CELULE PROCARIOTE

CELULE EUCARIOTE
 INTRODUCERE
• Celula este o unitatea morfo-funcţională
elementară a tuturor organismelor procariote
şi eucariote.
• Ea reprezină un prim nivel de organizare al
materiei vii, dotat cu capacitatea de
autoreglare, autoconservare şi
autoreproducere
• Karyo (gr.) – nucleu.
• Nucleus (lat.) – sâmbure
 STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE

• Pro (gr.) – înainte de

• Karyo (gr.) – nucă sau miez sau nucleu
• Procariote – “înainte de nucleu” sau celule
fără nucleu
• O celulă procariotă diferă foarte mult de una
eucariotă.
• Principala diferenţă este absenţa nucleului
 STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE
• Celula procariotă prezintă la exterior un perete rigid
lipoproteic - conţine sacul mureinic (inexistent în celulele
eucariote)
• Se mai numeşte şi învelişul celular sau peretele celular
• Plasmalema sau membrana plasmatică este cel de-al
doilea înveliş al celulei, de natură lipoproteică
• Citoplasma care ocupă aproape tot spaţiul celular
• Celula nu posedă organite înconjurate de membrane
• Celula nu posedă înveliş nuclear şi implicit nici nucleu
 STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE

• Plasmalema îşi poate mări suprafaţa prin

invaginare şi pliere sub formă de mezozomi.
• Mezosomii au rol în respiraţia celulară şi în
ancorarea moleculelor de ADN.
• Plasmalema nu este permeabilă pentru
macromolecule, dar este permeabilă pentru
fragmente de ADN şi enzime extracelulare
 STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE
• Citoplasma este o mixtură complexă de soluţii
perfecte şi coloidale al unor substanţe minerale şi
organice, dizolvate în apă.
• Celula procariotă nu are citoschelet proteic şi nu
prezintă curenţi plasmatici.
• Se caracterizează printr-o stare coloidală de gel
permanent, stare care exclude existenţa curenţilor
citoplasmatici şi asigură menţinerea structurii
nucleului care este lipsit de membrană limitantă
 STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE
• La bacteriile fotosintetizante se observă mici vezicule
cu pigmenţi asimilatori, înconjurate de membrane -
cromatofori.
• În citoplasma cianobacteriilor se găsesc veziculele
aplatizate, înconjurate de membrane - tilacoide.
• În tilacoide se află pigmenţi clorofilieni, iar pe
suprafaţa lor sunt plasaţi pigmenţi proteici -
ficocianina şi ficoeritrina
• În citoplasmă se gasesc numeroşi ribozomi, mai mici
decât la eucariote, cu aceaşi funcţie de sinteză
proteică.
 STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE

• Materialul genetic este constituit dintr-o singură

moleculă de ADN
• Această molecula reprezintă cromozomul sau
genomul bacterian, cunoscut sub denumirea de
nucleoid.
• Are aspect circular şi se găseşte liber în citoplasmă
• Multiplicarea celulelor se face prin sciziparitate, o
forma primitivă de diviziune directă
 IMPORTANŢA ÎN BIOLOGIE
• Celulele procariote sunt împărţite în două domenii:
bacteriile şi Archea.
• Archaea au fost recunoscute ca un doeminu de viaţă
numai în 1990.
• Celulele procariote sunt de obicei mult mai mici
decât celule eucariote, pe care adesea le parazitează
• Celulele procariote au un raport suprafaţă/volum
mai bun faţă de eucariote
• Rezultă o activitate metabolică mai bună, o rată mai
mare de creştere şi un timp mai scurt de regenerare
 IMPORTANŢA ÎN BIOLOGIE
MORFOLOGIE
• Celule procariote au forme diferite
• Există patru forme de bază:
• Coci (coccus) – formă sferică, exemplu Staphilococcus
(ciorchine de strugure) sau Streptococcus (lanţuri)
• Bacili (bacillus) - în formă de tijă sau bastonaş, GRAM
pozitivi sau negativi, exemplu Bacillus anthracis
• Spirochete sau treponeme - în formă de spirală,
exemplu Treponema pallidum
• Vibrio – formă de virgulă, exemplu Vibrio cholerae sau
Kommabacillus
 IMPORTANŢA ÎN BIOLOGIE

• Deşi au o organizare relativ simplă, posedă un

potenţial metabolic imens, comparabil cu cel al
celuleor eucariote
• Pot meboliza substanţe dintre cele mai diverse,
organice sau anorganice: cauciuc, asfalt, petrol,
detergenţi, metale, lemn, etc.
• Anumite etape ale ciclului azotului şi sulfului sunt
realizate în exclusivitate de celulele procariote
(bacteriile fixatoare de azot)
• O altă carectesistică a metabolismului bacterian este
plasticitatea: bacteriile pot trece cu usurinţă de la
aerobioză la anaerobioză, de la autotrofie la
heterotrofie, ceea ce la conferă o mare capacitate
adaptativă
 STRUCTURA CELULEI EUCARIOTE

• Eu (gr.) – adevărat
• Karyo (gr.) – nucă sau miez sau nucleu
• Eucariote – “nucleu adevărat” sau celule cu
nucleu
• O celulă eucariotă diferă foarte mult de una
procariotă.
• Principala diferenţă este prezenţa nucleului
 CELULA EUCARIOTĂ
Membrana
Citoplasma şi componentele subcelulare
• Citoschelet
• Organite citoplasmatice delimitate de membrane:
– Reticul endoplasmic, neted şi rugos
– Ribozomi
– Complex Golgi
– Lizozmi
– Peroxizomi
– Mitocondrii
– Vacuole, incluzii
– Centrozom
Nucleul şi materialul genetic
• Membrană nucleară dublă
• Nucleol(i)
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL ÎNTRE CELULA PROCARIOTĂ ŞI CEA
EUCARIOTĂ

CELULA EUCARIOTĂ  
CELULA PROCARIOTĂ
CARACTERISITICI
VEGETALĂ ANIMALĂ
 

1. Mărime - diametru 0.5 - 5 µm 40 µm 15 µm  

Da Da
2. Perete celular Nu  
(conţine peptidoglicani) (conţine celuloză)

ADN liniar, asociate cu proteine – histone, se

ADN liber în citoplasmă.
3. Materialul genetic găseşte în nucleu, învelit de membrană  
O singură moleculă circulară
nucleară

4. Ribozomi Mici – 70S Mari – 80S  

5. Reticul endoplamsmic Nu Da  

6. Aparat Golgi Nu Da  

Nu
(respiraţia se realizează prin
7. Mitocondrii Da  
invaginări ale
membranei - mezozomi)

8. Cloroplaste Nu Da Nu