Sunteți pe pagina 1din 10

Slide 1 Pasari pe cale de disparitie in Romnia Romnia este caracterizat de un nivel ridicat de biodiversitate, ns modificrile actuale de peisaj pun

n eviden ameninri serioase. Pe zi ce trece, este prezent, tot mai agravant, pericolul pierderii definitive a multor specii de psri. Din cele 364 de specii de psri din ara noastr, 35 se afl ntr-o stare nefavorabil de conservare (18 specii periclitate i 17 specii vulnerabile). Habitatele psrilor sunt degradate prin intensificarea agriculturii i managementului defectuos al pdurilor i al punilor, fermele eoliene sunt amplasate pe traseele de migraie ale psrilor, se practic braconajul i jefuirea cuiburilor de ctre colecionari. Societatea Ornitologic Romn (SOR) ne-a avertizat cu privire la iminentul tribut pe care i Romnia trebuie s l plteasc din cauza distrugerii habitatului natural al psrilor. De asemenea, Ariile de Protecie Special Avifaunistic reprezinta 12% din teritoriul Romniei, un procent insuficient, conform Uniunii Europene. Astfel, ata noastr risc s fie trimis n faa Curii Europene de Justiie dac nu mrete numrul ariilor de protecie. Mai multe specii de psri deja au disprut definitiv de pe teritoriul Romniei. Zaganul (Gypaetus barbatus), vulturul pleuv sur (Gyps fulvus) sau vulturul negru (Aegypius monachus) au disprut n prima parte a secolului trecut, mai ales din cauza contaminrii cu otrvurile folosite pentru uciderea carnivorelor mari. In anii '80, au fost observate, pe teritoriul Romniei, ultimele cuiburi de hoitar, o specie de vultur pleuv de culoare alb-glbuie. Proiectul de fa l-am conceput noi, o mn de elevi contieni ct de ct de pericolul n care se afl patria noastr, acela de a-i pierde pn i frumuseile cu care a nzestrat-o Dumnezeu, fauna i natura impresionant. Unul din scopurile noastre este de a trage un semnal de alarm n aceast privin, cci msurile impotriva fenomenului de dispariie a animalelor pot fi luate chiar i de la cel mai mic nivel. Slide 2 Cuprins: 1. Codalbul 2. Dropia 3. Lebada 4. Lopatarul 5. Piciorongul 6. Acvila de camp 7. Acvila tipatoare 8. Cocosul de mesteacan 9. Egreta mare 10. Gasca cu gat rosu 11. Nagatul cu coada alba 12. Culicul cu cioc subtire 13. Rata cu cap alb 14. Pelicanul cret 15. Vulturul negru 16. Califarul rosu 17. Chira de mare 18. Hoitarul 19. Cormoranul mic 20. Sparcaciul 20. Eretele alb 21. Eretele sur 22.Starcul rosu 23. Tiganusul 24. Stancuta alpina 25. Pescarita razatoare 26. Sorecarul mare 27. Garlita mica 28. Pescarusul cu cap negru (click pe fiecare capitol pentru a-l vizualiza) Anexe: Legenda hartilor de raspandire Bibliografie Realizatori Fiecare din aceste butoane v va intoarce la aceast pagin. Slide 3 Legenda hartilor de raspandire: Slide 4 Codalbul (Haliaeetus albicilla) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitriformes Genul: Acciptiridae Specia: H. albicilla Statut: specie critic periclitata. Rspndire n Romnia: La nceput, codalbul era considerat una din cele mai rspndite acvile din ar. Pe parcursul urmtorilor ani ns, a urmat un ncet declin dramatic.S-ar putea s mai existe nc cteva cuiburi n amonte de Tulcea. n 2005 a mai fost descoperit un cuib de codalbi undeva n judeul Arad. Habitat: Zone umede vaste, cu cu pduri de lunc i zvoaie cu copaci mari i btrni. Efectiv: n trecut, codalbul era prezent n numr restrns, (dei nu era rar), ns astzi se gsesc ntre 12-18 perechi, majoritatea n delta dunrii. Biologie: Codalbul este o specie parial migratoare, clocitoare i de asemenea oaspete de iarn. Cuiburile i le construiete n arbori nali, iar uneori jos n stufri. Sporul anual este foarte redus, deoarece doar jumtate din perechi reuesc s creasc un pui.Codalbul se hrnete cu peti sau psri de ap pe care le prinde din ruri sau lacuri. Click pentru a asculta un codalb hranindu-si puii. Slide 5 Codalbul (Haliaeetus albicilla) Factori limitativi: Cea mai dezastruoas s-a dovedit a fi stricnina, folosit pentru combaterea prdtoarelor terestre, deoarece, n timpul iernilor, n absena hranei de baz, codalbul mai consum i cadavre; nlocuirea vegetaiei naturale de lunc cu plopi plantai artificial a dus la reducerea Protecie: Codalbul este protejat prin lege; n anii 1998-1999 societatea ornitologic din Romnia a plantat numeroase cuiburi artificiale pentru codalbi, n arbori nali, n scopul meninerii n delt a psrilor tinere; este necesar identificarea i pzirea tuturor cuiburilor locuite de codalbi, pe tot parcursul perioadei de reproducere; posibilitilor de cuibrire ale acestei psri; rata mortalitii puilor e posibil s fie accentuat prin mrirea cantitii de DDT din organismul psrilor; Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 6 Dropia (Otis tarda) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Gruiformes Familia: Otidae Genul: Otis Specia: O. tarda Statut: Specie critic periclitata. Rspndire in Romnia: n secolul XIX dropia popula in numr nsemnat toate cmpiile de la exteriorul arcului carpatic, iar in numr mic exista chiar i n Transilvania. Arealul ei s-a restrns i fragmentat puternic nc din prima jumtate a secolului XX, dar acest proces s-a acutizat dup 1962-1965. Astfel, dropia a disprut din Dobrogea i Cmpia Romn. In Campia de Vest mai exista cateva exemplare doar in zona Dudestii Vechi - Beba Veche (jud. Timis). Iarna, ajung in Dobrogea i in Muntenia, rareori, pasari originare probabil din Ucraina. Efectiv: In anul 1990 mai existau cca. 10 exemplare, fata de 300 exemplare in 1980 sau 2000 de exemplare in 1961. Habitat: cmpii ntinse, cu vegetaie ierboas natural sau cu culturi de cereale pioase. Biologie: Pasre sedentar, doar iarna efectueaz deplasri scurte n cutarea hranei. Jocurile nupiale ale adulilor au loc n luna aprilie. Este o specie de talie mare, pn la 100 cm sau mai mult. Are spatele bruniuglbui-rocat, cu dungi transversale negre i burta de culoare alb murdar sau alb-glbui. Click aici pentru a asculta un mascul de dropie. Slide 7 Dropia (Otis tarda) Factori limitativi: Alterarea sau distrugerea habitatelor naturale; Intensificarea agriculturii, indeosebi prin chimizare si mecanizare (insecticidele au determinat diminuarea resurselor trofice ale puilor); extinderea culturilor de porumb; pasunatul intens, cainii insotitori ai turmelor si cainii hoinari; fragmentarea campiilor prin cai de comunicatie, canale,constructii, etc.; prezenta umana continua si tot mai pregnanta; incendierea miristilor dupa recoltat; vanatoarea; pradarea oualor si puilor de catre vulpi sau caini hoinari, in momentele cand femelele, fiind deranjate, se indeparteaza de cuib. Protectie: Este foarte dificil redresarea efectivului. Rezervaia de dropii de la Zerind infiintata in jurul anului 1982 nu a avut niciun rezultat; Cultivarea de cmpuri cu rapi i varz furajer care sa nu fie culese toamna, astfel nct dropiile s

gseasc aceast hran n timpul iernii i s rmn n teren pn primavara, ceea ce mareste sansa ca ele sa se reproduc n zonele respective; Reducerea cantitilor de pesticide aplicate n culturi; mentinerea unor ntinderi de pajiti naturale. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 8 Lebada (Cygnus Olor) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Anseriformes Familia: Anatidae Subfamilia: Anserinae Genul: Cygnus Specia: Olor Statut: specie vulnerabila. Raspandire in Romania: Delta Dunarii si complexul lagunar Radelm-Sinoe (unde se afla majoritatea populatiei din tara noastra), precum si cateva zone umede din restul Dobrogei, estul Munteniei, Moldova. Cuibareste local in Transilvania si in Crisana. Habitat: Lacuri intinse, eutotrofe, cu stufaris abundant si alte plante palustre, in acelasi timp cu suprafete intinse de apa libera. Efectiv: in Delta Dunarii si in complexul lagunar cuibaresc 800-1000 perechi, iar in restul tarii, in total, cateva zeci de perechi. Efectivele sunt stabile sau chiar in usoara crestere. Biologie: Pasare sedentar-migratoare si oaspete de iarna. In iernile blande, probabil ca majoritatea pasarilor din delta sunt sdentare, pe cand in iernile aspre, ele se deplaseaza in sud (inca din luna noiembrie) pentru a se intoarce in martie. Lebedele construiesc cuiburi masive in stuf; ponta consta din 5-8 oua, uneori mai multe, depuse in luna aprilie sau inceputul lunii mai. Cloceste doar femela, timp de cca. 35 zile. Puii isi urmeaza imediat parintii in apa si incep sa zboare dupa varsta de 3 