film se numara capacitatea de a reproduce un numar mult mai mare de culori decat o camera fotografica digitala, aspect foarte important in fotografierea peisajelor sau a florilor. Camerele cu film functioneaza perfect in cazul expunerilor lungi, pastrand calitatea imaginii, cu doar cateva pierderi minore legate de viteza si, la fel de bine, in cazul expunerilor duble (camerele digitale nu permit dubla expunere). Filmul fotografic nu se sterge, nu are probleme de compatibilitate, iar durata sa de supravietuire este foarte mare. Pe langa toate acestea, filmul fotografic este foarte ieftin si are o rezolutie mult mai buna decat a oricarei camere fotografice digitale, cu exceptia modelelor noi, superprofesionale. Componentele aparatelor foto cu film sunt si ele foarte ieftine, in momentul de fata costul unei lentile ajungand la mai putin de jumatate din pretul unei camere digitale medii. Rezistenta filmului fotografic si a imaginilor rezultate este foarte mare, acestea putand ajunge chiar si la 200 de ani. Managerierea fotografiilor facute cu aparate analogice este mult mai usoara decat in cazul aparatelor digitale, care necesita un software specializat pentru editatrea lor. Singurele dezavantaje ale aparatelor foto cu film sunt date de faptul ca fotografiile isi pierd intensitatea culorilor pe masura ce trece timpul, spre deosebire de cele digitale care raman identice. Spatiul necesar pentru stocarea lor este unul foarte mare, spre deosebire de imaginile digitale care ocupa doar din memoria calculatorului. In cazul fotografiilor facute cu film, copiile de rezerva sunt, in general, mai slabe calitativ decat originalul, asa ca daca pierzi fotografia, nu o mai poti recupera.
chimie, care poata sa aiba diferite forme. De exemplu, materialele plastice, special concepute, pot fi intarite prin expunerea la raze violete, expunerea la ultraviolete neavand niciun efect. In momentul de fata, aparatele foto cu film sunt folosite doar de catre cei care sunt inca pasionati de aceasta tehnologie si de catre tanara generatie care devine din ce in ce mai interesata de practica fotografica traditionala.