FOLOSIREA IZOTOPILOR RADIOACTIVI IN PREVENIREA SI

TRATAREA UNOR BOLI

Atomi care au acelasi nr. de electroni dar mase atomice diferite se numesc izotopi.
Numele vine de la cuvintele grecesti "isos topos" care înseamna în acelasi loc , deoarece ei se
gasesc pe acelasi loc în sistemul periodic. Fenomenul de izotopie se întâlneste atât la elementele
radioactive cât si la elementele stabile. Izotopii aceluiasi element radioactiv se deosebesc si prin
proprietatile radioactive.
Radioactivitatea (lat. radius = rază, radiație) este un fenomen rezultat din dezintegrarea
radioactivă a atomilor sau, mai bine zis, a nucleelor acestora, este procesul prin care nucleul unui
atom se transformă spontan în altă specie de nucleu atomic. O specie de atomi - un izotop - care
pot suferi dezintegrare radioactivă se numește izotop radioactiv. Radioactivitatea depinde
fundamental de numărul de neutroni din nucleu, izotopii aceluiași element chimic comportându-
se în general foarte diferit. Transformarea este însoțită de obicei de expulzarea unor particule
subatomice având viteză foarte mare, precum și emiterea unor unde electromagnetice cu lungime
de undă foarte mică. Radioactivitatea este un fenomen exoterm (produce eliberarea energiei către
mediu).

      Aplicatiile izotopilor radioactivi.

     Descoperirea izotopilor radioactivi a facilitat largirea domeniului de cercetare prin folosirea

izotopilor radioactivi ca atomi marcati, indicatori sau trasori în variate procese tehnice si
biologice.
      Aplicatiile izotopilor radioactivi pot fi clasificate mai întâi în functie de domeniu de utilizare;
deosebim astfel aplicatii în industrie, în agricultura, în medicina etc.     Aplicatiile mentionate se
bazeaza pe diferitele fenomene de interactie ale radiatiei cu substanta. Aceste fenomene sunt:

     1.Atenuarea (absortie si împrastiere) radiatiei în substanta. Pe aceste fenomene se bazeaza

metodele de masurare a grosimilor de material, densitatilor si nivelelor fluidelor în recipiente.

      2.Retroîmprastierea radiatiilor, care permite masurari de grosimi, nivele de concentratii.

      3.Ionizarea produsa de radiatii. Pe acest fenonen se bazeaza construirea detectoarelor de

radiatii, neutralizarea electricitatii statice, masurarea debitelor de gaze.

      4.Modificarea vitezei reactiilor chimice, modificarea propietatilor materialelor iradiate. Acest
fenomen este folosit în radiochimie si în industria chimica, în industria materialelor electrice,
petrolului.

      5.Emiterea continua de radiatii de catre izotopii radioactivi. Pe aceasta proprietate se bazeaza
folosirea lor ca trasori pentru a urmari procesele naturale sau artificiale în substanta vie, în
hidrologie sau atmosfera, în plante sau în organismul uman, în tesutul muscular sau osos.
      6.Colectarea directa a sarcini electrice emise de substantele radioactive, ca si alte fenomene
de natura electrica au permis construirea unor generatoare de electricitate folosind izotopi
radioactivi, dintre care cel mai celebru este "pace-maker"-ul instalat în cutia toracica a unor
cardiaci pentru a întretine bataile unor inimi obosite.

      7.Excitarea radiatiilor de fluorescenta, prin iradierea unor substante cu o anumita radiatie, si
determinarea intensitatii radiatiei de flourescenta produse. Acest tip de aplicatii permite
determinarea compozitiei, concentratiilor, grosimilor etc.

      8.Efectele biologice (nocive) ale radiatiilor, care, evident, trebuie evitate pentru om, în care
scop se iau masuri de protectie (ecranarea surselor, expunerea echipamentelor de lucru pe durate
de timp cât mai scurte etc.).Aceleasi efecte pot fi însa folosite pentru stimularea încoltiri
semintelor si marirea recoltelor, dar si pentru oprirea încoltirii, dezinsectizarea, sterilizarea prin
iradiere, conservarea alimentelor etc.

Radioterapia este a doua armă terapeutică utilizată în cancer. Cunoaşterea pe de o parte a

fizicii radiaţiilor, pe de altă parte a biologiei celulare şi tumorale, cunoaşterea dozimetriei
radiaţiilor au permis punerea la punct a unor metode de iradiere ţintită asupra masei tumorale, cu
evitarea afectării ţesuturilor sănătoase.
Folosirea iradierii cu energii înalte a dus la succese remarcabile în acest domeniu
terapeutic. Localizări tumorale cunoscute ca radiosensibile, răspund deosebit de bine la
radioterapie, ducând la o proporţie mare de vindecări (de exemplu cancerul pielii sau al
laringelui, faringelui, anumite boli de sistem). In alte forme ale tumorilor maligne, asocierea
radioterapiei pre- sau postoperator au dus la creşterea proporţiei de rezultate favorabile şi
implicit la creşterea cifrei supravieţuitorilor.
Folosirea în tratament a izotopilor radioactivi (curieterapia) permite un tratament local
ţintit direct asupra tumorii, foarte eficient pentru anumite forme de neoplazii maligne (de
exemplu cancerul colului uterin, tumorile maligne ale cavităţii bucale).
In cazul radioterapiei există bolnavi care se tem şi refuză această metodă terapeutică. Este
adevărat că radiaţiile ionizante pot favoriza, în anumite condiţii, afecţiunile neoplazice, dar totul
depinde de doza utilizată.
Terapeutic, dozele corect calculate, tumoricide, distrug celulele tumorale. Radioterapia
are in prezent posibilitatea de a determina şi dirija fasciculul de raze utilizat, cu maximum de
randament şi minimum de prejudicii pentru ţesuturile sănătoase ale organismului.