luni. Click aici pntru a asculta o lebada pe apa. Slide 9 Lebada (Cygnus Olor) Click aici pentru a vizualiza acest video. Factori limitativi: Fiind protejata de lege si in acelasi timp privita cu simpatie de oameni, lebada nu este direct amenintata. In trecut a fost vanata, legal sau ilegal. In Delta Dunarii s-au semnalat mai demult cazuri cand localnicii culegeau ouale proaspete pentru a le consuma, precum si cazuri de lebede prinse accidental in capcane pus pentru capturarea unor mamifere de blana (bizami). Un factor de risc este inghitirea accidental de catre lebede a carligelor si greutatilor de plumb folosite de pescari. Populatia din delta poate fi afectata in iernile deosebit de aspre de lipsa hranei si uneori prin imobilizarea pasarilor in gheata care le cuprinde picioarele si penajul in noptile deosebit de groase, in timp ce dorm. Protectie: Protejata prin lege; in iernile aspre este benefica hranirea pasarilor (cu porumb, paine, furaje granulate), respective spargerea ghetii din jurul celor ramase captive in gheata. Slide 10 Lopatarul (Platalea leucorodia) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Pelecaniformes Familia: Threskiornithidae Genul: Platalea Specia: P. leucorodia Statut: Specie periclitat Rspandire in Romnia: Loptarul cuibrete n prezent n Delta Dunrii i punctiform n alte locuri din ar : Balta Mic a Brilei ; bli din estul Munteniei: Amara, jud. Buzu; lunca Prutului: Crja-Maa-Rdeanu; nordul Moldovei: Larga Jijia. Extinderea arealului loptarului n Moldova, n lungul vii Prutului, este de dat recent ( dupa 1990 ). Habitat: Lacuri i bli cu stufri des, n apropierea crora se afl suprafee de ap liber puin adnc stagnant au lent curgtoare, cu fund mocirlos ( habitat trofic ). Cuiburile sunt amenajate de obicei in stuf. Efectiv: n prezent, n Delta Dunrii cuibresc 1.100+1.500 perechi, dup ce n jurul anului 1990 se afirma c existau 600 perechi. Populaia de loptar de la gurile Dunrii a marcat o semnificativ revenire dup anii 80, cnd aproape dispruse din delt. Exist un numr restrns de perechi n afara deltei. La Larga Jijia au cuibrit 30-25 perechi n anul 2006 i 2007. Loptarul niciodat nu a fost numeros n Romnia. La nceputul secolului XX, populaia clocitoare din ar, n particular de pe Dunrea de Jos, a fost evaluat la aproximativ 400 perechi. Aadar, numrul actual al loptarilor este mai mare dect cel de acum 100 de ani i manifest o uoara tendin de cretere. Slide 11 Lopatarul (Platalea leucorodia) Factori limitativi Declinul loptarului a fost provocat n primul rnd de asanarea zonelor umede. n plus, de aciuni locale ca : incendierea stufului n perioada de cuibrit; distrugerea cuiburilor; deranjarea coloniilor; restrngerea habitatelor trofice i reducerea accesibilitii hranei. Toi acesti factori au dus la dispariia loptarului din interiorul rii i din coloniile periferice din Dobrogea. Atenuarea lor permite, n prezent, refacerea populaiei clocitoare din delt. La aceasta contribuie, probabil, existena la nord de canalul Chilia a unei colonii de cca 1000 perechi exemplare tinere de acolo pot rmne s cuibreasc n Delta Dunrii. Msuri de protecie existente Declarat Monument al naturii, conform Comisiei Monumentelor Naturii Academia Romn. Legile privesc regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i a faunei slbatice, vntoarea interzis. Protejat prin lege. Msuri de protecie necesare n vederea conservrii speciei se impune meninerea caracteristicilor naturale ale ecosistemelor n care cuibresc loptarii i stricta ocrotire a coloniilor, att n delt ct i n afara ei. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 12 Piciorongul (Himantopus himantopus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Subclasa: Neornithes Supraordinul: Neoaves Ordinul: Charadriiformes Familia: Recurviostridae Subfamilia: Tetraoninae Genul: Himantopus Specia: H. himantopus Statut: Specie periclitata. Raspandirea in Romania: Dobrogea (Delta Dunarii, complexul lagunar Razelm-Sinoe, Murighiol, Beibugeac), estul Munteniei, probabil cateva puncte de-a lungul Dunarii in amonte de Calarasi: Turnu Magurele, jud. Teleorman, Corabia, Bistret, Izvoarele. In Campia Romana a fost gasit cuibarind la Balta Alba, Amara (BZ) si Ianca (BR). In trecut a cuibarit in Banat si in Transilvania. In ultimii ani a inceput sa cuibareasca la Cefa (BH). Biologie: Are 38 cm, recunoscandu-se repede dupa picioarele foarte lungi, rosii inchis sau roz. Coloritul general este alb cu aripile negre. Ciocul negru este drept si subtire. Juvenilii sunt de culoare gri si au o nuanta nisipoasa pe aripi, cu marginile penelor mai deschise la culoare. Aceste pasari isi procura mancarea din nisip sau din apa. Mananca in special insecte si crustacee. Migratie, reproducere: Oaspete de vara. Isi construieste cuibul in zone libere pe pamant, aproape de apa. De obicei cuibaresc in grupuri mici. Depun oula in luna V, puii si juvenilii se observa in lunile VI-VII. Biotop: Mlastini eutrofe cu apa putin adanca (maximum 20-25 cm), cu plaje nisipoase sau maloase si vegetatie joasa; smarcuri pe tarmurile apelor lent curgatoare, iazuri abandonate in curs de renaturare. Slide 13

Piciorongul (Himantopus himantopus) Efectivul: Circa 100-250 perechi clocitoare, din care 50% in zona complexului lagunar Razelm-Sinoe. Concentrari de adulti si juvenili se observa in cursul toamnei. Concurenti: Alte pasari de pe tarm (concurenti la hrana). Dusmani: Pasari rapitoare. Cauzele disparitiei: Nu exista date vechi asupra abundentei speciei, pentru a putea evalua eventualele schimbari in abundenta sa. O diminuare certa s-a petrecut in complexul lagunar, pe masura ce habitatele specifice piciorongului au fost invadate de stuful care se dezvolta ca urmare a indulcirii apei. Protectie: Declarata monument al naturii, protejata prin legea 13/1993 (Conventia de la Berna), Legea 13/1998 (Conventia de la Bonn), vechea rezervatie ornitologica Saraturi-Murighiol (azi inclusa in perimetrul Rezervatiei Biosferei delta Dunarii) a fost constituita de CMN anume pentru ocritirea coloniei de piciorong. Masuri de protectie necesare: restabilirea legaturii dintre apele marii si lacul Razelm ar determina retragerea/reducerea stufarisurilor si implicit refacerea conditiilor de cuibarit ale piciorongilor. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 14 Acvila de camp (Aquila heliaca) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Aquila Specia: A. heliaca Statut: specie critic periclitata Raspandirea in Romania: Este raspandita cu precadere in Dobrogea si Muntenia ,au fost cunoscute intr-o perioada pana la 42 de cuiburi.Cuibarea de asemenea in centrul Moldovei sudul Banatului,dar numai foarte rar intalnite in Transilvania.In prezent se observa cu destula regulalitate doar in Dobrogea(padurea Babadag) si in estul Transilvaniei,dar nu se cunosc cuiburi. Biotop: terenuri joase,mai ales in silvostepa,local si in zona forestiera;paduri de lunca;Prezenta acvilei de camp depinde in mare masura de existanta popandaului,hrana sa preferata se afla in estul Europei Efectivul: posibil intre 20 si 40 perechi clocitoare Migratie,reproducere: specie partial migratoare,cuibarea chiar in arborii solitari de pe campii,dar in urma taierii acestora,pasarile au acceptat padurile ca loc de amplasare a cuiburilor(copaci inalti si batrani) Click aici pentru a asculta o acvila hranindu-se. Slide 15 Acvila de camp (Aquila heliaca) Cauzele modificarii numarului; in afara unor cauze general valabile pentru pasarile rapitoare,in cazul acvilei de camp au mai intervenit alti factori:taierea arborilor mari solitari.taierea padurilor batrane de lunca;restrangerea resurselor trofice in urma colectivizarii agriculturii. Masuri de protectie existente: protejata prin Legea 13 din 1993, legea fondului cinegetic:Vanarea interzisa Masuri de protectie propuse; ocrotirea cuiburilor;construirea de cuiburi artificiale(platforme) mai ales in copacii existenti pe intinsul culturilor agricole sau a celor de pe liziere.Marcarea firelor de inalta tensiune cu balize vizibile.Campanii educative in favoarea tuturor speciilor de rapitoare cu pene in special a acvilelor. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 16 Acvila tipatoare (Hieraaetus pennatus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Aquila Specia: A. pennata Statut: Specie critic periclitata Raspandire: Au fost gasite cuiburi la Galaoaia si langa Reghin care ulterior au fost abandonate; a fost de asemenea observata o famile la Nades (jud.Mures). Exemplare adulte solitare au mai fost observate, totusi, in perioada cuibaritului in judetele Bacau, Harghita si Mures.Nu exista date actuale care sa confirme cuibaritul acvilei tipatoare mari in Romania.Specia este observata in tara noastra in perioadele de pasaj, mai ales in Dobrogea; ierneaza cu regulalitate in Delta Dunarii. Biotop: A cuibarit in paduri mari,mai ales de foioase,situate in terenuri largi si joase,de preferinta in apropriere de rauri sau alte ape stagnante,mai ales in lunci,in zone de deal(pana la 1.000 m alt.);vaneaza in terenurile descoperite din jur;inclusiv in culturi agricole si mlastini.In timpul migratiei apare intr-o mare varietate de habitate,inclusiv in zonele unde exista arbori mari. Efectiv: Probabil zero perechi clocitoare. Rara in pasaj si iarna. Slide 17 Acvila tipatoare (Hieraaetus pennatus) Biologie:pasare de pasaj ,un numar restrans de exemplare ramane sa ierneze in Roamania.A cuibarit sporadic in tara,cuiburile erau situate pe arbori inalti,adanc in interiorul padurilor.Ponta de regula 2 oua dar nuami puiul cel mare este capabil sa paraseasca cuibul.Hrana preferata consta in diferite vertebrate,mai rar insecte sau hoituri Factori limitativi:Acvila tipatoare mare este sensibila la deranj repetat si nu tolereaza prezenta omului in aproprierea cuibului.Paraseste cuibul daca in vecinatate incep lucrari sau constructii care produc zgomote.Alte cauze ale declinului de acvila tipatoare in Romania ar fi:taierea padurilor,distrugerea cuiburilor sau doar a oualeor;impuscarea adultilor(in trecut); Protectie: Protejata prin lege.In eventualitatea gasirii unor cuiburi,in viitor, ele vor fi ferite de orice deranj din partea oamenilor. Slide 18 Cocosul de mesteacan (Tetrao tetrix) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Galliformes Familia: Tetraonidae Genul: Tetrao Specia: T. tetrix Statut: Specie critic periclitata Raspandire in Romania: pana in secolul XIX cocosul de mesteacan a fost prezent de-a lungul Carpatilor Orientali si intr-o mica masura in cei Meridionali, fiind identificat spre vest pana in Muntii retezat si Muntii Banatului. A existat de asemenea in Muntii Apuseni. Cateva populatii disjuncte erau prezente pe dealurile argesene si in dobrogea. Se mentin in cateva nuclee din nordul tarii: Muntii Maramuresului, Muntii Tibles, Muntii Rodnei, Culmea Suhardului Muntele Omul, Muntii Calimani. Observatiile de acum cateva decenii din Muntii Nemirei, Muntii Cindrel nu au primit confirmari ulterioare. Biologie: Este mai mic dect cocoul de munte cu o lungime de 50-55 cm. Coada lung de 11-13 cm. Dimorfism sexual pronunat. Masculi au culoare neagr conturat pe aripi cu alb, iar sprncenele roii. Femelele asemntoare cu ale cocoului de munte.Pasare sedentara, efectueaza doar scurte deplasari locale, pasarile retragandu-se iarna spre padurea de limita si pe versantii cu expozitie sudica. Hrana adultilor e predominant vegetala (seminte, frunze), iar cea a puilor in cea mai mare parte animala (insecte, viermi). Migratie, reproducere: Specie poligama are perioada de mperechere n mai n locuri de rotit unde masculii poarta lupte pentru femele. Parada nuptiala are loc pe sol, respectiv pe zapada, in poieni si goluri de munte, intre jnepenisuri. Depune 714 ou pe sol, clocitul dureaza 25-28 de zile, iar puii sunt nidifugi. Slide 19 Cocosul de mesteacan (Tetrao tetrix) Biotop: munti inalti; tufisurile raristei de limita si ale etajului subalpin, in care predomina jneapanul; fasia superioara a padurii de molid, in locuri cu raristi si poieni. Cuibareste pe sol, sub tufarisurile subalpine. Efectivul: In 1992-1993 se inregistrasera

nu mai mult de 50 de exemplare, iar in anul 2007 efectivul cocosului de mesteacan din tara era de circa 220-240 de indivizi. Acum, efectivul este de circa 300 de exemplare de ambele sexe. Cauzele disparitiei: Vanatoarea, defrisarile, pasunatul intens, cainii ciobanesti, culesul intens al boabelor de merisor si afin, rastrangerea habitatelor specifice, exploatarile forestiere, dezvoltarea turismului; defrisarea jneapanului in scopul extinderii pasunilor ; presiunea exercitata de pradatori; conditiile climatice aspre din zona alpina. Protectie: Declarat monument al naturii. Protejat prin lege; cinci dintre rezervatiile naturale infiintate in Suceava si Maramures adapostesc cocosi de mesteacan. Masuri de protectie necesare:; restrangerea pasunatului sau chiar completa sa interzicere; paza eficienta a rezervatiilor naturale in sezonul de reproducere, conservarea jnepenisurilor. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 20 Egreta mare (Egretta alba) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Subclasa: Neornithes Supraordinul: Neoaves Ordinul: Cioconiiformes Familia: Ardeidae Genul: Egretta Specia: E. alba Statut: specie priclitata. Rspndire n Romnia: Este oaspete de var i cuibrete mai frecvent doar n Delta Dunrii. n ultimii ani, a cuibrit pe iazurile de la Larga (jud. Iai), la Satchinez (jud. Timi), in blile de pe Prutul mijlociu, n Insula Mic a Brilei, cteva perechi locuiesc la Cefa. Probabil nu este vorba de o expansiune a ariei de rspndire, ci de o intensificare a cercetrilor ornitologice. Efectiv: In pofida regimului de ocrotire integral de care beneficiaz specia de aproape 70 de ani, efectivele egretei mari au crescut foarte lent i au nregistrat fluctuaii nsemnate, marcate printr-o succesiune de creteri i descreteri numerice. Populaia clocitoare actual a deltei este evaluat la 300-400 de perechi. Habitat: bli i lacuri ntinse eutrofe, cu stuf i alte plante palustre. Biologie: Oaspete de var. Cuibrete n mici comuniti de cuiburi, uneori alturate coloniilor mixte de strci. Se hrnete n mlatini i bli,n ape relativ puin adnci. Hrana const n principal din peti. Face parte din grupul strcilor i are aproximativ mrimea unei berze, cu colorit alb, cioc galben dup perioada de clocit. Zboar ca i ceilalti strci, cu gtul strns n form de S. Slide 21 Egreta mare (Egretta alba) Factori limitativi A fost decimat ca urmare a solicitrii penelor de moda feminin (egrete); mpuinarea reprezanilor n cadrul campaniilor de distrugere a psrilor ihtiofage, aciune promovat mai ales dupa cel de-al doilea rzboi mondial; Drenarea i asanarea blilor Dunrii (att n delt, ct i in Dunrea de Jos); Este mai sensibila dect egreta mic la deteriorarea condiiilor de mediu i prezena omului. Protecie Respectarea legislaiei n vigoare; Ocrotirea cuiburilor. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 22 Gasca cu gatul rosu (Branta ruficollis) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Anseriformes Familia: Anatidae Genul: Branta Specia: B. ruficollis Statut: Specie periclitata. Raspandire in Romania: Aceasta pasare poate fi intalnita in Dobrogea si in estul Munteniei, exclusiv in cursul iernii. Rareori, poate fi intalnita in interiorul tarii, inclusiv in bazinul carpatic. Dobrogea constituie in prezent zona de iernare pentru aprocimativ 90% din populatia mondiala a gastelor cu gat rosu. Habitat: Aceasta pasare innopteaza in complexul lagunar Razelm-Sinoie, de obicei pe apa si in mlastini, evitand apele sarate. Dimineata zboara spre culutri agricole si pajisti, pentru a se hrani. Efectiv: In mod obisnuit sunt intalnite intre 10.000 si 25.000 de exemplare, existand variatii inseminate de la un an la altul sau de la o luna la alta. La mijlocul iernii, datorita climei nefavorabile, efectivele scad ca urmare a retragerii pasarilor spre sud. Biologie: Gasca cu gat rosu innopteaza pe lacuri dulci sau balti intinse, iar dimineata se deplaseaza spre campurile agricole pentru a se hrani cu plantule de grau sau orz, ierburi, seminte de porumb. Consumul de ape dulci este obligatoriu pentru supravietuirea acesteia. In conditii climatice nefavorabile, acestea pleaca spre Bulgaria. Click aici pentru a asculta o gasca cu gatul rosu. Slide 23 Gasca cu gatul rosu (Branta ruficollis) Factori limitativi: Gasca cu gat rosu este amenintata la noi in tara de coldabul, cainele enot, sacal si alte rapitoare de talie mare, acestea fiind dusmanii naturali ai pasarii. Un caz interesant este acela al unei gaste cu gat rosu prinsa de un soim calator.Lipsa resurselor trofice rezulta din starea uneori precara, pe intinderi semnificative, a graului de toamna, cauzata de seceta sau chiar de abandonarea terenurilor. In plus, gastele sunt alungate in mod repetat de pe culturile oamenilor, iar in unele cazuri cad victime otravirii deliberate sau accidentale a garlitelor. Protectie: Gasca cu gat rosu este protejata prin lege.Pentru protejarea acestei pasari, se impune stricta respectare a legislatiei de vanatoare si restrangerea sezonului pentru speciile de balta si evitarea deranjarii pasarii in mediul ei natural. Este necesara compensarea pierderilor suferite de agricultori. Achizitionarea unor terenuri agricole si cultivarea lor cu plantele in care consta hrana gastelor cu gat rosu poate asigura mentinerea sa pe teritoriul nostru, daca aceasta este asociata cu respectarea stricta a celorlaltor masuri, printre care si sanctionarea aspra a persoanelor care otravesc gastele salbatice. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 24 Nagul cu coada alb (Vanellus gregarius) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Charadiformes Familia: Charadriidae Genul: Vanellus Specia: V. gregarius Statut: Specie periclitata.. Raspandire in Romania: Pn n anul 1999, nagul cu coada alb era o pasre accidental, foarte rar, identificat n Romnia numai de 4 ori : Grindu, jud. Tulcea, Techirghiol, Istria i Cefa, jud. Bihor. n anul 1999, n perioada de cuibrit (iunie) au fost observate 9 exemplare la Sf. Gheorghe, jud. Tulcea.n anul 2000, n zona litoral a complexului lagunar Razelm-Sinoie i a Deltei ( Sulina i Sf. Gheorghe ) au fost identificate cc.a 60 exemplare, fiind gsite, de asemenea, cuiburi cu ou, pui n puf, tineri zburtori. n anul 2001, la Vadu au cuibrit 4 perechi. n anii care au urmat, clocitoarele aparent au disprut, dar exemplare solitare au fost n continuare observate n zon, n timpul verii. Au fost notate apariii accidentale n Criana i in depresiunea Brsei. Biotop: inuturi de step i de deert, n preajma unor ape salmastre sau dulci, stagnante sau lent curgtoare, pe maluri sau insule de vegetaie ierboas scund; locuri mltinoase la maluri de ape; culturi agricole intens irigate. Efectivul: n anul 2000 au existat n Dobrogea cca 20-25 perechi clocitoare; n 2004 doar 4. Migraie, reproducere: Cuibrete n colonii difuze, de 3-8 perechi, uneori mpreuna cu alte limicole, mai ales cu piciorongul Himantopus himantopus. Ou proaspete au fost gsite n lunile V-VI, pui mici n puf n luna VI, tineri capabili de ybor n luna VII. Pleac spre sud probabil n august-septembrie. Slide 25

Nagul cu coada alb (Vanellus gregarius) Cauzele modificrii numrului: Ptrunderea i cuibritul n Dobrogea a unui numr de cel puin 25 de perechi de nag cu coada alb, grupate n cteva nuclee, are caracterul unei invazii cu caracter exploziv. Asemenea cazuri, de colonizri la mari distane, se cunosc n lumea psrilor, dar ivirea aceste micropopulaii clocitoare la o distan de 1.700 km de limita arealului speciei, n direcia diametral opus celei spre care migreaz pasrea, este incontestabil un caz excepional. n sezonul de cuibrit s-a constatat c unele cuiburi au fost distruse (clcate) de vite. Au cuibrit cu succes perechile care i-au avut cuiburile pe insulele bazinelor abandonate de la Vadu (grindul Chituc). Msuri de protecie existente: Protejat prin legea privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei slbatice, Legea fondului cinegetic: Vntoarea interzis, (sub numele : nag cu picioare galbene). Msuri de protecie necesare: Terenurile de cuibrire ar trebui s fie protejate n perioada 15.IV-15.VII, prin : marcare; interzicerea accesului vitelor, oilor i oamenilor ( panouri de semnalizare, paznici, gard de srm ghimpat); aciuni educative. Slide 26 Culicul cu cioc subtire (Numenius tenuirostris) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Charadriiformes Familia: Scolopacidae Genul: Numenius Specia: N. tenuirostris Statut: specie critic periclitata. Raspandire in Romania Specie de pasaj extrem de rara. In secolul XIX Dombrowski a avut in colectia sa 17 exemplare dintre care 4 pasari tinere afirmand ca specia nu este rara in Romania, mai ales in trecerea sa in toamna. In deceniile urmatore culicul nu a mai fost identificat pana in august 1966. Pana in 1989 specia a fost consemnata in Dobrogea. Biotop: Tarmuri de pe stagnante dulci sau salmastre, in vegetatie scunda, in tinuturile de stepa si campie. Efectivul: Au fost observate in general doar 1-2 exemplare. Exista consemnari asupra a doua grupuri de cate 28-30 exemplare, ambele in Delta Dunarii. Slide 27 Culicul cu cioc subtire (Numenius tenuirostris) Cauze ale scaderii numarului: Scaderea numarului de pasari migratoare care traverseaza Europa, diminuarea populatiei clocitoare, distrugerea habitatului de cuibarit (prin lucrari de drenarere si asanare), afectarea acestora prin poluare cu pesticide de uz agricol, restrangerea sau degradarea biotopurilor in care pasarile poposesc iarna sau trec in cursul migratiei, vanatoarea,poluarea radioactiva. Masuri de protectie existente: Protejat prin legea vanatorii privind regimul ariilor natural protejate, conservarea habitatelor natural, a florei si a faunei salbatice. In Delta Dunarii se impun: respectarea stricta a legislatiei vanatorii (interzicera vanatorii tuturos speciilor de culici cu cioc subtire care in conditii de vizibilitate redusa pot fi confundati cu culicii mari), actiuni prin mass media in privinta protejarii acestei specii atat de rare si de periclitate. Slide 28 Rata cu cap alb (Oxyura leucocephala) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Anseriformes Familia: Anatidae Genul: Oxyura Specia: O. leucocephala Statut: specie periclitata Raspandire in Romania: a cuibarit in secolul XIX in mai multe zone umede din Podisul Transilvaniei, de unde a disparut treptat pana in jurul anului 1925. In tinuturile extracarpatice, specia era cunoscuta ca o aparitie rara in perioadele de pasaj si doar in 1957 cuibaritul ei a fost dovedit pe lacul Agigea, jud. Constanta. Un caz de cuibarit a fost semnalat in Delta Dunarii in mai 1986. Rata cu cap alb este un oaspete de iarna rar, dar cu prezenta regulata, cel putin in Dobrogea (in principal pe lacul Techirghiol); apare in pasaj in diferite puncte din lungul litoralului. Habitat: Vara stationa si cuibarea pe lacuri dulci eutrofe cu apa relative adanca si stufaris abundent; balti situate in lunca unor rauri (siturile din Transilvania). Iarna poposeste de preferinta pe lacuri mari sarate sau salmastre, ocazional pe mare. Efectiv: In pasaj si iarna in general intre 50-500 exemplare; numarul maxim de 800 de exemplare a fost inregistrat pe lacul Techirghiol in decembrie 1989. Biologie: Cuibarit neconfirmat in prezent. Cuibul este amenajat in stufaris des; ponta consta din 4-9 oua depuse in lunile aprilieiunie, incubatia dureaza 22-24 de zile. Puii zboara la varsta de 8-9 saptamani. Este o pasare scufundatoare, se hraneste cu plante acvatice si nevertebrate, adulte sau larve. Slide 29 Rata cu cap alb (Oxyura leucocephala) Click aici pentru a vizualiza acest video. Factori limitativi: In Transilvania, declinul pana la disparitie al specie a fost determinat de asanarea baltilor sau transformarea in helestee a lacurilor natural in care a cuibarit aceasta rata. In Dobrogea, distrugerea aproape completa a lacului Agigea sub impact antropic, odata cu construirea portului Agigea (in pofida statutului de rezervatie naturala a lacului). Vanatoarea poate fi si ea incriminata (este o rata putin tematoare, cu un aspect particular datorita caruia este apreciata ca trofeu). Intervine si potentialul biologic redus al populatiilor mici insulare, situate la periferia arealului speciei. Protectie: Protejata prin lege; o masura recenta este dclararea lacului Techirghiol ca arie de protective speciala avifaunistica. Se impune eliminarea exemplarelor de Oxyura jamaicensis, daca vor aparea in Romania. Slide 30 Pelicanul cret (Pelecanus crispus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Pelecaniformes Familia: Pelecanidae Genul: Pelecanus Specia: P. crispus Statut: specie critic periclitata. Rspndirea n Romnia: Delta Dunrii i complexul lagunar Razelm-Sinoe, n mai multe puncte (Buhaiova Hrecisca, Lejai, Holbina, Grindul Lupilor). Biotop: Bli i lacuri ntinse, cu stufri bogat (plaur) pentru cuibrit i cu suprafee libere de ap pentru hrnire. n migraie i pe unele ape mai restrnse ca suprafa. Pare s prefere ape mai adnci dect pelicanul comun. Efectivul: Cca 150-200 perechi clocitoare, 6% din populaia mondial. Declinul pelicanului cre a fost mai accentuat dect al pelicanului comun, deoarece era mult mai raspndit, pe toate lacurile mari de odinioara din lunca Dunrii. n ultimii ani se constat uoara cretere a numarului perechilor clocitoare ( dup un minim n jurul anului 1980 ), la fel ca n Grecia i Rusia. Migraie, reproducere: Oaspete de vara, n lunile IV-X. Cuibrete n lunile V-Vii, n cteva colonii mici, singur sau mpreuna cu pelicanul comun i cormoranul mare. Slide 31 Pelicanul cret (Pelecanus crispus) Cauzele modificrii numrului : Cercetrile au demonstrat creterea fragilitii oualor, prin diminuarea grosimii cojii ca urmare a intoxicrii cu DDE, prin hran. Reeaua electrica de nalt tensiune este uneori cauza accidentrii mortale a pelicanilor crei. n Romnia, n ultimii ani au avut loc distrugeri deliberate ale cuiburilor de ctre pescari i distrugeri naturale provocate de valuri, de furtuni. Msuri

de protecie existente: Declarat Monument al Naturii (Comisia Monumentelor Naturii, Academia Romn). Protejat prin legea privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, Legea fondului cinegetic : Vntoarea interzis. Msuri de protecie necesare: Respectarea legislaiei existente. Construirea de platforme pentru cuibrit. Construirea de garduri joase de nuiele pentru a mpiedica inundarea cuiburilor de ctre valuri n timpul furtunilor, n situaia n care psrile cuibresc pe rmuri joase. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 32 Vulturul negru (Aegypius monachus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Aegypius Specia: A. monachus Statut: pasare disparuta. Pe teritoriul Romniei, vulturul negru era pe vremuri o prezen obinuit att n muni ct i la altitudini joase. Existena sa n Carpai a fost consemnat de muli ornitologi ardeleni din secolul XIX, care l-au identificat n majoritatea masivelor muntoase: Retezat, Parng, Bucegi, Harghita, Ciuc, Gurghiu, Apuseni, Rodnei. Alte consemnri privind inuturile joase, de la poalele munilor: depresiunea Fgraului, depresiunea Brsei, Aiud i rar n depresiunea Vrancei. Vulturul negru a devenit din ce n ce mai rar n perioada interbelic, i probabil a disprut ca pasre clocitoare prin 1960. Perioad n care mai fuseser gsite doar 6 cuiburi n Dobrogea. n 1967 se afirm definitiv c aceast pasre nu mai cuibrete deloc la noi. Slide 33 Vulturul negru (Aegypius monachus) Cauzele dispariiei: stricnina folosit n mod frecvent pentru omorrea lupilor; tierea arborilor btrni nali; alterarea general a mediului; diminuarea mortalitii animalelor domstice prin intensificarea practicilor veterinare (scderea ofertei trofice); prezenta tot mai presanta a oamenilor; jefuirea cuiburilor de ou pentru scopuri tiinifice; sansele tot mai reduse de gasire a cadavrelor de animale salbatice mari; Slide 34 Clifarul rou (Tadorna ferruginea) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Anserformes Familia: Anatidae Genul: Tadorna Specia: T. ferruginea Statut:specie critic periclitata Raspandire in Romania. Este oaspete de var care cuibreste n numr redus (5-10 perechi) doar n Complexul lagunar Razelm-Sinoie. A fost observat vara pe lacurile Bugeag si Oltin.In anii 2000 si 2003 o pereche a cuibarit langa Oradea,intre bazinele de decantare a statiei de epurare a apei,caz cu totul exceptional. Habitat:Lacuri dulci sau lagune litorale uneori si rauri mari(a cuibarit in malurile inalte ale Dunarii),in locuri cu tarmuri inalte, abrupte Efectiv:nu mai mult de 20 de perechi clocitoare.Declinul califarului rosu a fost sesizat chiar de la inceputul sec XX cand se afirma ca nu exista la noi mai mult de 70-80 perechi dupa ce in 1896 fusesera cca.150-160. In jurul anului 1990 se parea ca specia a disparut complet ca pasare clocitoare din tara noastra. Biologie:Este la fel de mare ct clifarul alb. Coloritul este n mare msur roscat, n afar de aripile care sunt albe cu brun si verde, iar capul de un bej-deschis.Cuibareste in gauri situate in malurile abrupte ale lacurilor sau ale Dunarii,femele depunand 8-12 oua.Clocitul dureaza 27-29 de zile.Califarul rosu se hraneste atat pe uscat cat si pe apa,consumand atat hrana vegetala cat si animala. Click aici pentru a asculta un card de califari. Slide 35 Clifarul rou (Tadorna ferruginea) Factori limitativi:Restrangerea si degradarea habitatelor(inclusiv variatiile de nivel ale apei care puteau duce la inundarea cuiburilor),presiune antropica,mai ales din partea ciobanilor;capturarea puilor pentru a putea fi crescuti in captivitate ca pasari ornamentale;impuscarea pasarilor adulte pentru a deveni trofee decorative prin naturalizare. Protectie:Declarat monument al naturii (Comisia Monumentelor Naturii);Protejat prin lege. Masuri:Se impune respectarea legislatiei in vigoare; Constituirea de arii speciale de protectie avifaunistica acolo unde se constata existenta constanta a unor cuiburi de califar rosu;eventual inmultirea in captivitate,in scopul repopularii ecosistemelor naturale. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 36 Chira de mare (Sterna sandvicensis) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Charadriiformes Familia: Sternidae Genul: Sterna Specia: S. sandvicensis Statut:Specie critic periclitata Raspandirea in Romania:Se observa adesea in lunile calde ale anului pe tarmurile Marii Negre,in zona complexului lagunar,precum si pe insula Scalin. Habitat:Tarmuri si insule cu plae nisipoase,la mare sau in apropierea acesteia,lipsite de vegetatie sau cu vegetatie scunda. Efectiv: In 1912 se cunostea o colonie mare la lacul Sinoie,unde in prezent chira de mare nu mai cuibareste.In prezent exista o colonie de cca.300 de perechi localizata in apropierea litoralului,intre bratul Sulina si bratul Starai Stambul din delta Chiliei. Biologia:are 40 cm si seamana cu pescarita razatoare, de care se deosebeste prin ciocul lung si subtire cu varful negru.Este oaspete de vara si pasare de pasaj.Cuibareste in lunile V-VII,in grupuri monospecifice alaturi de colonii de Sterna hirundo.Ponta consta in 2-3 oua depuse in luna mai.Incubatia dureaza 23-25 zile; pui nidifugi. Click aici pentru a asculta o chira de mare cautandu-si puii. Slide 37 Chira de mare (Sterna sandvicensis) Factori limitativi:Instabilitatea geo-pedologica a teritoriilor de reproducere; pierderea habitatelor de cuibarit din complexul lagunar ca urmare a invadarii plajelor cu stuf;distrugerea cuiburilor de catre animalele domestice(vitele duse de localnici pe insula Scalin),posibil si de catre oameni. Ulterior,cresterea abundenta a vegetatiei ierboase,in urma opririi complete a pasunatului vitelor si oilor in unele teritorii de cuibarit ca masura extrema de ocrotire.Fenomene naturale,furtuni;pradare de catre dusmanii naturali. Protectie: Protejat prin legea privind regimul ariilor naturale protejate,conservarea habitatelor naturale,a florei si a faunei salbatice. Masuri de protectie propuse:Interzicerea accesului vitelor si oilor in zona coloniilor de cuibarit.Protejarea coloniilor prin ridicarea unor mici valuri de pamant sau a unor garduri de nuiele in scopul atenuarii valurilor. Marcarea si inconjurarea perimetrului coloniilor cu gard de sarma. Slide 38

Hoitarul (Neophron percnopterus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Neophron Specia: N. percnopterus Statut: Specie critic periclitata. Raspandire in Romania: La inceputul secolului XX existau cuiburi de hoitari in clisura Dunarii, in vaile adiacente si in Dobrogea, dar era cel mai putin numeros dintre vulturii existenti. Totusi, relatarile unor autori de la sfarsitul secolului XIX arata ca hoitarul a fost candva mai putin rar si exsita chiar si in Carpatii Meridionali. A urmat un declin accentuat astfel ca in ultimele decenii singurul punc cert de cuibarire a fost Canaraua Fetii, comula Baneasa, jud. Constanta. In 1964 existau 4 perechi, 1967 3 perechi, din 1968 o pereche. In prezent aceasta pereche a disparut dar hoitarul a fost observat in Muntii Macinului. Ocazional se observa si in alte parti ale Dobrogei, foarte rar in interiorul tarii. Habitat: Zone de altitudini joase, cu stancarii abrupte, in tinuturi calde, insorite. Se hraneste in terenuri deschise oriunde poate gasi hrana (vertebrate de talie mica si cadavre de animale domestice sau salbatice). Efectiv: In prezent se pare ca nu mai exista perechi de hoitar in Romania. Slide 39 Hoitarul (Neophron percnopterus) Factori limitativi: Fragilitatea unor populatii isolate situate in limita de areal. Hoitarul a cazut victim stricninei folosite in trecut pentru eliminarea lupilor, impuscarea de catre ornitorogi, lipsa locurilor de cuibarit din Spania, perturbarea speciilor clocitoare. Protectie: Declarat monument al naturii. In cazul descoperirii unor perechi cloocitoare va fi necesara hrana lor cu cadavre, sau cu resturi de abator. Abundenta poulatiei din Spania este asigurata de hranirea lor constanta cu resturi de abatoare chiar si cu cerbi lopatari crescuti in semisalbaticie crescuti special in acest scop. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 40 Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Pelecaniformes Familia: Phalacrocoracidae Genul: Phalacrocorax Specia: P. pygmaeus Statut: Specie vulnerabila. Raspandire in Romania: In principal in Delta Dunarii, dar si in cateva puncte din lunca unor rauri, Insula Mica a Brailei. Posibil sa se cuibareasca pe mlastina hergheliei (Mangalia), ostroave pe Dunare, in amonte de Calarasi. Biotop: Lacuri si balti intinse cu vegetatie abundenta, dar si cu arbori (salcii). Se hraneste pe ape relativ intinse, in ultimii ani adesea in helestee piscicole abandonate. Iarna stau si pe lacuri de acumulare. Efectivul: Circa 138, de perechi clocitoare in Delta Dunarii, in insula Mica a Brailei circa 100 de perechi, la Vladest circa 300 de perechi. In ultimii ani nu se mai constata o diminuare a efectivelor. Migratie, reproducere: Oaspete de vara, dar in ultimii ani se constata ca ierneaza in tara in Dobrogea si pe unele ape curgatoare. Se cuibareste in colonii mixte. Slide 41 Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus) Factori limitativi: asanarea baltilor de pe cursul inferior al Dunarii; transformarea unor balti si lacuri naturale in bazine piscicole; campanile de combatere a pasarilot ihtiofage (aceste actiuni au fost impuse de autoritatile statului in perioada anilor 50-60, avand ca justificare salvarea fondului piscicol al tarii, crezandu-se ca astfel se va realize o crestere a productiei de peste); distrugeri ilgale de cuiburi de catre pescari profesionisti; impuscarea pasarilor care veneau sa se hraneasca in ferme piscicole; moartea prin inec a pasarilor care intre intamplator in vintrele si setcile pescarilor (cazuri frecvnte si in present); intoxicarea cu metale grele si pesticide, cu mentiunea ca DDE determina o mare fragilitate a cojii oualor, prin reducerea grosimii acestora. Protectie: Protejat prin lege; ca masuri de protective se impun: ocrotirea coloniilor; restaurarea unor habitate in vederea atragerii cormoranilor mici la cuibarit (plantarea de salcii, alaturi de mentinerea salciilor existente); managementul zonelor in care se hranesc pasaril din colonii, in primul rand in sensul mentinerii unui nivel minim al apei, in vederea mentinerii si imbogatirii resurselor trofice (s-ar asigura astfel o rata inalta a succesului cuibaritului). Slide 42 Sparcaciul (tetrax tetrax) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Gruiformes Familia: Otidae Genul: Tetrax Specia: T. tetrax Statut: specie critic periclitata Rspndire in Romania: declinul sprcaciului a fost cel mai evident n secolul trecut, el disprnd ca pasre clocitoare n jurul anilor 1960-1970. Unele perechi de sprcaci mai locuiau n 1965-1966 n Dobrogea. Ulterior, au fost observate cteva psri eratice solitare sau mici grupuri n perioada de pasaj, mai ales primvara, n depresiunea Brsei, Muntenia i Dobrogea. Efectiv:Ca pasre clocitoare, efectiv zero. In pasaj, probabil c nu mai mult de 20 de exemplare ntr-un sezon. Habitat: Sprcaciul este o pasre tipic a terenurilor ntinse de cmpie acoperite cu vegetaie ierboas. Psrile eratice care mai apar la noi sunt observate n terenuri agricole de la cmpie, un exemplar a fost colectat pe o pajite submontan. Biologie: Consum hran vegetal i animal, n proporii variabile n funcie de anotimp.Este mult mai mic dect dropia, avnd gtul negru, iar de la urechi coboar spre gt un guler alb ncruciat Click aici pentru a asculta un sparcaci pe camp. Slide 43 Sparcaciul (tetrax tetrax) Factori limitativi: Transformarea stepelor naturale n culturi agricole; Intensificarea agriculturii prin mecanizare, chimizare, irigaii; Extinderea culturilor de plante pritoare (in special porumb); Suprapunatul pajitilor naturale; Vntoarea i braconajul; Deranjul omului. Protectie: Declarat monument al naturii; Redresarea populatiei acestei specii de step si readucerea lui in fauna tarii ca pasare cuibaritoare este practic imposibil, fiind necesar scoaterea din circuitul agricol a unor suprafee ct mai ntinse din sud-estul rii. Slide 44 Eretele alb (Circus macrourus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Circus Specia: C. macrourus Statut: Specie periclitata. Rspndire n Romnia: n prima jumtate a secolului XX, eretele alb cuibrea n cmpia de SE a rii, mai ales n zonele de step din Brgan i Dobrogea. Nu se cunosc date recente care s confirme cuibaritul eretelui alb n Romnia, el fiind observat doar n perioadele de pasaj. Efectiv: Eretele alb a fost considerat o pasre clocitoare frecvent a rii noastre, fiind de asemenea numeros n timpul pasajului. n prezent, probabil, nu mai exist perechi clocitoare, dar, n numr mic, se observ n afara perioadei de reproducere. Habitat: regiunile de cmpie pe pajiti naturale (necultivate) cu caracter stepic; mai rar lunci nierbate, terenuri mltinoase n apropierea blilor. Biologie: Este o pasre de mrime medie. Are aripi lungi, meninute ntr-un V n zborul la joas altitudine. Masculul este

alb-gri deasupra i alb pe partea inferioar cu dungi nguste i negre pe aripi. Femela este maro cu poriuni albe pe coad. Se hrnete cu mamifere mici, psri, oprle, insecte mari. Slide 45 Eretele alb (Circus macrourus) Factori limitativi: Restrangerea sau dispariia habitatelor de cuibrit, respectiv a stepelor naturale, prin transformarea lor n culturi agricole. Specie strict stenotop, eretele alb nu a putut adopta alte biotopuri de cuibrit; vitalitatea redus a populaiilor aflate la limita de areal, dar i sensibilitatea la pesticide i rodenticide. Protecie O politic agrara, prin care s se renune la cultivarea terenurilor slab productive, ar permite refacerea unor ecosisteme stepice naturale, cu ntreaga lor faun i flor; Instituirea unor zone de tampon ale Rezervaiei Biosferei Deltei Dunrii n locuri cu vegetaie nutural de step poate vor favoriza revenirea eretelui alb ca pasare clocitoare in Romania. Slide 46 Eretele sur (Circus pygargus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Circus Specia: C. pygargus Statut: Specie periclitata. Raspandire in Romania: La inceputul secolului XX eretele sur putea fi intalnit in numar mic, in sud-estul tarii, in mod special in Baragan, dar si in Transilvania. In momentul de fata, acesta este intalnita in Dobrogea, zona in care vara pot fi observate frecvent exemplare, chiar daca cuiburi nu au fost gasite, dar si in sudul Campiei Romane. Eretele sur cuibareste in Campia Crisurilor iar in Bazinul Prutilui este mentionat ca oaspete de vara. Habitat: Eretele sur prefera campiile cu vegetatie ierboasa inalta, fie uscate, fie umede, cele din umbra oferindu-i hrana necesara supravietuirii dar si locuri potrivit pentru cuibarit. In ultimele decenii s-a constatat preferinta tot mai accentuala a eretului fata de culturile agricole de paioase, pasarile din Europa vestica evitand pajistile invadate de tufisuri. Efectiv: Se presupune ca exista undeva intre 20 si 40 de perechi de clocitoare in Dobrogea, evident, cu mult sub efectivul intalnit la inceputul secolului XX. Biologie: Oaspete de vara, dar si pasare de pasaj, eretele sur are un cuib rudimentar asezat pe sol, intre ierburi inalte sau in culture de cereale. Pasarea depune 4-5 oua pe care le cloceste aproximativ o luna. Eretele sur migreaza cu regularitate prin estul tarii si se hraneste cu insecte mari dar si cu o varietate de vertebrate printre care amintim rozatoarele. Slide 47 Eretele sur (Circus pygargus) Factori limitativi: Declinul eretelui sur se datoreaza restrangerii habitatelor de reproducere si a bazei trofice, ca urmare a practicilor agriculturii extensive si a aplicatii de tratamente cu pesticide si a folosirii utilajelor mecanice, odata cu colectivizarea agriculturii. Recoltatul cerealelor paioase are loc in timpul sezonului de cuibarit al pasarilor, avand un impact dezastros asupra cuibarelor si puilor. Extinderea masiva a culturilor de rapita, si unele mamifere carnivore, duc si ele la pierderea populatiilor de ereti suri. Protectie: Eretele sur este protejat prin legile privind regimul ariilor naturale protejate si conservarea habitatelor naturale. Recenta tendinta de comasare a culturilor agricole si abandonarea unor intinse suprafere cultivate pare sa favorizaze cuibaritul eretelui sur in sud-estul si vestul tarii. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 48 Starcul rosu (Ardea purpurea) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Ciconiiformes Familia: Ardeidae Genul: Ardea Specia: A. purpurea Statut: Specie periclitata. Rspndirea n Romnia: Delta Dunrii i bli mari din interiorul rii; foarte rar in Transilvania. Aria sa de rspndire s-a restrns pe msura asanrii zonelor umede, ceea ce a determinat i diminuarea numeric a populaiei clocitoare. Biotop: Bli (lacuri mari cu stufri des si poriuni de ap liber, puin adnc); uneori n zvoaie inundate, cu vegetaie emers bogat. Efectivul: Specie n declin. n 1961, populaia din delt era evaluata la 17600 exemplare. Efectivul actual din ar este probabil de 800-1200 perechi clocitoare, dintre care cca 500 cuibresc n Delta Dunrii. Migraie, reproducere: Oaspete de var ( n lunile IV-IX). Cuibrete n colonii mici ( n lunile VVII) n stufriuri dese, uneori n coloniile mixte de ardeide. Slide 49 Starcul rosu (Ardea purpurea) Cauzele modificrii numrului: Pe vremuri, strcul rou era rspndit i numeros n toat ara, urmrind pe locul doi ntre strci, dup strcul de noapte. Declinul su a fost cauzat, n principal, din interiorul rii, iar n delt de campaniile din trecut mpotriva psrilor ihtiofage. Potenialul adaptiv al speciei este totui remarcabil, ea populnd ecosistemele acvatice nou aprute/create, la scurt timp dup dezvoltarea vegetaiei dure ( de exemplu n eleteele piscicole colmatate i nentreinute prin lucrri specifice ). Msuri de protecie existente: Protejat prin legea privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei slbatice, Legea fondului cinegetic : Vntoarea interzis. Msuri de protecie necesare Meninerea ( sau chiar favorizarea ) extinderii stufriurilor n care cuibresc strcii roii. Protecia cuiburilor, meninerea unor habitate trofice i protejarea psrilor adulte. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 50 Tiganusul (Plegadis falcinellus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Ciconiiformes Familia: Threskiornithidae Genul: Plegadis Specia: P. falcinellus Statut:Specie vulnerabila. Raspandire in Romania:Aceasta pasare poate fi intalnita in Delta Dunarii, sporaldic in alte puncte din Dobrogea, Balta Mica a Brailei si Lunca Prutului din Moldova. In trecut Tiganusul putea fi intalnit si la Dunareni, in unele bazine acvatice ale Deltei Dunarii si chiar in Banat. In anul 2006 au fost identificate cateva perechi care sustin idea de revenire a pasarii in Banat pe post de cuibaritoare. Migratoare apar ocazional pe teritoriul Romaniei. Habitat:Balti intinse cu apa putin adanca, cu stufaris si salcii. Se hraneste in mlastini, maluri joase sau pajisti inundate. Cuiburile sunt intalnite in salcii, foarte rar in stufaris. Efectiv:Inca de acum un secol, numarul de Tiganusi din Romania se afla in continua scadere. In jurul anului 1925 tiganusul dispare ca pasare clocitoare in Banat iar intre anii 1979 si 1983 numarul exemplarelor sufera o scadere dramatica, ajungandu-se la 12.000 de perechi in anul 1977. In anul 1990 se estimau aproximativ 3.000 de exemplare la care se adaugau cele din afara spatiului Deltei. In 2001 se estimau 2.100 de exemplare, acesta fiind un numar extreme de mic, comparative cu 12.000-ul din 1977. Click aici pentru a asculta un tiganus aparandu-si teritoriul.

Slide 51 Tiganusul (Plegadis falcinellus) Biologie: Oaspete de vara, dar si pasare de pasaj, cuibareste in colonii mixte de ardeide, ponta constand in 3-4 pui, care parasesc cuibul in iulie. Factori limitativi:Tiganusul este sensibil la prezenta omului , la deranjarea zonelor de cuibarit si are de suferit datorita degradarii zonelor umede si a poluarii respectiv intoxicarii cu pesticide si metale grele.Vanatoarea acestuia era practicata in trecut, tiganusul fiind considerat pasare ihtiofaga, dar avand si carnea comestibila. Protectie:Tiganusul este protejat prin legea privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea ariilor naturale conservate, a florei si a faunei salbatice si legea vanatorii. Pentru apararea acestei pasari, coloniile mixte in care exista tiganusi sunt protejate, iar intinderile cu apa putin adanca sunt mentinute pentru a le asigura hrana acestora. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 52 Stancuta alpina (Pyrrhocorax graculus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Passeriformes Familia: Corvidae Genul: Phyrrocorax Specia: P. graculus Statut: specie disparuta Raspandire in Romania: Prezenta stancutei alpine a fost pusa in evidenta de mai multi cercetatori, in mai multe puncte: Betfia (BH), Somesu Rece (CJ), Rapa (BH), Cheile Turzii (CJ), Nandru (HD), precum si in Cuina Turcului (Cazanele Mari/CS). In secolul XIX ea este observata la Stana de Rau, la poalele Retezatului, dar si in Bucovina.In secolul XX stancute alpine sunt observate in padurea Filia (muntii Baraolt/CV), in muntii Ciucasului si in masivul Piatra Craiului, precum si in Campulung Moldovenesc si in Dobrogea (unde in1998 a fost impuscat un exemplar al acestei specii in rapele dintre Dorobantu si Fantana Oilor, jud. Tulcea). Prezenta ei actuala nu este confirmata. Biologie: Stancuta alpina are circa 40 cm. Are penaj negru lucios, cioc galben, picioare rosii si irisul de un maro inchis. Are aproximativ 37-39 cm lungime, o coada de 12-14 cm si o deschidere a aripilor de 75-85 cm. Cele doua sexe sunt aprope identice, insa masculul este putin mai mare decat femela. Puiul este mai greoi decat adultul, cu un cioc galben mat si picioare maronii.. Vara, ea se hraneste cu insecte, gandaci, melci, lacuste, omizi si larve, iar toamna, iarna si primavara cu fructe de padure, struguri, mere si pere. Migratie, reproducere: Ea depune 3-5 oua albicioase din care dupa 14-21 de zile ies puii. Nu este o specie migratoare. Slide 53 Stancuta alpina (Pyrrhocorax graculus) Biotop: Stancuta alpina populeaza abrupturi stancoase in munti inalti de circa 1600-3400 m (in Alpi), dar iarna se grupeaza in stoluri si coboara la altitudini mai joase in cautarea hranei, deseori in preajma asezarilor omenesti. De obicei isi face cuib in cavitati si fisuri greu accesibile pe suprafata muntelui, desi uneori traieste in adancituri dintre stanci pe campuri si in habitate dechise cum ar fi pasunile alpine. Cauzele disparitiei: Disparitia din Carpati a stancutei alpine ca pasare clocitoare se datoreaza unor cauze naturale, cum ar fi capacitatea redusa de supravituire a unor populatii mici, izolate, situate la periferia arealului speciei. Aparitia ocazionala in tara noastra, mai ales in Muntii Banatului a unor exemplare eratice provenite din Bulgaria sau Serbia este oricand posibila, exemplarul despre care se afirma ca a fost colectat in Dobrogea acum 20 de ani sugerand aceasta posibilitate. Protectie: In Romania stancuta alpina este protejata prin lege. Slide 54 Pescarita razatoare (Gelochelidon nilotica) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Charadriiformes Familia: Sternidae Genul: Gelochelidon Specia: G. nilotica Statut: Specie critic periclitata. Raspandire in Romania: este localizata in zona complexului lagunar Razelm- Sinoe, unde a fost gasita in mii de exemplare, dar si pe insula Sacalin. In prezent nu se cunosc locurile dobrogene de cuibarit ale acestei specii, dar in lungul tarmurilor lagunelor se observa cu regularitate, dupa mijlocul lunii iulie, familii cu 2-3 pui, hraniti de parintii lor. Este vorba se pasari locale, care au cuibarit in apropierea locurilor in care sunt observate. Ultimele dovezi privind cuibaritul pescaritei razatoare in Dobrogea dateaza din 1957 si din 2004. Biologie: Este o pasare cu un aspect destul de mare si de puternic, asemanatoare ca marime si aspect general cu chira de mare, dar ciocul negru,scurt si gros ca de pescarus, aripile largi, picioarele lungi si corpul robust o diferentiaza de alte pasari. Adultul de vara are partea superioara gri, cea inferioara alba, crestetul negru, ciocul puternic si picioarele negre. Are aproximativ 38 cm. Se hraneste cu insecte pe care le prinde in zbor si deseori vaneaza deasubra zonelor cu apa, pentru a prinde amfibieni si mici mamifere, precum si pasari de dimensiuni mici. Migratie, reproducere: Nu sunt o specie migratoare, fiind dispersate in numeroase locuri, insa indivizii din nord migreaza, petrecandu-si iernile in sud. La noi in tara este oaspete de vara (lunile IV-IX). Cuibareste, de obicei, alaturi de alte specii de sterna sau de pescarusi. Slide 55 Pescarita razatoare (Gelochelidon nilotica) Biotop: lacuri putin adanci, dulci sau salmastre, situate in tinuturi aride, de preferinta in apropierea marii si in acelasi timp a unor campuri aride acoperite cu vegetatie ierboasa. Cuibareste pe grinduri sau insule, intre palcuri de plante scunde. Apare rar in interiorul tarii. Efectivul: Probabil nu mai mult de 40 perechi, ceea ce inseamna o diminuarecatastrofala in raport cu nivelul populational care fusese inregistrat acum 100 de ani. Dusmani: Pasari rapitoare si mamifere carnivore. Cauzele disparitiei: deteriorarea biotopurilor de cuibarit (mai ales invadarea lor de catre vegetatia palustra dulcicola) si a celor de hranire (intensificarea agriculturii; diminuarea faunei de nevertebrate ca urmare a tratamentelor cu pesticide); posibila distrugere a cuiburilor si puilor de catre pradatori sau de catre vite si oi. Protectie: Este protejata prin Legea privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice. Masuri de protectie necesare: Identificarea coloniilor si punerea lor sub protectie stricta, masura posibila prin faptul ca ele, daca exista, se afla pe teritoriul Rezervatiei biosferei delta Dunarii. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 56 Sorecarul mare (Buteo rufinus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Buteo Specia: B. rufinus Statut: Specie vulnerabila. Raspandire in Romania: Sorecarul mare este identificat din ce in ce mai des la noi, in Dobrogea, in timpul perioadei de reproducere. In tinuturile deluroase din nordul Dobrogei se observa cu regularitate sorecari mari, putandu-se presupune ca cuibaresc in zona.Aceasta expansiune a sorecarului mare se datoreaza existentei habitatului stepic dobrogean si de gasirea unor resurse trofice abundente. Solitari eratici sunt intalniti si in interiorul tarii, inclusiv in Transilvania. Habitat:Sorecarul mare prefera zonele largi de campie sau de coline, in terenuri aride cu vegetatie de stepa, dar si cu palcuri de arbori sau abrupturi stancoase, uneori nu departe de apa. Existenta unei

bogate faune de rozatoare ii asigura acestuia existenta. Efectiv: Populatia de clocitoare situate in Dobrogea este estimate la 10-30 de perechi. Efectivele sunt in crestere datorita atat unui process natural cat si a protectiei de care beneficiaza pasarile de prada din tara noastra. Slide 57 Sorecarul mare (Buteo rufinus) Biologie:Sorecarul mare este atat oaspete de vara cat si pasare de pasaj, mai ales in Dobrogea, ramanand rar peste iarna. Cuibul este amenajat de obicei in stancarii, mai rar in arbori si uneori pe stalpii liniilor electrice de inalta tensiune. Factori limitativi:Nu sunt cunoscuti factori care sa puna in pericol aceasta specie la noi in tara. Ba mai mult, se presupune ca temperaturile ridicate ingegistrate in ultimii ani favorizeaza reproducerea si prezenta sorecarului mare in Dobrogea. Protectie:Sorecarul mare este protejat prin lege. Construirea unor platforme speciale pentru cuibarit, fie in stancarii, fie pe arbori solitari inca existenti pe campii, poate favoriza existenta perechilor clocitoare, consolidand populatia autohtona. O alta solutie ar fi instalarea unor izolatori pe cablurile electrice de medie si inalta tensiune, in apropierea stalpilor, pentru a evita electrocutarea si o campanie de informare a comunitatilor locale asupra faptului ca sorecarul mare nu produce pagube vanatului si animalelor de curte. Click aici pentru a vizualiza acest video. Slide 58 Garlita mica (Anser erythropus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Anserformes Familia: Anatidae Genul: Anser Specia: A. erythropus Statut: Specie critic periclitata. Rspndire n Romania: Apare foarte rar, n cursul sezonului rece, n special n Dobrogea. Accidental, ns mai poate aprea i n alte pri ale rii, inclusiv n bazinul carpatic. Habitat: Lacuri ntinse (utilizate drept locuri de nnoptat) i culturi agricole n zonele de es. Efectiv: Reducerea populaiei clocitoare se reflect i n scderea numrului de psri care migreaz sau ierneaz n Europa, inclusiv n Romnia. ntre 1960 i 1970 nc se mai puteau observa mai multe zeci de exemplare, dar azi grlia mic a devenit extrem de rar. n prezent, nu mai pot fi observate dect 10-15 exemplare n Dobrogea. Biologie: Grlia mic este o specie de pasaj, foarte rar oaspete de iarn. Slide 59 Garlita mica (Anser erythropus) Factori limitativi: Nu sunt cunoscute exact cauzele diminurii numrului. Motivele invocate: restrngerea habitatelor de cuibrit; extinderea agriculturii; vntoarea. Nu sunt ndestultoare pentru a explica diminuarea cu mai mult de 90%, a populaiilor nord-europene, n ultimii 50 de ani. Cu referire la ariile de migraie i hrnire, s-au enumerat mai muli factori negativi: deteriorarea condiiilor de hrnire, prin transformarea cmpurilor cu pajiti i a mlatinilor n terenuri cultivate; dezvoltarea abundent a vegetaiei ierboase ca urmare a restrngerii punatului i cositului; vntoarea excesiv. Protecie: Grlia mic este protejat prin lege; poate fi protejat prin evitarea mpucrii ei n timpul vntorilor de gte i grlie(chiar dac e protjat prin lege, vntorile se petrec n vreme cu vizibilitate redus, ceea ce ngreuneaz distingerea grlielor mici dintre cele mari); asigurarea unor resurse trofice ndestultoare pe terenurile agricole. Slide 60 Pescarusul cu cap negru (Larus melanocephalus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Charadriiformes Familia: Laridae Genul: Larus Specia: L. melanocephalus Statut: Specie periclitata. Rspndire n Romnia: Spre sfritul secolului al XIX-lea, n complexul lagunar cuibreau mii de pescrui cu cap negru (aprox. 800-1000 perechi). Numrul lor ns, s-a diminuat treptat. n prezent, pescruul cu cap negru cuibrete pe malul lacului Sraturi-Murghiol, unde populaia numr aprox. 140 perechi. Acesta migreaz n lungul litoralului, n timpul primverii i al toamnei. Habitat: Lacuri dulci sau salmastre, cu suprafee de ap liber, insule i vegetaie palustr. Cuibrete de preferin pe insulie pe care se dezvolt plcuri de vegetaie joas. Efectiv: n zilele noastre mai avem ntre 140-600 perechi. Biologie: Oaspete de var, sosind n lunile III-IV. Cuibrete alturi de pescruul rztor i chira blii. Slide 61 Pescarusul cu cap negru (Larus melanocephalus) Factori limitativi: restrngerea habitatelor favorabile cuibritului su n complexul RazimSinoie, din cauza dezvoltrii i extinderii stufului (ca urmare a ndulcirii apei dup ntreruperea legturii cu marea); prdtori naturali; o mare parte a populaiei pescruilor s-ar putea s fi migrat n alte locuri mai favorabile, de exemplu spre nordul Mrii Negre; Protecie: Pescruul cu cap negru este de asemenea protejat prin lege; Colonia de lng Murghiol este situat n perimetrul Rezervaiei Biosferei Delta Dunrii, aflnduse sub protecie special i fiind continuu monitorizatde ageni ecologici ai RBDD; n vederea meninerii populaiei clocitoare este necesar supravegherea ocrotirea strict a coloniei din rezervaia natural Sraturi-Murghiol. Identificarea altor colonii de pescru cu cap negru ar trebui s fie n atenia personalului de teren al Rezervaiei Biosferei Deltei Dunrii; Slide 62 Bibliografie Pasari rare, vulnerabile si periclitate in Romania Dan Munteanu; Cartea rosie a vertebratelor din Romania Acad. Nicolae Botnariuc si Dr. Victoria Tatole; http://www.sor.ro/ (Societatea Ornitologica Romana); www.arkive.org ; http://dandindeltadunarii.blogspot.com/ ; http://milvus.ro/ ; www.wikipedia.org/ ; http://ibc.lynxeds.com/

10